Viata noastra

De ce nu mai vreau să fiu o mamă perfectă

Mult timp am căutat perfecțiunea. Cam în toate ariile din viața mea, dar, în special, în rolul meu de mamă. Să fiu mama perfectă, să fac lucrurile perfect. Ca multe dintre voi, ca multe dintre mamele noastre, ca multe dintre mamele lor.

Și e de înțeles. Mi-am dat seama mai târziu.

Crescute să fim perfecte

Dacă stau să mă uit puțin în spatele meu, în copilăria mea, în adolescența mea și chiar și în perioada mea de maturitate, așteptările de la mine au fost să fiu perfectă.

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Atunci când m-am apucat să-mi cresc copiii, mi-am setat și eu, ca orice mamă fost sau actual-corporatistă, niște scopuri. Ce urmăresc eu să fac cu treaba asta, unde vreau să ajungem… Da. Și m-am concentrat mai puțin pe rezultatele care urmau să vină pe termen scurt, mai degrabă concentrându-mă pe cele pe termen mediu și lung.

Lista mea de 7 fapte bune pentru decembrie 2017

Despre asta am mai scris eu, inclusiv despre cum putem include copiii în ritualul ăsta al nostru de generozitate, de a da înapoi din bunul și frumosul nostru, am mai scris aici. Dar astăzi n-o să povestesc despre lucruri generale, ci o să vă dau idei punctuale, cu ce am ales eu să fac în luna decembrie pentru a da mai departe din ce am eu, din ce pot eu, din ce e nevoie de la mine.

Cum a descoperit Fip o metodă revoluționară de a calcula numărul PI

”Auzi lumina ochilor mei, Fip a mâncat cumva toate pastiluțele cu ulei de pește? Toată cutia, adică?!”
”Nu iubirea vieții mele. A mâncat doar 3 pastiluțe azi. A fost cu mine toată dimineața”
”Sfertul meu mai bun, păi era goală cutia când am coborât eu în bucătărie, imediat înainte să pleci tu. Le-ai mai dat tu din ele aseară?”
”Mărul ochiului meu, nu.”
”Atunci e un mister…”

Bronșiolita la copii

Bronșiolita asta e destul de periculoasă. Pentru că, pe scurt, nu se mai oxigenează bine organismul. De unde și starea de legumiță, de care ziceam mai sus. Atunci e foarte periculoasă.

Episodul 10: Senzorii copiilor mei

Copiii mei au niste senzori. Asa s-au nascut, cu ei. Nu stiu unde sunt ascunsi, pentru ca nu i-am vazut niciodata. Poate ca or fi undeva pe sub piele, de nevazut cu ochiul liber.

Cu ce încalți picioare suferinde?

Sper că citiți acest articol din pură curiozitate și nu pentru că suferiți și voi de neuromul morton, ca subsemnata. Dacă îl citiți din curiozitate, trebuie să vă spun întâi cum am aflat că îl am și cu ce mă deranjează. De acum vreo doi ani am constatat că...

Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

- Mamăăăă, iar vine iarna și nu am cu ce să mă îmbrac... ... zic eu, postată în fața celor două debarale (pe rând, desigur) pline până la refuz de paltoane și jachete, mai groase sau mai subțiri, mai colorate sau mai terne, mai înfoiate sau mai diafane. Țin minte că...

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

A fost odata un cizmar care n-avea cizme. Si un frizer care nu era tuns. O make-up artista care nu se machia. Si un medic mereu bolnav. Pe acelasi principiu, a mai fost odata, si inca mai e, ca daca n-ar fi, n-ar avea cine sa va povesteasca, o...

Drumul către somn cu copiii, în 19 pași simpli

Oricât de mult ne-am iubi copiii, soții, joburile și viețile, avem unele zile în care trăim doar ca să vină noaptea și să ne culcăm. Mai trece cineva prin asta? Ăăă, nu? Doar eu? OK, atunci doar mie mi se întâmplă asta. Șșșșș, vă rog să nu mai șușotiți acolo în spate....

10 întrebări pe care mi le pun de când sunt mamă

Am în jurul meu multe prietene și cunoștințe cu copii un pic mai mari decât Ema, copii care au început deja școala. Tot felul de școli. Școli de stat, școli private ”de rând” sau școli private ”de top”. Și peste tot văd multă presiune. Incredibil de multă presiune pusă pe copii, pe părinți, pe toată lumea.

#itiMultumesc

Ieri și astăzi am bolit în pat, cu febră. Am fost foarte activă toată săptămâna, iar vineri îmi propusesem să ajung și eu, în sfârșit, la Webstock, dar m-a lovit ca leuca. Întâi m-am trezit joi cu gâtul în pioneze, apoi m-a luat febra pe sus vineri și...

Cine mă ajută pe mine să-mi concep speach-urile

Și așa am șters cu buretele tot ce mă gândisem eu inițial să zic și le-am povestit oamenilor despre relația bazată pe încredere și cum absolut tot din viața noastră de părinți se învârte în jurul încrederii. Încrederea pe care noi o avem în copii și încrederea pe care copiii o au în noi.

Femeia cu masca pe față

Simt așa, că interesele cititorilor mei încep să se schimbe. Și e normal. Multe dintre voi mă citiți de pe vremea când era Ema mică și aveți copii de vârstă cu ea. E normal ca acum să nu vă mai intereseze chestii legate de bebelușeală, ci să fi trecut în etapa...

Recenziile Vijulienilor – Cinci minute de răgaz [VIDEO]

Dacă tot am făcut curat prin cărțile copiilor și am eliberat niște spațiu, m-am gândit că e o ocazie bună să mai aducem la zi colecția de cărți pentru copii. Să știți că nu prea am mai cumpărat cărți de ceva vreme, așa că nu mai știam prea bine ce a apărut nou. Doar...

