10 idei de mărțișoare handmade

Mai e puțin și vine 1 martie. Primăvara calendaristică (calendaristic nu se reflectă, de multe ori, și în schimbat șoșonii de iarnă cu balerini de primăvară, așa că nu-mi pun chiar mari speranțe), însă mai vine și altceva. Ocazia să ne oferim mărțișoare.

E una din tradițiile locale (nu chiar românești, însă locale mi se pare un cuvânt bun) care îmi place foarte mult. Mi se pare deschisă și veselă, mulată pe sufletul meu de copil care iubește vremea călduroasă și frumoasă. Adică mi se pare normal să sărbătorim asta, bucurându-ne unii de ceilalți (sau unele de celelalte).

Știu că e plin de mărțișoare peste tot. Le-am văzut pe la tarabe, la casele supermarketurilor, la benzinării. Însă eu vreau să vă arăt astăzi altceva. Mărțișoare făcute manual, cu o poveste, cu intenție, care au ieșit din mâini calde de om creator.

Nu e o postare plătită, e doar bucuria mea de a împărtăși primăvara cu voi.

Iată câteva mărțișoare pe care mâinile creative le-au pus în comunitate și pe care m-am gândit să le împărtășesc și cu voi, cei/cele care nu sunteți în comunitate.

1. Broșe cu mesaj Eola Print

”Eu şi soțul meu facem broşe sau magneți de frigider cu mesaj existent sau personalizat pentru fiecare persoană în parte ( le putem gândi împreună ), dacă v-ar interesa/ajuta aşa ceva 🙂 Le putem ambala de mărțişor, cu cartonaş şi şnu.”

2. Broșe parfumate 

”In albumul cu martisoare de pe pagina mea, vei gasi modele pentru toate varstele. Brose simple sau parfumate cu lavanda, semne de carte,clame pentru par pentru fetite. Preturi 5-15lei/bucata, in functie de model si cantitate.”

3. Mărțișoare brodate

Mărțișoare brodate, super frumoase (dacă mă întrebați pe mine). Între 8 și 12 lei, în funcție de model.

4. Mărțișoare unicat

”Daca vrei ceva deosebit pt cineva, am câteva broșe in singur exemplar. Uite aici album pt a vedea ce mai este disponibil”

 

5. Broșe pictate manual – O mărgică

Vai, cât sunt de dulci <3 Mi se par adorabile:

 

6. Brățări personalizate de argint – Personally Me

Aici găsiți colecția pentru 1 martie.

7. Zânuțe de poveste

”Acestea sunt Zanutele mele de poveste 2in1 brosa și pandantiv
Minunile astea mici au 7 cm înălțime și se pot face în orice culoare”

8. Mărțișoare cu piese de ceas 

„Bună! Eu lucrez bijuterii cu flori naturale presate sau piese de ceas. Aici sunt câteva variante de mărțișoare. Pe pagina mea, AB Clockwork, poți vedea mai multe.”

9. Mărțișoare cu tradiții

Roxana face așa frumuseți: 

 

10. Colecție limitată de la Aftinia în culori

”Eu am facut in serie foarte limitata martisoare din ceramica modelate manual si amprentate cu flori uscate. Mai am aproape 20 buc. Pretul este 10 lei/buc.”

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.

#VinereaAntreprenorilor – Lulu’s Cake

Îmi place mult să promovez antreprenori români, mai ales dacă mai sunt și mame… Așa că o să vedeți mai des în viitorul apropiat interviuri cu astfel de oameni minunați, care fac lucruri minunate și de existența cărora ar fi păcat să nu știți.

