Eu și tantrumurile copilului meu

Mă refer, desigur, la tantrumurile pe care le făcea Ema când avea aproape doi ani. Care mă răvășeau emoțional, care scoteau din mine toate soiurile de emoții și trăiri, de ziceam că nu mai pot să duc.

Despre comunicare

Între timp am mai născut, am mai crescut copii, am început să mă caut. Am regăsit bucăți din mine și am început să mă interesez despre cum aș putea face să-mi pot exprima durerile, nevoile, pentru că îmi dădusem seama că atunci când nu îmi place ceva, nu trebuie să tac și să îndur ca o martiră. Și nici să isc un iureș și să scot din gură reproșuri pe bandă rulantă.

Despre cum e să fii femeie

Ai momente când te crezi defectă. Inutilă și parcă nimic din ce ai face nu e suficient de bun, suficient de mult, suficient de suficient. Ești prea femeie, sau prea puțin femeie, prea soție, sau prea puțin soție, prea mamă, sau prea puțin mamă. Ești prea slabă, prea puternică, prea emotivă, prea plângăcioasă, prea de tot.

Neconditionat

Oh, ce subiect greu pentru ziua de astăzi. Necondiționat. Ce-o fi necondiționatul ăsta? Că mulți dintre noi habar n-avem.
Mai țineți minte când erați adolescenți în focurile iubirii, cum vă întrebați partenerii ”Da tu de ce mă iubești?”
Pentru că ai ochii albaștri, pentru că ești inteligentă, pentru că ai fundul bombat și mergi bine pe tocuri, pentru că citim aceleași cărți, pentru că mă simt bine cu tine… Și de multe ori parcă nici nu știați ce să răspundeți, nu? Și inventați pe loc ceva, că parcă nu era ok să vă uitați ca un schnauzer la ecuații cu trei necunoscute, nu dădea bine.

Unde comunicare nu e, nimic nu e – Comunicarea asertiva

În relațiile de cuplu, comunicarea e esențială. Așa văd eu lucrurile. Fără comunicare nu vom reuși să transmitem cu adevărat ceea ce este în noi. Nu vom reuși să ne deschidem, iar partenerul nu ne va cunoaște niciodată în totalitate. Va lipsi intimitatea, atât de importantă între doi oameni ce se iubesc. Și nu mă refer aici la intimitatea aia, deși comunicarea e la fel de importantă și când vine vorba despre sexualitate.

Mecanisme de aparare

”De maine schimb ceva la mine”.
Iar mâine: ”Dar azi nu pot. Sunt obosit/eu oricum nu reușesc niciodată/las că merge și așa/toți pot, mai puțin eu/dar oricum nu e nimic greșit la comportamentul meu”. Și ați renunțat.

Asta a fost atunci; acum e altfel – Cum sa te bucuri de viata în 5 pasi

Cristina nu mai e, deși și-ar fi dorit enorm să mai fie, să se mai bucure de viață și de copiii ei minunați, să facă socată și deliciosul cheesecake pe care și eu am învățat să-l fac de la ea. Dar cel mai mult am învățat de la ea să lupt și să mă bucur de viață. Pentru că asta a fost Cristina până în ultimul ei minut de viață, fie ea și artificială.

Cum am ajuns eu să mă iubesc

Acasă docilă, în afară rebelă. Tatuată, dar să nu mă știe mama. Cu probleme de relaționare față de ceilalți. Cu o nevoie incredibilă de a fi altora pe plac. Perfecționistă. Cu teamă de autoritate. Habar nu aveam câte hibe aveam în comunicarea cu cei din jur. Și câte lucruri aș fi putut schimba la mine, dacă aș fi încercat să o fac, în loc să-mi accept soarta în tăcere și să stau cuminte în banca mea.

De-clutter în dulap

Cum traducem ”de-clutter” în română? Parcă nimic nu acoperă cuvântul cu totul, așa cum ar trebui… Mă rog, ideea articolului despre de-clutter e, despre ce concluzii am tras eu după ce am reușit, în sfârșit să golesc dulapul de tot trecutul prăfuit, neiubit și nepurtat.

Victime devenite agresori, sau de ce să nu ne lovim copiii

Suntem o generație de părinți cu traume. Nu sunt traumele noastre, sunt traumele părinților noștri, pe care le-am preluat și le ducem mai departe. Sunt bagajele lor grele, pline cu lucruri dureroase, pe care ni le-au pus în cârcă pentru că nu le mai puteau duce singuri și acum suntem prinși.

Despre plâns – o perspectivă diferită

Mda… și mie îmi cam dădea cu virgulă. Mă uit la mine. Da, sunt dăți când am nevoie de un plâns bun, care mă răcorește și mă face să mă simt om din nou. Dar rar. Foarte rar. În niciun caz la fiecare colț de stradă cum tot citeam prin diverse articole sau cărți, sau auzeam la tot felul de experți sau persoane cu multă încredere în experții ăștia.

Depresia postpartum

Depresia postpartum nu o afectează doar pe mamă, ci și copilul. Din păcate, copilul poate fi afectat pe termen lung, deoarece interacțiunea cu mama este trunchiată exact în momentul în care bebelușul începe să-și însușească astfel de deprinderi

Vocea ta: Aşteptările maternităţii

Înainte să nasc primul copil, așteptările mele referitoare la ceea ce va urma erau destul de jos
Știu că vorbeam cu mama la telefon și ea îmi spunea că speră să fie un copil vesel și că, dacă am noroc, poate va fi la fel de cuminte cum fusesem eu.
”Un vis de copil”

Iubeste-te tu

E ora 15.00 şi încă nu te-ai spălat pe dinți pe ziua de azi. Au trecut chiar şi vreo două zile de când te-ai pieptănat ultima oară. Însă e foarte important să ştii pe unde îţi e deodorantul. Asta chiar e, pentru că nici de duş nu ai mereu timp, deşi eşti acasă aproape toată ziua…