Oare cum cresc florile? (P)

flowersDe când așteptam primăvara… De foarte mult timp. De fapt, de când s-a terminat cu varo-toamna pe care am avut-o.  Mie nu-mi place frigul, nu-mi place iarna. Sunt mai grinch. Când simt vântul ăla rece care mă atacă pe sub glugă și între cizme și marginea jachetei, mă ia depresia.

Nici Ema nu e mare iubitoare de iarnă. Ok, s-a bucurat la puțina zăpadă pe care am avut-o, dar mai mult de atât nu a impresionat-o. Toată iarna nu am auzit decât ”Mami, io abia astept să vină primăvara ca să pot sa umblu fără haine și să pot să fac buchețele”.

Recunosc, de fiecare dată când o auzeam, primul gând îmi era ”Fără haine sper că are de gând să umble doar prin casă și curte”, deși (sau tocmai pentru că) anul trecut mi-o amintesc alergând doar cu o șapcă pe cap pe strada din fața casei. Tare greu mi-a fost să o conving să intre înauntru, sau să pună o rochiță sau un tricou și niște pantaloni pe ea.

Dar mai important decât să alerge cel mult în chiloți în plin soare, pe mijlocul străzii, e să facă buchețele. Vai, ce tristețe a fost în iarnă, pentru că nu mai erau păpădii pe nicăieri. Țin minte cum la protestele de la Colectiv căutam păpădii în față la Teatrul Național. Nu erau.

Apoi am avut mare noroc de revelion când ne-am făcut concediul într-o țară mai caldă și cu flori. Și ce de flori… Ce de buchețele… Ce spor avea…

Inițial mă cam ariceam. Voiam să o învăț despre respectul vis-a-vis de mediu. Să nu rupem florile. Să nu batjocorim natura. Să o iubim și să o protejăm. Apoi, într-o zi mi-a adus de la grădiniță un buchețel. Cu următoarea explicație. Era într-un loc așa de frumos și i-a părut rău că nu l-am văzut și eu, așa că mi-a cules de acolo câteva flori ca să văd și eu cât era de frumos. F*ck greenpeace, am bocit de mi-au ieșit lacrimile pe urechi. Oricum nu culege decât păpădii…

Și am schimbat abordarea. M-am relaxat. Și m-am gândit să profit puțin de pe urma pasiunii ei. Așa că ne-am apucat să plantăm flori. Să punem semințe. De flori, de roșii, să punem zmeură în curte, să facem sere mici, să povestim despre cum cresc florile, de unde, din ce sunt făcute, cum evoluează, de ce au ele nevoie să crească, la ce ne ajută.

M-a ajutat foarte mult și o carte de la Usborne. How flowers grow? (Cum cresc florile?). A venit repejor prin curier de la Citim cu drag și am lăsat pachetul nedesfăcut pentru Ema, ca să-l descopere singură. N-aveți idee cât s-a bucurat. Am citit-o de câteva ori la rând într-o rână direct pe jos, pe gresie.

Dacă sunteți curioși cum arată pe interior, aveți aici un preview. Cartea are tot felul de ferestre care se deschid și multă multă informație prezentată foarte aerisit și prietenos. Mi-am reamintit câteva lucruri de la ora de botanică, recunosc. Ca să nu mai spun despre pagini, care sunt cartonate, extrem de serioase, perfecte pentru mânuțe curioase și poate mai puțin delicate.

O recomand cu mare căldură. Dacă o vreți, o găsiți aici. Iar dacă o comandați până la sfârșitul lunii, primiți ofer o reducere de 10% în plus față de reducerea pe care o are deja cartea, dacă folosiți codul gangblog.

Hai cu primăvaraaaaa!

Trusa de explorator DIY

imageNu știu cum sunt ai voștri, dar Ema e mare explorator. Își pune casca pe cap, se urcă pe bicicletă și plecăm să ne băgăm nasul printre iarbă, frunze, bețe și pietre. În curte avem o mare cutie cu colecția ei de minunății pe care le aducem din plimbări (conuri de brad, pietre, bucăți de asfalt, lemne, etc). În casa avem o cutie mai micuță cu altă parte a colecției pe care o păstrează cu grij
ă pe raft, lângă scoici și alte lemne.

Așa că am ajuns la concluzia că ar avea mare nevoie de o trusă de explorator, care să o ajute să verifice cu și mai mare seriozitate natura din jurul nostru.

Pentru asta, am luat o trusă de la un aparat de bărbierit, care are dimensiunea perfectă și o latură transparentă. Ar fi fost și mai bine să aibă și o bretea, dar am de gând să o adaug. Momentan o poartă în rucsac sau în coșul de la bicicletă.