Astăzi, despre Lulu’s Cake, o afacere de familie cu și despre prăjituri ca pe vremuri. N-o să vă zic prea multe despre ele, pentru că o las pe Adriana să vă dezvăluie care e treaba cu prăjiturile lor. Vreau doar să vă arăt un sms trimis de mine. În ziua în care am făcut cunoștință cu Lulu’s Cake, am adus acasă și o cutie cu bunătăți de acolo și am invitat niște prieteni, care locuiesc la două case de noi, să ne bucurăm împreună de ele:

Au ajuns la timp și au mai prins din ele. Cutia arăta așa la început și s-a golit rapid:

 

  1. Ce te-a determinat să deschizi Lulu’s Cake? Multe mame visează să facă ”altceva”, dar nu pornesc la drum. La tine cum de n-a rămas doar un vis, un gând, o dorință? (poate ne spui aici și puțin din istoria Lulu’s Cake)

Lulu`s până să devină un business a fost câțiva ani buni un vis al meu și al soțului meu. Ne plăceau prăjiturile bune făcute în casă, știam să le facem și noi foarte bine, spre deliciul celor care ne cunoșteau și veneau la noi în vizită. Și ne doream o cofetărie. Însă aveam un job care îmi plăcea și mă împlinea, eram foarte ocupată, învățăm foarte multe. Acolo m-am format că om și cu siguranță acum pot face asta și pentru că am învățat atâtea anterior.

Apoi am devenit mama și prioritățile mi s-au schimbat: jobul nu mai era la fel de captivant, programul 24/7 nu mai era o opțiune, alimentele pe care le consumam la noi în familie trebuiau să fie cât mai sănătoase și naturale.

Eram mereu ocupați, iar în puținul timp pe care îl aveam liber ne gândeam cât de bine ar fi să stăm cu fetele noastre în loc să coacem prăjituri și să strângem prin bucătărie după. Sau mă gândeam ce bine ar fi să am un loc de încredere de unde să îmi comand prăjiturile și să mi le și aducă ei acasă, în loc să bat eu orașul în lung și în lat.

Uneori am fi mâncat câte o bucățică din mai multe feluri de prăjituri de casă, dar dacă le coceam noi ce făceam cu restul de prăjitură din tavă? 

De zilele noastre de naștere tot prăjituri de casă aș fi vrut să ducem la birou, dar de unde? Și cine să ni le aducă, proaspete, gustoase, așa cum le știam noi? Și le mai voiam și frumos ambulate, și ușor de transportat și servit…

Fetele au crescut și au început să ceară și să și mănânce dulce. Tot prăjiturile de casă mi se păreau mai potrivite în locul alternativelor din piață, însă ceea ce găseam eu că fiind de casă, nu mai avea același gust.

Oriunde mergeam găseam prăjituri după rețete împrumutate din alte culturi: tiramisu, cheese cake, moleux au chocolat, macarons, pastais de nata, waffles, panacota, croissants, etc… Unele mai bune, altele mai puțin bune, unele congelate, prea puține proaspete, toate foarte dulci și foarte colorate, mereu foarte aspectuoase, dar cu multă crema și gelatină, fabricate din premixuri și în toate formele posibile… Și eu voiam o simplă prăjitură “Albă că Zăpadă”, sau o negresă, sau o  plăcintă cu brânză, sau cornulețe cu borș cu leuștean. Și mă întrebăm, de ce oare noi românii nu vrem să transmitem mai departe rețetele noastre, de ce nu suntem mandrii precum francezii, de exemplu, de prăjiturile lor, de ce nu le promovăm deloc?

Mereu la ședințele din corporația unde lucram (Citibank, GarantiBank), mă întrebăm, de ce le servim străinilor croissante sau foietaje în loc de ceva autentic și povestea acelui dulce autentic?

Și atunci mi-am dat seama că sunt oameni că mine și că Lulu`s ar putea avea success. Apoi în aprilie-mai anul trecut am aflat de prgramul Start-up nation, program care ne-ar fi rezolvat și problema investiției inițiale (utilaje, transport, laborator). Și de la înființarea firmei până la deschidere a durat fix un an.

Așa a apărut Lulu`s Cake, un laborator de prăjituri de casă, făcute ca odinioară, din ingrediente simple, de fiecare dată folosite diferit.

  1. Am gustat din prăjiturile tale și m-am dus instant înapoi în copilărie. Pandișpan cu fructe, cornulețe, Albă-ca-Zăpada, ciocolată de casă… M-am simțit copil din nou și mi-am amintit despre cum făceam cornulețe cu bunica. Tu ce amintiri ai despre prăjiturit?

Exact acest lucru ni l-am propus prin Lulu: să îi ducă pe cei care gustă în copilărie.

