Despre alăptare – Ganduri si tristete

alaptare

Eram zilele trecute în mașină și ascultam, împreună cu copiii, un post de radio pentru copii.

La un moment dat, aud o doamnă cum vorbește despre alăptat. Începe frumos și mă bucur că am copiii cu mine să audă ceva atât de normal la radio. Cum alăptatul e benefic pentru copil, cum doamna respectivă a decis încă din sarcină că va alăpta exclusiv, că alăptatul e ceva normal.

Apoi schimbă foaia. Da, e ceva benefic și normal, dar uite că nu toată lumea poate. Adevărat. Nu toate mamele reușesc să alăpteze, oricât ar fi alăptatul de normal. Nici doamna nu reușise, pentru că nu avusese suficient lapte.

Și m-am întristat. Am dat imediat radioul mai încet și mă gândeam la ale mele. Ema m-a întrebat imediat de ce nu mai ascultăm. I-am povestit atunci despre ce este un mit, despre problemele de alăptare cu care se confruntă mamele în România și mai ales de cât eram de dezamăgită să aud așa ceva la radio.

Vreau să înțelegeți că în postarea asta nu vreau să vorbesc despre Ioana și Cristina și Maria și Constanța și Andreea și mai știu eu cine, care nu au reușit să alăpteze, nici de Cosmina și Ana și Claudia care nu au vrut să alăpteze, nici de Teodora și Camelia și Sanda care au avut ragade și răni și alăptau cu sânge, sau care au trecut prin alte probleme care au făcut alăptatul imposibil sau aproape imposibil. Nu vreau să arăt pe nimeni cu degetul, nu intenționez să fac pe nimeni să se simtă ”mai mamă” sau ”mai puțin mamă”. Pentru că nu există așa ceva. Fiecare a alăptat sau nu, în funcție de mulți factori, prea puțini pe care au putut să-i controleze.

Deci nu, nu mă consider ”mai mamă” decât Maricica pentru că eu am reușit să alăptez doi copii. Da, dacă Maricica nu are probleme medicale, da… consider că și Maricica ar fi putut. Dacă… Dacă ar fi avut informațiile corecte, deschiderea să le primească, dacă ar fi avut susținere, alt context în jurul ei, dacă n-ar fi primit sfaturi greșite de la medic, dacă n-ar fi avut 6 prietene din 7 care n-au alăptat și ele și dacă n-ar fi auzit la radio, cu atâta nonșalanță, cum o doamnă povestea că n-a avut suficient lapte. Fără să dea detalii suplimentare, fără să ne spună DE CE nu a avut suficient lapte.

De prea multe ori se dă vina pe alăptat pentru orice. Eu nu mai pot cu subiectul ăsta, vă spun. De multe ori îmi vine mai degrabă să-mi înghit cuvintele decât să spun că alăptez. Pentru că deja primesc priviri. Că mă dau mare, că învârt un cuțit în rană, că acuz, că mie mi-o fi fost ușor, că eu nu știu cum e.

Nu, doamnelor și domnilor, alăptarea e normală. Și nu-mi place să ne ascundem așa după deget. Nu-mi place să aud bazaconii la radio. Nu-mi place să mă cenzurez.

Mamelor care n-ați reușit să alăptați, deși ați fi vrut. Nu sunteți mame mai bune sau mai rele. Nu alăptatul ne face mame mai bune sau mai rele. Asta e experiența voastră, din care ați învățat ceva, care v-a adus să fiți aici unde sunteți acum. Hai să învățăm toate ceva din experiența voastră. Poate asta e menirea voastră. Eu să le arăt mamelor ce am făcut eu de am reușit și voi să le arătați ce ar fi fost mai bine să faceți ca să vă fie mai ușor.

Pentru că nu voi sunteți de vină. Vreau acum să arăt cu degetul. Pentru fiecare mamă care nu a reușit să alăpteze, deși și-ar fi dorit, eu dau vina pe medici. Pe farmaciști. Pe media. Pe doamna asta de la Itsy Bitsy FM. Degeaba a spus ea apoi că dacă ai probleme ai putea apela ”chiar și” la un consultant în alăptare… ”Chiar și”… ”În primul rând” la un consultant în alăptare, nu ”chiar și”. Mă rog… degeaba a zis ea asta, dacă scăpase deja porumbelul că n-a avut suficient lapte.