Trusa conține:

  • un carnețel în care mă pune pe mine să notez ce se vede pe jos
  • o cariocă
  • o lanternă
  • un magnet
  • o plasă de pescuit frunze, bețe, pești
  • o seringă normală
  • o seringă de la Nurofen
  • o pipetă
  • un clește de prins (gen pensetă)
  • o lupă
  • elastice
  • un fluier
  • un borcan cu lupă pentru analizat insecte
  • un binoclu
  • o busolă
  • un săculeț gol
  • punguțe goalekitimageimage

Toate lucrurile din trusă sunt adunate în decursul timpului din diferite locuri, din alte jocuri, din seturi, etc. Am scris asta pentru că știu că voi primi întrebări despre proveniența lor.

Voi ce ziceți că ne-ar mai lipsi?

Muzica dezvoltă creierul copiilor

imageFilip e un mare meloman. Fredonează niște melodii inventate de el și încearcă să transforme orice îi pică în mână în instrument muzical. Iar când aude muzică se entuziasmează tare de tot și începe dansul. E adorabil cum tropăie el pe parchet cu piciorușele lui mici și dezgolite și cum se învârte în cerc până amețește.

Așa că am mers pe mâna lui de iubitor de muzică și am investit în asta. Am preferat să-i cumpăr un trianglu în loc de un pluș sau maracas în loc de jucării chițăitoare.

Colecția noastră conține:

  • maracas
  • tot felul de shakere (în formă de ou, de paralelipiped)
  • castaniete
  • clave
  • tobe bongo
  • tamburine (de mână, cu băț și gen tobă)
  • xilofon
  • triangluri
  • guiro
  • muzicuță
  • ratchet
  • ukulele
  • chitară
  • pian digital portabil
  • tobă de lemn

imagePlus un Lego Composer, care este o jucărie minunată, care îi transformă pe copii în adevărați compozitori. Din păcate, jucăria nu se mai produce, dar daca aveți acasă melomani și o prindeți undeva la mâna a doua, nu stați pe gânduri.

Pe noi ne ajută mult să auzim instrumentele cum sună, să aflăm cum se fac orchestrațiile, plus că se pretează la tot felul de activități muzicale, alături de instrumente. Suntem tare norocoși că îl avem.

Mai avem pe lista scurtă de dorințe (cel puțin cele de mai jos)

  • un rainmaker
  • kalimba
  • un ocean drum
  • cinele
  • clopoței

imageAm încercat să evit instrumentele muzicale de jucărie și instrumentele muzicale viu colorate. Am preferat să le caut în magazinele de muzică și să fie pe cât posibil din lemn simplu. Sunt aproximativ la fel de scumpe ca cele pentru copii, dar sunetele sunt cu totul diferite, chiar dacă alegeți cea mai ieftină variantă din magazinul de muzică din care le cumpărați. Iar culorile și plasticele le-am evitat pentru o experiență senzorială cât mai complexă. În plus, am eu ideea mea fixă (bineînțeles că nu doar eu 🙂 ) că obiectele viu colorate le distrag copiilor atenția de la funcția obiectului respectiv. De la o tamburină mă interesează să audă sunetele, nu să se benocleze la toate culorile de pe ea. Pentru asta, putem picta, de exemplu.

imageDar de ce atâtea instrumente, la ce ne ajută atâta muzică?

Stimulează dezvoltarea creierului

În primul rând că studiile arată că educația muzicală stimulează dezvoltarea creierului. Și se pare că vârsta la care începe studiul muzicii afectează anatomia creierului adultului chiar, deci cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Îmbunătățește memoria

Apoi, cercetătorii au descoperit și că implicarea activă în domeniul muzical îmbunătățește memoria copiilor (și adulților, desigur, dar aici discutăm despre copiii noștri).

Rezultate școlare mai bune

imageStudiile arată că acei copii implicați activ în domeniul muzical au rezultate mai bune la testele școlare.

IQ ridicat

IQ-urile tinerilor care au luat parte săptămânal timp de 9 luni la cursuri de pian au fost cu aproape 3 puncte mai mari decât cele ale colegilor lor.

Alte beneficii

Învățatul unui instrument muzical mai are și alte beneficii. De exemplu, studenții la pian înțeleg mai ușor conceptele matematice. Iar alte beneficii puteți vedea în filmulețul de mai jos:

Așa că dacă aveți și voi acasă un meloman, ca mine, încurajați-i pasiunea. Instrumente muzicale, cursuri de muzică, jocuri cu muzică… E o investiție bună în ei.

 

Surse

https://www.psychologytoday.com/blog/the-athletes-way/201311/musical-training-optimizes-brain-function

https://www.sciencedaily.com/releases/2006/09/060920093024.htm

The Benefits of Music and Music Education on Children’s Brains

Filip și cărțile (P)

Ei, aseară mi-a adormit în brațe. De fapt, nu în brațe, pentru că așa mi-a mai adormit el. Ci pe burta, la pieptul meu. Exact așa cum dormea atunci când era (mai) mic. Exact așa cum am dormit împreună în prima lui noapte de viață. Doar că atunci era mic și brunet. Și acum e lung și blond.