Mamele noastre (a mea și a soțului) făceau totul în casă, mai de voie, mai de nevoie. Și eu și Costin avem în minte clar momentele când se făceau prăjiturile. Eu îmi aduc aminte cum mirosea în casă, că mama fredona un cântecel, că un radio era pornit undeva în fundal, îmi amintesc cum toamna ne făcea plăcintă cu mere, iarnă de sfântul Andrei cornulețe, de Crăciun – Albă că zăpadă (și îmi aduc aminte întreg procesul de la cum întindea foile pe fundul tăvii, la mirosul de amoniac, la cum se auzea atunci când râdea lămâia pentru crema sau cum mirosea în încăpere când făcea crema –doamne ce amintiri puternice). În post mai era o săptămâna când se mănâncă brânză și lactate: bunica în acea săptămâna zilnic făcea câte ceva cu brânză – plăcintă cu foi și brânză dulce e preferată mea. Toamna când se făcea vinul cel nou țin minte că veneau rude în vizită și mama făcea saleuri cu brânză sărata și chimen. De Revelion făceau Choux a la crème sau rulouri, vara sau când era mai cald ne făceau coșulețe sau tăvălită. Că să ne răsfețe făceau ciocolată de casă. Fiecare oczie își avea prăjitură ei. Și am descoperit că nu doar noi simțim asta, nu doar noi ne aducem aminte de copilărie atunci când mâncăm prăjituri de casă. Și ne-am propus prin Lulu’s să transmitem mai departe gusturile acestea: proaspete, pufoase, aromate, potrivit de dulci, făcute mereu din cam aceleași ingrediente, combinate altfel pentru un gust diferit. Și ne dorim să le guste și copii noștri într-o lume unde găsim atâtea deserturi internaționale împrumutate.

3. Deși povestești despre Lulu’s Cake cu zâmbetul pe buze, îmi imaginez că n-a fost ușor mereu și poate nici acum nu e câteodată. Care a fost cea mai mare provocare prin care ai trecut de la gândul de a deschide Lulu’s Cake și până acum?

Fiecare etapă a avut și are provocările ei, din punct de vedere al planificării și implementării, discrepanțe între plan și realitate, autorități, autorizații, ingrediente, furnizori, spațiu, vecini, termene, etc…dar provocarea a fost mereu să rezolvăm ce s-a ivit, să găsim o soluție și să aceptam că fiecare lucru se întâmplă la momentul potrivit. Va dați seama că în 12 luni ne-am imaginat de cel puțin 12 ori că “luna aceasta deschidem”.

4. Greutățile ne fac să ne simțim mai bine atunci când trecem prin momente frumoase. Împărtășești cu noi un astfel de moment?

Greutăți au existat și mereu vor exista: viteza și procedura de implementare a proiectului, autorizațiile, găsirea spațiului potrivit implementării “visului”, formarea echipei, ajustarea rețetelor de casă la un cuptor ultra mega performant. A fost greu să facem să între cuptorul  în laborator pentru că era foarte greu și mai mare ca ușa, afară stătea să plouă și bărbatul meu își luxase o glezna… dar s-au găsit soluții și cel mai frumos  moment a fost când am făcut prima prăjitură în noul laborator. A fost clar un moment pe care o să îl ținem minte.

5. Știu că pe lângă faptul că ești antreprenoare mai ești și mamă de două fete, și soție, și fiică. E greu să te împarți între toate? Cum arată o zi tipică a ta?

Zilele mele sunt mereu pline, dar le iau ca atare și încerc să fac cât mai multe, cât mai bine. Uneori îmi iese mai bine, alteori mai puțin bine, dar mereu încerc să văd partea plină a paharului și să dormim. Poate părea stupid, dar de când sunt mama îmi dau seama cât de important este somnul pentru toți cei din casă. Și mereu mă temperez să mă gândesc prea mult în avans la situații, mă corectez să nu mă mai panichez, să văd mai întâi binele și pe urmă pericolul, practic lucrez mult cu mine să mă disciplinez, să îmi împart sarcinile, să deleg, să mă țin de o agenda, de un plan, de telefoane. Experiență in corporații îmi prinde tare bine acum.

