Din clasă în ecranul computerului – Care este experiența profesorilor cu școala online? (interviul 2, cu Ramona Cloșcă)

Din clasă în ecranul computerului – Care este experiența profesorilor cu școala online? (interviul 2, cu Ramona Cloșcă)

Scris de Diana Vijulie

Școala și grădinița online a copiilor continuă, cel puțin a copiilor mei. Și ei, la fel ca și mine, se conectează zilnic la zoom video și își fac orele. Ne trezim toți de dimineață, ne spălăm, ne îmbrăcăm în haine de mers frumos pe stradă, ne pieptănăm, unii dintre noi (adică eu) ne punem pe față un corector și-un fard de ochi, poate chiar și rimel, apoi ne deschidem laptopurile și ne apucăm de treabă. Ne-am trezit peste noapte cu rutina asta. 
Tot peste noapte s-au trezit și cadrele didactice că trebuie să treacă de la predatul în sala de clasă, la predatul din fața ecranului, cu toate implicațiile schimbării ăsteia, iar eu sunt curioasă cum a fost experiența asta pentru ele. 

Data trecută am vorbit cu Cosmina Ioniță, profesor de matematică la gimnaziu. Astăzi o las pe Ramona Cloșcă să ne spună cum a fost pentru ea la clasa pregătitoare.

 

DV: Cum a fost atunci când ai preluat clasa offline? Cum ai făcut să te apropii de copii? Cum ți-a fost să creezi o legătură între tine și ei?

 
Ramona: Nu am tinut cont de conținuturile planificate de către edituri sau minister. Mi-am creat planificarea mea. Am ales ca în primele 2 săptămâna sa nu fac niciun fel de evaluare sau verificare. Am creat rutine si momente clare de conectare. Toate rutinele si toate momentele de conectare au fost sub forma de jocuri. Pentru ca prin joc poti evalua usor copii mi-am dat seama ca le lipseste atentia. Astfel am inițiat zilnic jocuri de atentie. Întotdeauna i-am ascultat si am fost sinceră cu ei. Le place foarte mult sa fac asocieri cu propriile experiențe sau sa creez povești cu tâlc.
 
 
DV: Cum ți-a fost când procesul de învățare s-a mutat online? Care a fost reacția ta când ai aflat că urmează să le predai copiilor prin intermediul computerului?
 
Ramona: A fost crunt! Am fost speriată dar stiam ca o voi duce la capat. În primele 2 săptămâni am creat proceduri si procese. Am muncit 16 ore în aceste 2 săptămâni. Am buchisit singura am invatat sa lucrez pe platforma sau aplicații. Am corectat în paint. Am mentinut tot timpul relatia cu părinții. I-am sprijinit pentru ca aveam nevoie de ei. Era foarte greu să verifici zilnic zeci de activități sa dai feedback fiecărui părinte. După 2 săptămâni am facut ședința cu părinții și am decis impreuna cu ei, ca cel mai usor ne-ar fi daca ne vom conecta on-line. Am modificat orarul si am decis 2 sesiuni on-line zilnic. Obiectivul nostru era ca acesti copii sa fie conectați si sa pastreze ritmul scolii în intervalul 9-13. Am împărțit copiii în grupe de lucru ca sa pot la lucrez diferențiat cu cei care nu înțelegeau. Cand era nevoie de predarea noțiunilor noi , pe lângă întâlnirea on-line am creat si tutoriale ca sa ramana noțiunile înregistrate si ca acesti copii sa revina cand au nevoie. Acum după vacanta , pentru ca scoala noastră, beneficiază de o platforma Kinderpedia, am mutat toate activitățile acolo, întâlniri online, teme, activități, pe un orar creatbin această platformă. A fost o mișcare de forță, acești copii beneficiază de un program lung la scoala . Atat invatatoarele cât și profesorii de dupa-amiaza au creat în permanență legături cu ei. Am făcut întâlniri individuale de conectare cu copii, am vorbit individual cu părinții. Este foarte greu, dar merita fiecare efort. Mi-am depășit limitele am iesit din zona de confort si am creat relații puternice cu părinții și cu elevii mei. Abia astept sa ne întoarcem la scoala, acolo se realizeaza tot procesul ideal de predare-invatare-evaluare dar legatura puternică am cerit-o în on-line.
 