Și m-a luat așa o melancolie, de nedescris. Mă mai ia din când în când, dar ca aseară mai rar. Respira mic și cald cu fața pe pielea mea și mă întrebam oare ce viseaza.

E un copil minunat. Toți copiii sunt minunați, deci n-ar avea cum să fie altfel. E atât de vesel și simpatic, încât îmi vine să-l mănânc. Își scoate șosetele și dă ture desculț prin casă, în timp ce bodogăne tare, apoi vine cu obrajii băloșiți și își lipește fruntea cu piele fină de fața mea, ca să-l pup. Apoi pleacă iar și vine iar și iar îl pup și mă uit fascinată la el. E așa, ca o iubire tâmpă, m-aș uita la el ore întregi cum se plimbă desculț prin casă ca și cum ar face cine știe ce lucru nemaifăcut până acum de niciun copil al lumii…

Și e atât de atent și de interesat la orice facem noi, de parca ar vrea să înghită pe loc toată știința lumii… Mă surprinde când văd câte înțelege, câte poate face și câte încearcă să facă. Își aduce pantofii când vrea afară, întinde mâini și picioare prin craci și mâneci de haine, de a ajuns să se îmbrace singur (eu doar îi țin hainele), se dezbracă singur, îi aduce și Emei pantofii dacă vede că ne pregătim să ieșim, pune lucruri la loc prin dulapuri (le ia dintr-un dulap și le pune în altul, de am amețit, pentru că nu mai găsesc nimic :)))… Plus că imită și copiază orice gest sau acțiune care îl interesează… Se piaptănă în oglindă, își pune fular la gât, plimbă prin casă bebeluși de jucărie. Mă uimește în fiecare zi.

Unul din lucrurile pe care le-a preluat de la Ema e… cititul. De unde în primul lui an de viață nu prea l-au pasionat cărțile cu pagini de hârtie, deși i le-am tot prezentat, mai nou își alege o carte și vine să i-o citesc. Se așază comod, tolănit pe mine sau tolănit pe burtă și îi citesc. Are o răbdare fantastică. Astăzi mi-a adus să-i citesc ”Pietrele lui Aston”, iar după ce am terminat-o și i-am întins-o, mi-a dat-o înapoi și am citit-o din nou. Are un an și aproape două luni. Deci, multă răbdare, după cum ziceam, pentru că nu e chiar scurtă povestea.

Și totul a început cu un set de cărticele de la Usborne. Black and White Little Library. Noi le avem de la Citim cu Drag. Voiam niște cărticele ușor de pus în geantă, micuțe și pe care să poată arăta Filip cu degețelul. Nu avea răbdare de citit pe vremea aia, dar îi plăcea să arate imaginile cu degețelul și eu să-i spun ce e acolo. Cele patru cărticele sunt perfecte pentru asta și cred că sunt extraordinar de potrivite și pentru bebeluși micuți, pentru că imaginile sunt destul de clare, iar culorile sunt foarte contrastante, cu mult alb și mult negru.

Partea simpatică e că le-a descoperit și Ema. Și îi plac. Pentru că sunt, de fapt, niște dicționare vizuale în engleză. Și așa a mai învățat și alte cuvinte decât cele pe care le știa deja.

usborn usborne usborne1 usborne2

Iar Filip și le ia din dulap și se uită peste ele cât timp eu mă pot învârti prin casă, pot pune rufe la spălat sau pot pune ingredientele la gătit pentru prânz. Le luăm cu noi în mașină, le pot pune în geantă, sunt mici și ușoare.

image

Și apropos de citit, cuvântul lui preferat (și aproape singurul pe care îl folosește) e ”catea” (cartea adică). Suntem niște intelectuali, ce pot spune… Presimt că urmează o nouă perioadă de petrecut ore întregi pe canapea, cu teancuri de cărți în față. Tare mă bucur…
Oare contează și exemplul părinților?

Activități la 1 an

Voiam să scriu articolul ăsta acum vreo două săptămâni, dar ba nu aveam poze pentru el, ba nu aveam filmulețe, ba nu le uploadasem pe YouTube ca să pot să vi le arăt și tot așa am tărăgănat până a făcut Filip un an (surle, trâmbițe, mulțumesc). Așa că, deși articolul se numește ”Activități la 1 an”, ele merg și mai devreme.