Câte gravide care încă nu știu nimic despre alăptare au înregistrat inconștient mesajul ăsta? Alături de alte mesaje? Alături de toate pozele în care biberonul e efectiv un simbol pentru alăptare?

La început eram tristă. Acum sunt de-a dreptul furioasă…

Mai multe despre alăptare am scris aici.

Când alaptezi cu pompa pentru san si biberonul

Pompa pentru sanDe 3 ani și 9 luni tot alăptez. Am făcut o mică pauză înainte să-l nasc pe Fip, apoi am luat-o de la capăt.

Recunosc, după ce m-am dumirit eu la Ema ce și cum, mi-a fost simplu cu alăptatul. Fără complicații, fără biberoane, fără stoc de lapte praf, fără sterilizatoare, fără nimic. Totul a devenit cu atât mai simplu cu cât am renunțat la ceas și la așteptări.

La Fip nu am avut nici măcar furia laptelui. La el totul a decurs natural, copil alăptat la cerere zi și noapte din prima secundă de viață. N-am avut ragade, dureri sau temeri. El a luat frumos în greutate, nici prea-prea, nici foarte-foarte, s-a dezvoltat corespunzător și toate au mers ca unse.

Dar am prietene care nu au avut aceeași experiență minunată pe care am avut-o eu. Am prietene care au ieșit din maternitate exclusiv cu lapte praf, sau măcar parțial.
Unele au reușit să relacteze și să renunțe la laptele praf.
Pentru altele a fost mai greu, nu au avut susținere, nu au avut informația corectă, nu au știut cât de important e laptele matern și au renunțat la relactare.

Iar altele, deși au avut și susținere și informații corecte, nu au reușit să repare răul făcut în maternitate. Și-acum ce să faci? Nu-i glumă, dar chiar n-ai ce să faci… După ce ai încercat tot ce era omenește posibil, cu tot cu consultant după tine și sprijin și resurse n-ai reușit, aia e… Mergi înainte și te bucuri de un copil minunat, te conectezi cu el în alte moduri, îi oferi atenția și iubirea ta independent de alăptat.

Și – și aici voiam să ajung – am două prietene care nu au reușit să alăpteze direct, ci doar cu ajutorul pompei de sân. Nu știu dacă vă puteți imagina ce înseamnă asta, dar vă fac un scurt rezumat, dacă vreți. Nu glumesc atunci când spun scurt, pentru că e chiar foarte scurt, pentru că atunci când cei mici erau foarte mici, practic nu făceau altceva toată ziua decât să pompeze laptele, să-l pună în biberoane, să spele și sterilizeze biberoanele, apoi de la capăt.

Ca să întrețină lactația, prietenele mele foloseau pompa de sân la fiecare 3 ore, zi și noapte. Orice program și-ar fi făcut, el se învârtea în jurul orelor de pompat. Pentru că dacă n-ar fi respectat programul ăsta, lactația ar fi început să scadă. Ca să nu mai spun cum e să ți se strice pompa când ți-e lumea mai dragă, când vine ora de masă a copilului și tu n-ai cu ce scoate laptele… Că în un an și jumătate de pompat a încercat xșpe pompe până a reușit să găsească una pe care o are și acum și e împrumutată altei mame.

Una dintre ele a alăptat în condițiile astea un an de zile. Iar cealalată un an și jumătate. Vă puteți imagina ce înseamnă asta? Un an să folosești pompa o dată la 3-4 ore? Oricât de simplu ar fi de folosit, mie mi se pare că sunt niște eroine. Și recunosc cu mâna pe inimă, că nu știu dacă aș fi putut face asta.

Știu cât de important e laptele matern, știu că laptele praf nu va ajunge niciodată la același nivel cu cel praf… știu. Cu toate astea, nu știu dacă aș fi fost în stare să țin ritmul prietenelor mele. Le respect enorm pentru tot efortul pe care l-au depus și îmi ridic pălăria în fața lor.

Drept urmare, aș vrea să adresez rândurile de mai jos tuturor mamelor care alăptează cu ajutorul pompei de sân și biberonului (da, în contextul ăsta părerea mea e că termenul corect ce trebuie folosit este ”a alăpta”, mai ales că Dex zice că: ”ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; ”):

Dragile mele mame care alăptați cu ajutorul pompei de sân și biberonului, sunteți extraordinare, minunate și vă admir dăruirea și iubirea cu care vă hrăniți copiii.