DV: Înainte de a muta școala în mediul online, ai mai avut experiența de a preda astfel?

Ramona: Nu.

DV: Ai primit training din partea școlii?

Ramona: Impreuna ne-am creat. A fost o mișcare de forță! Am fost o echipă cu obiective clarerofesorii.

DV: Ai putut prelua materialele așa cum le aveai pregătite pentru clasă ca să le folosești online, sau a trebuit să modifici?

Ramona: Le-am modificat. Am transformat cărțile în prezentari ppt ca sa pot sa le prezinte copiilor. Am transformat întâlnirile de dimineață în activități ce puteau fi create în întâlniri on line. Am creat rutine, reguli în on line. Am folosit instrumente noi. Am inventat acrivitati de a scoate copiii din stati pe de plictiseala, am facut petreceri, ne-am sărbătorit pe zoom. Asa cum scriam si mai sus m-am adaptat singura sau cu echipa de la scoala. Am buchisit non stop tot felul de functii si aplicatii.e.

 

 

 

 

DV: În ce spirit ți-ai găsit elevii online? Cum i-ai simțit pe ei? A fost nevoie să reiei procesul de conectare cu ei sau lucrurile au decurs natural și de la sine?

Ramona: Am reluat tot procesul. Am lăsat la inceput sa se obișnuiască cu sistemul. I am lăsat să își prezinte animalele de companie, facemnin fiecare vineri prezentari de jucării. Apoi le-am transmis zilnic regulile si consecintele logice.

DV: E diferit să predai online și offline? Care a fost cea mai mare provocare a ta?

Ramona: Este foarte diferit. Conectarea fizică și clasa o simti la scoala , în online se schimba totul. Sa nu uitam ca ei traiesc in acelasi mediu de restricții ca si noi.

 

Citește și:

DV: Copiii ce provocări crezi că au avut în acest proces?

Ramona: De adaptare la noul proces. Depinde cum le prezinți. Eu am creat o poveste si a funcționat. Au fost impresionați si lucrurile au mers bine. Aici am avut sprijinul părinților. Ei sunt pilonii acestei colaborări.

DV: Ai învățat ceva nou despre tine în acest proces? Dar despre elevii tăi?

Ramona: Multe lucruri noi. Mi-am depășit limitele. Despre elevi am descoperit că sunt fiinte foarte sociale si au nevoie de conectare permanentă. Ce a fost nou în online, a fost nevoia lor permanentă de validare.

DV: E ceva ce-ai vrea să le transmiți copiilor și părinților cu care lucrezi? Sau altor profesori?

Ramona: Totul se intampla cu un rost. Este o experiență unică care, după ce s-a îmbunătățit a adus numai lucruri minunate. Suntem cadre didactice și avem superputere pentru copiii nostri.Hai sa le arătăm ce putem noi! Totul va fi bine!

DV: Mulțumesc!

Dacă ești și tu educator sau  profesor și vrei să ne împărtășești experiența ta, scrie-mi pe diana@dianavijulie.ro

 

3 lucruri pe care le poți face pentru copilul tău energic

3 lucruri pe care le poți face pentru copilul tău energic

facebookinstagramyoutuberssMulți dintre părinții cu care lucrez se plâng de energia foarte mare pe care o au copiii lor. În special părinții de băieți, dar nu numai. Există și părinți de fete care se plâng de nivelul ridicat de energie și poate și agitație. Copiii par...

