Atunci când ai un copil mic (sau mai mulți), una din provocările serioase ale vieții de părinte include chiar și să-l speli pe păr. Copilul nu vrea, protestează energic, plânge, se tânguie, sau urlă ca din gură de șarpe, opunându-se de parcă l-ai spăla cu acid și nu cu apă.
Motivele pot fi multe, de la teama de apă, sau poate că își amintește cum l-a supărat odată, cândva, în viața asta sau în alta, cum i-a intrat săpun în ochi, până la nevoia de a se face auzit, de a-și stabili singur limitele, de a fi acceptat (în ochii lui sau ai părintelui) ca individ separat de restul familiei, cu puteri depline și cu drept de veto.

Sigur că poți să-l obligi, să-l ții cu forța și să nu ții cont de protestele lui. Spălatul se face brutal, mecanic, iar la final copilul e curat și frumos mirositor. Dar de aici lipsește respectul față de el și atitudinea blândă, înțelegătoare, pe care eu una tot încerc să o împrăștii pe unde mă găsesc. Și sigur că poți și să renunți la spălatul pe păr până în momentul în care chiar nu se mai poate altfel, când e obligatoriu, când în capul copilului deja se dezvoltă alte civilizații, cu structuri sociale, construcții proprii, poate chiar mai multe autostrăzi decât are România.

Noi am fost și pe acolo, căci Fip a avut în cap un strat protector consistent compus din pământ, nisip și, probabil, particule cosmice. Cât a fost cu mâna în ghips (adică 3 săptămâni și 2 zile), spălatul pe păr a fost imposibil (încercam să limităm pe cât de mult contactul lui cu apa, pentru că și-așa era frustrant pentru el să nu poată lua parte la activitățile lui preferate: înotul și stropitul cu apă până la dezintegrare), așa că îi făceam zilnic dușuri scurte, rapide, pe care aproape să nu le conștientizeze. Dar, după astea 3 săptămâni, plus încă una în care n-a vrut să se spele și nici eu n-am vrut să-l mai stresez suplimentar, l-am tuns de tot. L-am tuns de tot pentru că am fost o familie de păduchioși (haha, da, puteți să râdeți. Gata? A, mai aveți puțin… Ok, citiți voi mai departe când ați terminat). Avantajul stratului protector a fost că Fip a confirmat teoria cum că păduchii își caută gazde curate. El a avut cel mai puțin păduchios cap din toată familia. În fine, după ce l-am tuns, am văzut capul lui rotund, ca o lună, și la rotunzime, dar și la structura solului. Praf gri, doar că lipsea steagul înfipt în el acum câteva decenii, când eu una nu existam.

Bun, introducere suficientă, iată soluțiile pe care le-am găsit eu, după ce am trecut cu amândoi copiii prin etapa ”Nu mă păl pe păl”.

1. Folosiți șamponul potrivit

Nu știu dacă e nevoie de sugestia asta, pentru că nu știu dacă mai există șampoane pentru copii care să-i usture la ochi, dar asigurați-vă că șamponul pe care îl folosiți nu îi deranjează la ochi. Îl puteți testa pe voi înainte să spălați copilul cu el.

2. Oferiți explicații

La unii copii funcționează bine explicații. Explicații despre de ce e nevoie să se spele pe păr (știu că pentru noi, adulții, asta este evident, dar pentru ei, cu experiența lor de viață limitată, evidentul ăsta e mai puțin evident), explicații despre cum decurge procesul, poate și ceva filmulețe cu alți copii care se spală pe păr. Îi puteți lua cu voi la duș atunci când vă spălați și voi pe păr, ca să vadă că nu vine sfârșitul existenței lor, că nu se prăbușește universul atunci când pui șampon în cap și, mai ales, atunci când îl clătești.

3. Spălatul în joacă

La alți copii pot funcționa jocurile. Spălat pe cap păpuși sau mașinuțe, spălat pe cap în poziții amuzante, glume caraghioase în care părintele confundă un fund de copil cu un cap de copil, sau un șampon cu o telecomandă. ”Mami, cum să mă speli pe păr cu telecomanda? Haha, hihi.”
Cântecele, tot felul de altfel de joculețe, orice destinde atmosfera și relaxează copilul (și părintele).
La fel de amuzant poate fi și să spălați copilul în locuri mai puțin potrivite, poate în chiuveta de la bucătărie, poate într-o oală, poate într-o tigaie… Fiți creativi!

4. Faceți baie împreună

Pe unii copii îi ajută să facă baie împreună cu părinții. Pe Filip l-am spălat mult timp ținându-l în brațe, sub duș. Bine, asta era și pentru că era cam singura mea opțiune de a face cunoștință cu apa în fiecare zi, pentru că mic (și foarte mic) fiind, nu voia să stea cu nimeni deloc, așa că împușcam doi iepuri dintr-un foc. Mă spălam și eu și-l spălam și pe el.

5. Încercați o cască pentru protecția ochilor

De multe ori supărarea vine din faptul că atunci când îi spălam pe păr, le ajunge apa pe față și le intră în ochi. Puteți să încercați să-i obișnuiți să accepte apa de pe față, dar unii copii nu reușesc deloc să treacă peste asta. Ai mei fac înot, fac scufundări, sunt mereu cu capul în apă, dar, cu toate astea, la duș nu suportă apa să li se scurgă pe mutrițe. Așa că niște oameni au găsit o soluție, sub forma unui abajur pe care îl pui pe frunte copilului, iar apa se scurge pe abajurul respectiv, ocolind fața. Noi n-am luat, dar înțeleg că-s utile.

6. … sau ochelari de înot

Ce am făcut noi, în loc să folosim casca-abajur, a fost să utilizăm ochelarii de înot. A fost singura metodă 95% eficientă. Ochelarii pe ochi, etanșată zona, toată lumea fericită. Celelalte 5% le suplinim printr-un prosopel mic, pe care îl pun pe fața copilului neprotestatar 🙂
Adică, spălatul se face în felul următor: capul pe spate, ochelarii la ochi și un prosop mic pe față, care absoarbe toată apa.

7. Poate dopuri de urechi

Problema unor copii nu e apa care le intră în ochi sau care le curge pe față, ci apa care le intră în urechi. Așa că puteți proteja zona urechilor cu ajutorul unor dopuri de urechi.

8. Alegeți bine ora de baie

Mult timp l-am spălat pe Fip dimineața, pentru că seara era mereu prea obosit, suprastimulat de la activitățile zilnice, mult mai greu de liniștit și de calmat, mai puțin receptiv la explicații și la orice intervenție.

9. Puneți o oglindă

Pe unii copii îi ajută mult să vadă ce se întâmplă. Poate îi va mai și distra să se vadă cu capul plin cu spumă albă, ca de bezea. Dar important e să simtă că au puțin mai mult control, că văd ce li se face, că văd privirea relaxată a părintelui.

10. Acceptați emoțiile

Oricât de tare v-ați strădui, câteodată chiar nu se poate nici fără spălat și nici fără lacrimi. Acceptați supărarea copilului, acceptați că nu le place, că nu-s de acord, că e greu să nu poți face nimic să oprești adultul de lângă tine care îți face lucruri pe care nu le vrei, chiar dacă-s pentru binele tău. Nu le spuneți că nu au de ce să plângă, nu le spuneți că-s răi sau urâți, nu țipați la ei, nu-i pedepsiți pentru că au plâns și au protestat. Spuneți-le că îi înțelegeți că nu le-a plăcut. Și țineți-i în brațe. Iubiți-i și când plâng și când protestează.