Îmi imaginez cât de greu vă este câteodată și îmi mai imaginez că de multe ori vă vine să aruncați pompa pe geam, să vă duceți la prima farmacie ce vă iese în cale și să luați o cutie de lapte praf, că doar n-o fi foc.
Apoi, după ce vă așezați un pic și o gândiți la rece, râdeți de gândul vostru și reveniți la pompa voastră manuală sau electrică, bună sau rea, cum o fi ea. Și pompați din nou, pentru că în o oră și jumătate vine iar ora de masă a bebelușului…

Am folosit și eu o pompă manuală la primul copil și oricât ar fi fost ea de comod de folosit știu cum sunt momentele alea în care pompezi în gol, în care te bucuri pentru fiecare ml de lapte pe care îl scoți cu ajutorul ei.

Nu știu cum e să faci asta luni la rând, de câte 7-8 ori pe zi, sau cum e să te trezești noaptea ca să pompezi. Habar nu am. Dar cred că e al naibii de greu și trebuie să fii o femeie foarte puternică și hotărâtă ca să reușești să o faci. 

Așa că, din partea mea, chapeau bas, dragile mele. Chapeau bas…

Diana

Și acum, ca o notă de subsol, găsiți în articol un link către pompele de la Philips. Am fost foarte plăcut impresionată să găsesc informații corecte despre alăptare la ei pe site, inclusiv despre alăptatul în public, niciun rând despre laptele insuficient, sau alte sfaturi eronate. Mă bucur mult să văd asta, pentru că da, există și situații în care nu se poate fără pompă de sân. Și aș cumpăra-o oricând de pe un site care prezintă informațiile așa cum apar ele pe site-ul Philips. Ce să zic… Parcă încep lucrurile să se mai miște…

Sfaturi gresite in alaptare

breastfeeding_640Am reușit să alăptez doi copii. Într-o țară în care doar 12% dintre mame reușesc să alăpteze exclusiv în primele șase luni, mie mi se pare că e o mare performanță. Deși, ca să fiu perfect sinceră, Vanda Mică nu a fost alăptată exclusiv. A primit câteva biberoane de lapte praf în maternitate, apoi două și acasă. Și pentru că în prima lună îmi era rușine să alăptez în public chiar și foarte ascunsă, a mai primit de vreo două ori biberon și în public. Apoi, pe la 2 luni a băut în vreo două zile cumulat vreo 20 ml de ceai de chimen, pentru ”colici”. Apoi m-am potolit, m-am informat mai bine, nu i-am mai dat nimic, am scos și suzeta din schemă, am fost ok.

Dar la Junior am știut mai bine. În primul rând, la Junior am avut un plan de naștere. Cum înceram o NVDC, mi s-a părut absolut necesar să se știe dinainte ce vreau, ce tolerez și ce nu tolerez sub nicio formă. NVDC nu mi-a ieșit, în schimb jos pălăria în fața neonatologiei de la Medicover, care mi-a respectat la virgulă toate cerințele din planul de naștere. Nu știu dacă sunt atât de ok și dacă îi lași de capul lor (prima dată nu au fost chiar la fel… am simțit multă bunăvoință din partea lor, implicare, dar nu a fost perfect), dar acum nu am ce le reproșa.

Am avut Juniorul cu mine permanent; am născut, mi l-au pus la piept, apoi m-au dus jos în salon și l-au adus imediat. Și nu l-au mai luat. A dormit broscuță pe mine din prima noapte, iar ziua îl lăsam jos doar cât să mă duc până la baie, deși de multe ori așteptam cu mersul la baie până apărea Domnul Vanda să stea cu el, căci singur nu-i plăcea deloc. L-am spălat la chiuveta din baia rezervei, l-am schimbat acolo, nu l-au pus la lampă, medicul a venit să-l controleze în rezervă. Nu mi l-au cerut ca să facă nushce cu el, nu ca să mă ”odihnesc”, nu m-a certat nimeni că dorm cu el în pat, ba toate asistentele care intrau păreau să se emoționeze complet la imaginea lui dormind pe mine. ”Sunteți ca din povești” ne-a zis una dintre ele, iar alta ”a, deci aici este cuplul de care se extaziază toată lumea”. Mi-a făcut bine să văd zâmbete în loc de mutre acre și ”vai doamnă, dar așa o să-l învățați” sau mai știu eu ce replică deșteaptă.