3 moduri în care să porți un tulle ca o neprințesă

3 moduri în care să porți un tulle ca o neprințesă

facebookinstagramyoutuberssEhei, știți ce-mi place mie? Îmi plac multe. Serile, să joc Monopoly cu copiii, muzica, florile, ordinea, cărțile, o casă curată (dacă ar fi a mea, ar fi și mai bine :))), bocancii, verdele și fustele de balerine.  Și-mi mai place și că, de...

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

facebookinstagramyoutuberss Știu, știu. Titlul sună filosofic. Ce mi-au luat copiii atunci când au apărut pe lume, pe lângă toate lucrurile pe care mi le-au dat. Mi-au luat uterul și mi l-au folosit după bunul plac pentru 40 vs. aproape 42 de săptămâni. Mi-au băut...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Din clasă în ecranul computerului – Care este experiența profesorilor cu școala online? (interviul 1 – cu Cosmina Ioniță)

Din clasă în ecranul computerului – Care este experiența profesorilor cu școala online? (interviul 1 – cu Cosmina Ioniță)

Scris de Diana Vijulie

Ultima oară când copiii au fost în băncile școlii era martie. Mai exact, 11 martie. După 11 martie a urmat o perioadă în care toți pare că am fost năuci. Și școli, și grădinițe, și copii, și părinți. Când a devenit clar că școlile nu se vor deschide în 2 săptămâni, când toate părțile implicate și-au dat seama că era posibil ca școlile și grădinițele să nu se mai deschidă deloc în acest an școlar, au început să apară soluțiile. Pentru multe dintre școlile și grădinițele care până atunci primeau copiii în clasele lor cu mese și cu scaune, asta a însemnat trecerea la predarea online.

Nu știu pentru voi, dar pentru mine a fost uimitoare această trecere, mai ales la copilul de grădiniță. M-am întrebat de-atunci oare cum le e profesorilor să predea prin intermediul unui ecran unor copii care sunt la ei acasă. Oare e la fel de simplu sau de complicat? Oare e diferit? Oare le e mai greu sau mai ușor? Copiilor am văzut cum le era (copiilor mei, adică). Dificil în primele zile, apoi și-au intrat în ritm, ca și cum școala online ar fi fost – vorba lui Fip – mediul pentru care ei se născuseră. Ca să înțelegeți, Filip are în orar inclusiv orele de sport de la grădiniță și, mai nou, văd că le are și Ema.

Pentru că eram, după cum v-am spus, curioasă să aflu cum le e profesorilor și educatorilor, am întrebat. Am făcut, tot online, interviuri cu cadre didactice care s-au transformat aproape peste noapte din cadre didactice în carne și oase, în cadre didactice tot în carne și oase, dar bidimensionale pe un ecran. Vreau să vă împărtășesc și vouă ce am aflat de la ei, pentru că una din credințele mele de bază în ceea ce ține de educația copiilor, e că pentru un copil de școală/grădiniță, e extrem de importantă cooperarea dintre cele două părți: părinți și profesori. 

Citește și:

Ghid pentru alegerea gradinitei

Cosmina Ioniță a fost prima care mi-a oferit perspectiva ei. Cosmina este profesor de matematică de 5 ani. Predă la gimnaziu, la clasele 5-8. De la 1 septembrie 2017 este titular pe catedra de matematică. Între 2016 și 2017 a fost în concediul de creștere a copilului, care nu-i chiar un concediu, dacă mă întrebați pe mine. Înainte a predat la o școală privată și la un after-school.

DV: Cum a fost atunci când ai preluat clasa offline? Cum ai făcut să te apropii de copii? Cum ți-a fost să creezi o legătură între tine și ei?

 
Cosmina: Greu nu mi-a fost. Am reușit sa ma apropii de 90% din ei. Au răspuns foarte bine la faptul ca am fost deschisa si sincera cu ei, i-am tratat cu respect, nu am făcut diferențe intre ei. Nu am ridicat tonul, dar nici nu am lasat haosul sa se instaleze. Incerc sa nu stau mult la catedra sau la tablă, ci ma plimb printre ei, le verific caietele, corectam unde vad greșeli si explic ce e greșit. Mereu ii întreb ce nu e clar din lectie, ce simt ei ca ar trebui aprofundat.
 
