Pe la două luni am decis să ducem Juniorul la ecografie de șold. Cum eu sunt pățită, am zis că e mai bine să-l duc degeaba, decât sa fie ceva și să nu știu.
Mi s-a spus, desigur, că fac un drum inutil, că e un moft, că dacă i se aliniază cutele de la picioare nu are nimic, dar cum e o țară liberă, i-am făcut o programare și am mers.
Cu toate cutele aliniate perfect, copilul nu era perfect. Imaturitate acetabulară bilaterală. Deci probleme la ambele picioare, la un picior mai mult decât la celălalt. Doamna doctor care i-a făcut ecografia mi-a recomandat o vizită la un ortoped, ca să vedem ce facem mai departe (unghiurile fiind destul de mari la ambele picioare) și în același timp m-a felicitat că îl purtam în wrap, spunându-mi că poziția în care stătea Juniorul e cea mai potrivită pentru bebeluși.
Am legat copilul înapoi în wrap și am plecat zâmbind din cabinet.
Apoi, pediatra, în timp ce ne scria trimiterea către medicul ortoped, îmi povestea cât de bine îi face să-l țin crăcănat în sling. Mai folosim și scutece textile, care sunt late și țin picioarele depărtate? E minunat așa.
Am ajuns, în cele din urmă, la medicul ortoped. ”Minunat că îl țineți așa în wrap” mi s-a spus. Mi s-a mai spus că un bebeluș poate avea o poziție corectă doar în ”cârpe”, care îi țin picioarele depărtate și coloana în formă de ”C”. Pentru că asta este normalitatea… Bebelușii au coloana în formă de ”C” și nu trebuie forțați să și-o îndrepte. Nici în pătuț, nici în landou, nici în sisteme de purtare neergonomice, nici purtat cu fața la lume. Apoi mi-a povestit despre cultura africană unde copiii sunt purtați în „cârpe”, nu există și nu au existat niciodată cazuri de displazii de șold.
Ne-a trimis din nou la ecografie, ca să vedem dacă s-a corectat. Am ajuns la alt medic unde am repetat ecografia. Din nou am fost felicitată pentru SSC de data asta și pentru poziția pe care o avea Juniorul în el.
Și ca să vedeți, imaturitatea acetabulară bilaterală s-a corectat perfect.
Deci, mulțumesc babywearingului (și probabil și scutecitului textil)!
Și medicilor informați și deschiși la minte…
Nu sunt o novice în ale purtării pentru că m-am erudit pe vremea purtării fie-mii, când am folosit wrap elastic, sling reglabil și sling fix, meitai si ssc. Doar că sunt o novice în ale purtării în wrap țesut, pentru că atunci când era Vanda Mică și mai mică, am ales un wrap elastic în loc de wrap țesut. Si asta fiindcă m-au speriat alte mame că wrapul țesut e greu de folosit și eu, fiind începătoare în ale purtării, sigur nu mă voi descurca deloc. Apoi mi-a părut rău și am zis că la al doilea bebe o să-mi iau țesut.
Și mi-am luat primul wrap țesut (curcubeul de la poartă-mă, în mărime 6, adică 4.7 metri) când eram însărcinată, cu gândul că-l voi îmblânzi* cu copilul mare, ca să-mi fie apoi ușor să-l port cu copilul mic. Doar că Vanda Mică nu a vrut să se mai lase purtată, așa că doar l-am spălat de câteva ori, l-am bagat la uscător, l-am călcat, l-am înnodat și l-am pus frumos în dulap, în așteptarea Juniorului.
Iar când a venit Juniorul, l-am tot ocolit. Probabil că încă mai auzeam în cap că e greu cu el, că n-o să mă descurc, așa că făceam ce făceam și tot în sling îl puneam. Până într-o zi, când m-am decis să-l încerc totuși. Și m-a cam enervat. Pentru că era lung și trebuia să mă înfășor în el ca Tutankamon, că orice legătura aș fi făcut în mai multe straturi, tot îmi atârnau cozile pe jos și daca faceam ceva mai lejer de pus pe mine, erau cozile mai lungi decât îmi fusese trena la rochia de mireasă. Dar îl purtam.