6. Povesteai că e greu să treci de la un cuptor la altul, chiar dacă știi rețetele pe de rost. Care a fost cel mai mare dezastru culinar al vostru?

Mi se pare foarte amuzant că eu am început să coc rețetele acestea în cuptorul pe care îl aveam în apartamentul unde stăteam în chirie. Era ceva foarte rudimentar și pentru că “parlea” bunica îmi trimisese 2 cărămizi de sobă să le pun înăuntru. Dar cu mâna pe inima va spun că prăjiturile făcute acolo erau perfecte, pufoase, crustele erau crocante, aluatele fragede…minunate ce să mai. Cuptorul din laborator este foarte performant, bun, modern, cu o mie de funcții. Am avut nevoie de câteva zile să ne obișnuim cu el. Cel mai mare dezastru a fost că nu ne ieșeau gogoșile de ecler. Dar am reușit până la urmă. 

 7. Ce aduce nou Lulu’s Cake? Sau diferit?

Lulu nu aduce ceva nou, din contra readuce ceva firesc și bun, autentic și tradițional. Readuce o bucățică din copilăria noastră, o bucățică din gustul colectiv al anilor 1970-2000 , ceva care pare că a căzut în derizoriu, ca fiind perimat și “not glamourous”. Noi vrem să readucem în lumina prăjiturile clasice românești. Vreau să readuc în prim plan gusturile acelea simple cu care am crescut, să ne bucure sufletul, să le transmit mai departe copiilor, să le prezentăm străinilor exact așa cum erau ele. Într-o lume unde găsim atâtea rețete internaționale împrumutate, mai bune sau mai puțin bune, tot felul de aditivi, emulgatori, afanatori, stabilizatorietc, coloranți, multe tipuri de zahăr și construcții din prăjituri, din ingrediente naturale sau din premix-uri,congelate sau proaspete, noi vrem să readucem in lumina, prăjiturile de casă ale copilăriei noastre. 

Diferit este faptul că din start am ales să fim un laborator cu livrare, pentru că traficul este inamicul nostru al tuturor. Toți ne bucurăm când  economisim un pic de timp. Noi livrăm rapid, în maximă siguranță, cu certificate de conformitate și cu plata la livrare: cash sau card.

Obiectivele noastre sunt următoarele:

-să facem prăjiturile care ne plăceau în copilărie, la fel cum se făceau atunci.

-să venim în întâmpinarea oamenilor ocupați făcând și livrănd prăjituri bune, autentice, proaspete, bune pentru adulți, pentru copii și pentru orice ocazie.

-să readucem în prim plan rețetele românești și să le punem în valoare.

Am dat foarte multe detalii, dar mereu când povestesc despre Lulu am tendința să povestesc mai mult.

8. Experiența de antreprenor e cu multe suișuri și coborâșuri, dar, cu siguranță, o școală de viață extraordinară. Ne spui și nouă un lucru extrem de important pe care l-ai aflat/învățat de când ai deschis Lulu’s Cake?

De când sunt antreprenor mi-am dat seama câtă muncă presupune rolul de antreprenor în România și cât de important este să fii perseverant și riguros în ceea ce faci. Un antreprenor în țară noastră nu are ca unică grijă să își vândă produsul, ci mai ales să supraviețuiască legislațiilor, să își găsească angajații, să își găsească furnizorii, etc.

9. Și acum, la final, înainte să-ți mulțumesc pentru că te-ai deschis în fața noastră, aș vrea să te rog să le spui ceva (ce consideri tu că este util) mamelor care ar vrea să-și pornească afacerea, dar n-au curajul să se ”arunce”.

Mamelor care caută soluții le-aș spune că dacă își pun întrebarea dacă să deschidă, sau nu un business înseamnă că au făcut deja primul pas. Le sfătuiesc să fie conectate la domeniul ales, să caute soluții de finanțare așa cum am făcut și noi. Un business la început poate consumă destule resurse și un program gen Start-up nation poate fi o gură de oxigen.

Mulțumesc 🙂

Viața e o aventură

Ei bine, Fip e mult mai usor de impresionat. Practic, nu trebuie să depun eu niciun efort. El e pur si simplu impresionat de viață în sine. Viața e o aventură, atunci când stii din ce unghi s-o privesti.