 
DV: Cum ți-a fost când procesul de învățare s-a mutat online? Care a fost reacția ta când ai aflat că urmează să le predai copiilor prin intermediul computerului?
 
Cosmina: Mi s-a părut super! Conducerea scolii nu s-a implicat in nimic, nici nu a menționat sa lucrăm online. Am luat eu aceasta decizie pentru ca am o datorie morala față de acești copii si nu am vrut sa ii las sa se piardă. Pentru cei de clasa a 8a e oricum o situație dificila si am vrut sa aprofundam notiunile pe care nu le stăpâneau.
 

DV: Înainte de a muta școala în mediul online, ai mai avut experiența de a preda astfel?

Cosmina: Nu chiar online 100%. Am mai lucrat pe whatsapp, dar prin intermediul hârtiei, nu filmam niciodată. Ei imi trimit exercițiile si eu le spun ce si de ce sa modifice.

DV: Ai primit training din partea școlii?

Cosmina: Nu. Nu s-au implicat in nimic. In aproape doua luni nici nu au luat legătura cu noi, profesorii.

DV: Cum ai făcut să te adaptezi și să afli cum se predă online?

Cosmina: M-a ajutat cursul CRED si faptul ca folosesc diverse aplicații pentru a-mi ușura munca. Unde nu am știut, pur și simplu am cautat tutorial pe google.

DV: Ai putut prelua materialele așa cum le aveai pregătite pentru clasă ca să le folosești online, sau a trebuit să modifici?

Cosmina: Am modificat unde a fost cazul si am mers pe intuiție.

 

 

DV: În ce spirit ți-ai găsit elevii online? Cum i-ai simțit pe ei? A fost nevoie să reiei procesul de conectare cu ei sau lucrurile au decurs natural și de la sine?

Cosmina: Totul a fost natural, de parca eram in aceeași sală toti si rezolvam problemele de Geometrie cu markerele colorate in mână. Am fost surprinsa de faptul ca aproape toti au intrat la lecții si mi-au trimis multe teme.

DV: E diferit să predai online și offline? Care a fost cea mai mare provocare a ta?

Cosmina: E dificil pentru ca e greu sa urmărești reacțiile lor si sa iti dai seama cine înțelege si cine chiar e interesant de cee ce facem. E greu de gestionat timpul pentru verificat temele si pentru a putea sa ma ocup si de propriul copil, in acelasi timp.

Citește și:

DV: Copiii ce provocări crezi că au avut în acest proces?

Cosmina: Li s-a părut ciudat sa lucreze pe platforme online, dar s-au adaptat repede. I-am ghidat cum sa isi instaleze aplicațiile si le-am explicat in detaliu cum sa le acceseze.

DV: Ai învățat ceva nou despre tine în acest proces? Dar despre elevii tăi?

Cosmina: Am învățat sa avem mai multa răbdare am văzut cu totii cat de important e sa vorbim pe rand si ca geometria in spațiu e mai ușoară când folosim desene colorate.

DV: E ceva ce-ai vrea să le transmiți copiilor și părinților cu care lucrezi? Sau altor profesori?

Cosmina: Sa îmbrățișeze tehnologia si sa se implice mai mult.

DV: Mulțumesc!

Dacă ești și tu educator sau  profesor și vrei să ne împărtășești experiența ta, scrie-mi pe diana@dianavijulie.ro

4 lucruri fără de care nu (mai) ies din casă

4 lucruri fără de care nu (mai) ies din casă

facebookinstagramyoutuberssPe la mijlocul pandemiei în care ne scăldăm și acum poate mai adânc decât acum aproape 6 luni, când ne gândeam că e prea mult ca școlile să rămână închise timp de 2 săptămâni, iar perioada de 6 săptămâni care se zvonea, părea ceva imposibil...

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...