La un moment dat mi-am dat seama că legăturile pe care le fac eu și în care îi place și Juniorului să stea, s-ar preta mai degraba la un wrap mai scurt. Și așa am ajuns să am și o zebra în mărimea 3 (tot poartă-mă; v-am zis că susțin brandurile locale, nu am niciun sistem de purtare străin). Și parcă Pământul a început să se rotească diferit. Oai, ce diferență! Una-două, puneam wrapul pe mine si copilul înauntru și gata. Pentru că da (iar eu asta nu știam), exista legături de wrap țesut care se leagă înainte să pui copilul în ele, nu-i musai să le faci pe toate cu bebe în brațe. Deci îți poți pune frumos wrapul pe tine, iei copilul în mașină și când ajungi la destinație, îl scoți din scoica, îl bagi în wrap, îl mai reglezi puțin pe copil și e gata… E un miracol, vă spun.
Acum avem un nou wrap în mărimea 2 (Thetis, tot poartă-mă) care mi se pare perfect pentru vară. Și un set de inele de sling, pe care le folosesc să închid wrapul în loc să fac nod. Și îmi plac de mor.
Probabil, când va mai crește bebe și după ce va trece vara, o să scot din nou wrapul meu mărime 6 de la naftalină și o să fac tot felul de năstrușnicii cu el. Până atunci mă declar iubitoare de wrapuri scurte și foarte scurte.
Așa că, novice cum sunt, îmi permit totuși să vă dau un sfat dacă sunteți un pic mai începătoare decât mine. Dacă vă pregătiți să așteptați bebe nou născut cu un sistem de purtare, nu vă feriți de wrapurile țesute, că nu-i dracul chiar așa de negru. Doar că poate vreți să încercați unul mai puțin lung, care să nu vă demoralizeze. Iar dacă vă demoralizează la început (când poate încă nu e îmblanzit de tot, iar bebelusul e încă moale și el și greu de manevrat), nu-l vindeți (cum voiam eu să fac). Mai încercați, poate acum, poate mai târziu. Poate cu ajutor, poate singure. Poate vă trebuie totuși altă lungime, poate altă grosime. Poate încercați altă legătură. Căci fix asta e frumusețea wrapurilor țesute. Că sunt atât de versatile…
* un wrap țesut se îmblânzește înainte de purtare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când e nou, materialul e mai scorțos, dar pe măsură ce-l speli, calci, înnozi, porți, el devine din ce în ce mai maleabil și ușor de montat.
Când spuneam că Vanda Mică a fost un copil purtat aproape tot timpul, mințeam. Mințeam cu nerușinare, fără ca măcar să-mi dau seama de asta. Nu, Vanda Mică nu a fost un copil purtat aproape tot timpul, frati-su e!
Vanda Mică, atunci când era mică mică cerea în brațe când era trează. Când era vorba de somn, o adormeam cum puteam (am trecut prin multe etape, de la în brațe la în cărucior, leganată în pătuț, în balansoar, la sân etc.) și apoi o lăsam ziua în landou și noaptea în patul ei sau în patul nostru. Când se trezea, cerea iar brațe și prestam. Pe măsură ce a trecut timpul., lucrurile s-au schimbat. Pe la 5 luni a descoperit ea că se poate deplasa și singură, așa că urla în brațe și voia pe jos. În schimb, somnurile de zi și le făcea exclusiv în brațe, în meitai sau în Luna, abia mai târziu a trecut la cărucior și foarte târziu la saltea.
Dar ăsta mic bate orice record. De cand a ieșit din mă-sa (ergo eu) și până acum, că are aproape 2 luni, dacă a stat 10 ore jos din brațe (si alea adunate în două zile când adormea la sân pe pat și nu se mai trezea până la următoarea masă), e muuuuult. Deci viața lui se petrece în contact fizic aproape permanent cu mine. Îl dau jos din wrap sau sling (pentru că doar în brațe nu e bine, trebuie musai în wrap sau sling, ceea ce nu e deloc rău, rău ar fi fost să fie invers) doar cât conduc (aproximativ 30 de minute), cât mă duc de vreo 2 ori pe zi până la baie și noaptea când dormim. Și de trei ori am ieșit la cumpărături cu căruciorul. Din astea 3 dăți, de 2 ori chiar a și stat în cărucior, cu condiția să fim permanent în mișcare.