L-am alăptat din prima secundă, deși în trecut aș fi crezut că nu-i lapte, nu-i colostru, nu-i nimic.  Am avut parte de breast crawl și a fost minunat. L-am alăptat des, în prima noapte chiar din oră în oră, apoi și mai des. În trecut aș fi crezut că pentru că nu-i lapte nu doarme, nu stă dezlipit de mine, cere atât de des. Dar știam deja ce am de făcut, așa că nu a primit nicio picătură de lapte praf. Și culmea, dar nici nu mi-a sugerat nimeni să-i dau, iar eu urmăream doar să-l aud cum înghite și să aibă scutece ude ca să știu că îi e bine.

Din fericire, nu a venit niciun medic și nicio asistentă să-mi faca vreun control de decolteu, să tragă de mine ca de mănuși de cauciuc, să se uite cu milă la mine ”offff, încă nu v-a venit laptele, să sperăm că vă vine” (cum s-a întâmplat prima dată). M-au lăsat în pace, copilul nu era deshidratat, mânca des, eu nu mă plângeam de ragade, toată lumea era mulțumită.

Apoi, am ajuns acasă. Și am dat ignore la câteva dintre sfaturile pe care le primisem până atunci (nu neapărat din maternitate) și bine am făcut. Nu am avut furia laptelui. nu am avut ragade, Juniorul nu a avut ”colici”, eu nu am avut canale înfundate sau, și mai rău, vreo mastită.

1. Nu am respectat regula ”copilul întâi se schimbă de scutec și apoi se hrănește”. Un bebeluș care plânge de foame devine extrem de agitat până termini de pus scutecul și e foarte probabil să fie atât de nervos la final, încât să nu se mai atașeze corect, să nu mai sugă eficient… Urmează ragade, scade lactația și așa mai departe.

2. Nu mi-am spălat sânii cu apă și săpun înainte de fiecare alăptare. Din mai multe motive. Unu că nu aveam timp de reacție, doi că săpunul usucă pielea, irită zona și-așa sensibilă și trei pentru că bebelușul are nevoie de contact cu bacteriile de pe pielea mamei.

3. Nu am alăptat x minute, la interval de y minute, nu mai devreme de z minute, etc. Atunci când a vrut, atunci l-am alăptat. Atât cât a vrut, atât l-am alăptat.

4. Nu am folosit pompa ca să golesc sânii. Alăptezi – pompezi, organismul învață să producă atâta lapte cât tu alăptezi + pompezi. Intri într-un cerc vicios de supraproducție. Supraproducția vine și ea la pachet cu alte plăceri, canale înfundate, atașare mai proastă a copilului, ragade. De fapt, pompa am folosit-o de două ori, în rest zace în dulap.

5. Nu mi-am pregătit sânii pentru alăptare frecându-i cu prosoape dure sau alte chestii care suna a tortură. Bebelușul are o gură de om, nu există bebeluși cu șmirghel în loc de limbă, iar dacă sânii dor atât de tare, asta se întâmplă din cauza atașării.

Ok, despre ”nu pățește nimic dacă îi mai dai din când în când un biberon sau suzeta” nu mai zic, de lapte praf inainte de somn ca să doarmă mai bine nici atât. Nu zic pentru că de data asta nu am mai primit sfatul ăsta. Probabil mi s-a dus vorba de lactivistă nebună și oamenii nu-și mai dau cu părerea. Și bine fac, pentru că noi avem un bebeluș mulțumit, care la 3 luni și jumătate poartă haine de 6 luni de lung ce e, care nu a avut colici, nopți plânse, încă nicio grevă a suptului, iar puseele au fost grele, dar au trecut ca și cum nu au fost.

Mai multe despre alăptare am scris aici și tare mi-a plăcut că în urma articolului, mamele și-au făcut curaj să-mi scrie și să-mi ceară o idee, chiar și dacă ideea ar fi fost doar un ”du-te la un consultant să te ajute” sau recomandarea se încheia așa.