Înapoi pe bicicletă

   Urmărește-mă pe facebook Una din bucuriile copilăriei mele a fost mersul pe bicicletă. Inițial tricicletă, apoi bicicleta au fost niște jucării care nu mi-au lipsit în copilăria mea. Tricicleta recunosc sincer că nu mai știu cum arăta. Dar bicicleta o țin minte în...

Cuplul după ce vin copiii – Cum am rezistat noi

Nu știu cum am rezistat schimbării. Ne-am adaptat din mers și le-am luat pe toate ca atare. Ne-am gândit că e doar o perioadă, care va trece. Că vom reuși să mai mergem de mână, să mai schimbam 5 minute de vorbe, să mai adormim ținându-ne de degețel. Că vor reveni serile în care vom putea ieși din nou în oraș. Că va veni o vreme când vom fi din nou spontani.

Tips’n’Tricks pentru mame care n-au timp

Cine mă urmărește pe Facebook știe că de la o vreme am început să am grijă de tenul meu. Nu chiar voluntar, ci pentru că deja nu mai suportă, săracul, indolența mea. De unde acum un an pe vremea asta uitam și să mă demachiez, acum am ditamai ritualul pentru seara și...

Aș da tot ce am pe o viață ca a ta

Acum vreo 4 ani și jumătate, când eu eram mai mică pe interior, iar Ema era mai mică și pe interior și pe exterior, încercam încă să ne adaptăm cu toții vieții de părinți. Nu fuseserăm părinți niciodată până atunci. Asta era o treabă pe care să o invățăm împreună cu Ema sau, mai bine zis, asta era o treabă pe care o învățam de la Ema.

Episodul 5: La bucatarie

Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea se leaga de bucatareala. Bunica mea, o femeie micuta, cu parul mai alb decat rufele albe din reclamele la detergent si cu ochii mai albastri decat cerul intr-o zi senina de iulie, era mare experta la prajiturit....

Cum să scapi de păduchi

Ce fericire că în anul 2017 nu mai ești un stigmat atunci când descoperi că ai păduchi. Nu știu cum fu copilăria voastră, dar eu am avut păduchi o singură dată. Practic. Teoretic, n-am avut niciodată, pentru că lucrurile astea nu se spuneau. Nici fetița cu care mă...

Despre bătrânețe și responsabilități

Părerea mea e diferită și probabil că o să-mi atrag multe antipatii după articolul ăsta. Părerea mea e că respectul nu vine odată cu un spermatozoid și un ovul pe care le-ai dat. Nu vine nici odată cu vârsta, nici sub presiunea familiei sau societății. Eu cred că a-ți îngriji părintele bătrân și bolnav nu e o îndatorire care vine automat, scrisă în certificatul de naștere, ci e o decizie pe care trebuie să o ia fiecare dintre noi. E o întrebare la care trebuie să răspundem, simplu, cu ”da” sau cu ”nu”.

Ce-o fi fost în capul meu?

Mai avem câteva zile de vacanță, apoi se termină. Suntem la mare de vreo două săptămâni și e cea mai bună decizie pe care aș fi putut să o iau acum 3 luni când ne-am făcut planurile de vacanță. Am zis atunci, și alții au zis că-s nebună, că iau copiii și ne mutăm la...

Când ai o soră mai mare

Atunci când ai o soră mai mare, iar tu ești frățiorul mai mic, ți se întâmplă multe lucruri ciudate. S-ar putea: - să fii ”micĂ”, ”fulioasĂ”, ”buculoasĂ” (”Eu sunt mică. Tati e male”). - ca toate adjectivele și adverbele pe care le folosești să fie, de fapt, la...

Diseară îi culc mai devreme!

Fuck! Cât o fi ceasul? Mă rog, nici nu contează. Oricât ar fi, e prea devreme. Deschid ochii proprii și personali și văd, la câțiva centimetri de ei, ochii proprii și personali ai copilului mic. Sclipesc de energie, desigur. Mă uit și la ceas. E 7 și un pic. Eu sclipesc de nervi că n-am și eu copii care să se trezească așa cum mă trezeam eu când eram mică, vorba alor mei, când se lumina de 12. În dreapta mea, Ema încă pare să doarmă.

Iubesc rechizitele școlare

Zilele trecute eram pe plajă. Un soare blând ne mângâia pielea plină de nisip, o căldură plăcută ne făcea să ne bucurăm și mai mult de plajă, de nisip, de mare. M-am felicitat atunci că am ales să venim la mare la sfârșit de august și nu în plină caniculă, să ne...

Cursuri de engleză pentru copii la EKA – Experiența noastră

Acum câteva săptămâni am fost invitată cu copiii la un curs de engleză pentru copii, la o lecție deschisă de engleză la EKA (divizia de limba engleză a International House, centru de limbi străine cu sediul central în Londra și peste 158 de scoli în 50 de țări). M-am...

Gestionarea conflictelor între frați – Acum și video

După cinci zile petrecute considerabil de mult în mașină (am făcut un soi de “circuit” care ne-a prins și câteva ore sănătoase în fiecare zi în mașină), am ajuns, fleșcăiți, murați de caniculă și destul de tensionați, acasă.
Tensionați pentru că, desigur, ideea unui circuit într-o țară cu infrastructura României, e una din cele mai nepotrivite idei pe care le-ai putea avea. Care țară, frumoasă, e drept. Dar păcat ca-i locuită și cu drumuri proaste.