Iar seara, cât o spăl și culc pe soră-sa (care nu vrea decât cu mine și ea), el acceptă să stea în scoică, cu condiția să-l plimbe Domnul Vanda prin casă. Nu e ok să pună scoica pe cadrul de la cărucior, e absolut necesar să-l țină în mână și să-l plimbe prin casă ca pe un geamantan. Așa nu plânge și până i-or cădea Domnului Vanda mâinile, toată lumea e mulțumită. Doar în brațe la el nu stă, în cârpele mele la el nu stă (ori că nu vrea, ori că poate Domnul Vanda le-o pune greșit, nu știu…)
Acum plănuiesc să-i ofer în dar Domnului Vanda un wraptai, pentru că el cu wrapurile si slingurile mele nu se descurcă, iar până o fi ăsta mic apt de meitai sau Luna, o să-i ajungă brațele până la genunchi de atâta cărat copilul prin casă.
Deci da… Abia acum pot spune că am un copil care e purtat aproape exclusiv
Poate ați observat că îmi port copiii. Mă rog, acum îl port pe unul singur, dar i-am purtat la viața lor pe amândoi. Și poate că ați mai observat și că produsele în care i-am purtat au fost mereu românești. V-am lăsat mereu pe blog linkuri către site-urile de unde le-am cumpărat – poartă-mă, mamagolo, meitaibebe. Nu o fac pentru vreun beneficiu, nu sunt sponsorizată de ei, o fac din convingere.
Am avut până acum cateva sisteme de purtare. Am avut wrap elastic, wrap tesut, sling cu inele, sling fix, mei tai, ssc. Am fost multumită de toate pe care le-am avut, așa că am hotărât că e bine să promovez business-urile astea românești, pentru că merită. Nu am făcut asta cu toate produsele românești pe care le-am încercat (de exemplu, pantofiorii tikki nu i-aș recomanda niciodată nimănui, pentru că am avut cu ei o experiență mai mult decât neplăcută) și nu încerc să vi le bag pe gât ca să-mi iasă mie vreun câștig. Nici măcar nu sunt subiectivă, pentru că niciuna din mamele producătoare de sisteme de purtare nu-mi sunt best friend forever.
Na, ca o testai. Adica o mai testasem eu si acum vreun an, dar pe fast forward, nu avusesem ocazia sa ne cunoastem prea bine. Fusese mai degraba un one night stand si daca intr-un one night stand nu-i dragoste la prima vedere, parca nu are rost sa mai incerci. Eu acum nu am testat-o cu gandul sa renunt la Luna, ci pentru ca voia Ramona sa testeze Luna si avea o Manduca de dat la schimb. Pe Ramona o stiti, da? A castigat ceva giveaway aici pe blog, a si dat un giveaway (tutu-ul de balerina).
Ma rog, sa revenim. Si am primit Manduca. Si m-am uitat eu asa la ea si mi s-a parut miiiicaaaa… Dar miiiicaaaa rau. In primele zile in care am avut-o, nu am apucat s-o pun pe mine, caci Vanda Mica nu voia nici in ruptul capului sa se lase purtata, cum o luam in brate decreta „zos”. Pana la urma, intr-o zi cu mult soare si multe grade, a fost nevoie s-o probam. Se facea ca mergeam la Administratia Financiara, dupa ce in prealabil fuseseram la cateva Poste si un CEC si plecaseram din Pipera si ajunseseram in sector 6, la Orizont. (mai mult…)
Pe la două luni am decis să ducem Juniorul la ecografie de șold. Cum eu sunt pățită, am zis că e mai bine să-l duc degeaba, decât sa fie ceva și să nu știu.
Când spuneam că Vanda Mică a fost un copil purtat aproape tot timpul, mințeam. Mințeam cu nerușinare, fără ca măcar să-mi dau seama de asta. Nu, Vanda Mică nu a fost un copil purtat aproape tot timpul, frati-su e!