Și așa voi încheia și articolul de față. Dacă aveți probleme în alăptare, nu vă ezitați să apelați la un consultant în alăptare (certificat IBCLC sau LLL). Multe probleme de alăptare au și altă soluție decât sfântul lapte praf…

Nu dati banii pe prostii, dar nu luati ceiut la copii!

Deci pe mine ma obsedeaza o intrebare careia nu-i gasesc raspuns. Oricum as da-o, nu pot neam sa pricep de ce toata lumea (unde “toata lumea” nu inseamna chiar “toata lumea”, ci “multi parinti” mai degraba) hidrateaza copilul propriu cu “ceiut”? Vad pe strada copii cu biberoane cu ceiut, vorbesc in privat cu mame care ma intreaba pe la ce varsta pot da ceiut, daca odata inceputa diversificarea copilul poate fi hidratat cu ceiut, cand ma isterizam ca nu doarme bine ploada noaptea eram sfatuita sa-i dau ceiut cand se trezeste, cunostinte ma intreaba nici una, nici doua “dar un ceiut mai bea si ea?” (ea adica fie-mea).
Care-i faza cu ceiutul?!

Va rog frumos, daca sunt mame care imi citesc blogul si care le dau copiilor ceiut de sete/hidratare/uatevar, sa-mi spuna si mie de ce. De ce ceai si nu apa? Continue reading “Nu dati banii pe prostii, dar nu luati ceiut la copii!”

Cum sa alaptezi cu succes

Am tot vorbit zilele astea cu multe viitoare mame si m-am bucurat sa aud ca multe dintre ele si-ar dori sa alapteze daca s-o putea si daca or avea lapte. Asa ca articolul asta e pentru ele si vreau sa scriu in el toate informatiile pe care mi-as dori sa le primeasca mamele direct din maternitate (inclusiv eu, cand a fost cazul), ca sa le ajute sa evite sticluta cu lapte praf, bineinteles daca isi doresc sa alapteze.

1. Aproape orice mama are lapte. Ba chiar, aproape orice femeie poate avea lapte daca depune un efort pentru asta (drept dovada chiar si mamele adoptive pot alapta, Continue reading “Cum sa alaptezi cu succes”

Alaptatul in public

Nu stiu cum sa incep articolul asta.
Sa-l incep subliniind ideea ca in Romania doar 12.6% dintre mame alapteaza exclusiv pana la 6 luni si apoi probabil sub 10% pana la 2 ani asa cum recomanda Organizatia Mondiala a Sanatatii?
Sau sa-l incep minunandu-ma ca am reusit sa pervertim un act atat de inocent si minunat cum e alaptatul? Continue reading “Alaptatul in public”

Sarbatoriti cu mine

Stiti ce sarbatorim saptamana asta? Alaptatul. Dap. E World Breastfeeding Week in perioada 1 – 7 August, asa ca mamele care alapteaza/au alaptat/sustin alaptatul sa se sarbatoreasca cu tort!

Eh, si in onoarea sarbatorii asteia, in Timisoara a avut loc azi dimineata un eveniment ce se numeste “The Big Latch On/Marea Atasare la San”, unde aproximativ 30 de mame s-au adunat la un loc si si-au alaptat copilasii simultan. Poate la anul vor fi mai multe, eventual si in mai multe orase.

Daca s-ar fi organizat in Bucuresti, ati fi mers?

Pentru poze de la eveniment, click aici!

10 motive pentru care sa alaptezi

N-am fost dintotdeauna o sustinatoare ferventa a alaptatului. N-am fost genul ala de gravida care se visa alaptand. Ba chiar nu stiam daca o sa reusesc sa fac asta pentru Vanda Mica, pentru ca undeva in creierul meu era un blocaj. Mi se facea pielea de gaina doar cand ma gandeam la alaptat si ma invaluia o mare teama. Si de-asta m-am apucat sa citesc  despre subiect, ca sa stiu exact ce ma asteapta si sa ma relaxez cumva. Si tot citind, am inteles ca fizic o sa pot alapta cu siguranta, pentru ca doar 2% dintre mame nu pot alapta din motive medicale, restul de 98% ar putea s-o faca fara probleme, daca ar fi informate si nu dezinformate sau informate prost cum se intampla pe la noi. Iar eu cu siguranta nu eram intre aia 2%. Dar blocajul era tot acolo.  Continue reading “10 motive pentru care sa alaptezi”