Acum, disclaimer. Nu toți copiii se dezvoltă la fel și nu toți copiii au aceleași pasiuni. Poate ai voștri sunt mai avansați decât Filip la unele activități, sau mai în urmă, sau unele nu-i atrag, sau au alte interese. Ideile mele sunt… atât… idei și nimic mai mult. Luați ce vi se potrivește, adaptați ce ar merge, dar parcă altfel, nu faceți ceea ce nu e pentru voi.

Acestea fiind spuse, să purcedem.

1. Activități de introdus obiecte mici în diferite recipiente

Dezvoltă motricitatea fină, atenția, concentrarea, răbdarea. Fie că vorbim despre fise într-o pușculiță, bețe prin găuri, paie sau ce alte idei vă mai vin, activitatea tot beneficiile alea le are. Emei îi plăcea să bage monede (pe care le spălasem în prealabil în mașină și apoi le dezinfectasem cu soluție de dezinfectat, dar nu-s convinsă ca e suficient să faceți asta) într-o cutie de Pringles căreia îi tăiasem un orificiu prin care să încapă.
Filip a primit un borcan de plastic al cărui capac l-am găurit cu bormașina în 5 locuri și niște bețișoare de urechi.
Dacă folosiți bețișoarele de urechi pentru curățat urechile de felul vostru (noi nu), să fiți cu ochii pe copil să nu și le îndese înăuntru și să-și spargă timpanul. Înțeleg că e foarte posibil să facă asta.

2. Din aceeași serie, noi am încercat și castanele și o tavă de brioșe. Nu se vede în filmulețul ăsta, dar printre castane i-am pus și o surpriza. Un minion mic pe care s-a bucurat tare mult să-l descopere și să-l analizeze

3. Tot cam pe același tipar e și activitatea următoare. I-am oferit un suport de lemn pentru hârtia de bucătărie și niște inele de lemn care să intre pe băț. Nu e o activitate pe care să o aleagă el din dulap, dar dacă o scot și mă prefac eu interesată de a introduce inele pe băț, se bagă și el 🙂

4. Șina cu mașini

Pe asta v-am mai arătat-o și cu altă ocazie, dar e în top 3 jucării preferate ale lui, așa că nu puteam să sar peste ea. A devenit expert între timp. E tot o activitate ce susține dezvoltarea motricității fine, antrenează răbdarea, gândirea logică.

5. Piese magnetice

Asta e una dintre puținele jucării cu care se pot juca împreună. Ea ia pătratele de obicei, iar el triunghiurile. Ea construiește, dar el e atât de captivat de magneți, încât nu se mai duce călare peste ea să-i strice construcția.
Noi le avem din Spania, dar găsiți și la noi ceva similar la Imaginarium. Mă rog, astea ca variante low budget. Dacă aveți un buget mai consistent, puteți căuta Magna Tiles.
Pe Filip îl intrigă cum se lipesc între ele. Se concentrează minute în șir să le dezlipească, să le agațe una de cealaltă. Sunt tot în top 3 jucării preferate (și al lui și al ei)

Iar la final, coșul poate fi folosit și pentru altceva:

6. Geoboard

Asta e jucăria Emei, de fapt. Și între timp a ”căzut” de pe masă și i s-au rupt două piciorușe. Sigur că el nu se pricepe atât de bine, dar a înțeles ideea și perseverează. Inițial arunca elasticele peste piciorușe și aia era tot. Acum reușește să introducă două în elastic, dacă e foarte concentrat. Dezvoltă, la fel ca și activitățile de mai sus, motricitatea fină, atenția, concentrarea, gândirea logică.

7. Animale

S-au reîntors în glorie. Ema a fost îndrăgostită de animale și activități cu animale mai bine de un an. Animale și cărți. Așa am trecut noi prin al doilea ei an de viață. Văd că și lui Filip îi plac. Își scoate singur din dulap cartea cu sunete de animale și coșulețul cu animale și cartonașe și povestim despre ele. Fiecare animal cum se numește, cum ”face”, dacă e mare, dacă e mic, câte picioare are, unde îi sunt urechile și tot ce vă mai trece prin cap pe tema asta.

image

8. Muzica

Asta e una din activitățile lui preferate. O să scriu un articol separat doar pentru asta, pentru că am exploatat interesul lui și am construit o colecție destul de interesantă de instrumente muzicale. Deci, nu vă spun prea multe aici, o să vă spun separat.

9. Cuburi

Avem cuburi de tot felul, dar cel mai mult îi plac astea 3, natur. Mă bucur mult că îi place să construiască. Am suferit tare că Ema nu-i așa interesată de asta, pentru că știu că e o ”joacă” tare importantă din foarte multe puncte de vedere. Am scris și aici despre asta și vă rog să-mi permiteți să mă autocitez:

”Jocurile de construcție încurajează dezvoltarea copiilor în sensuri care s-ar putea să vă mire. Dezvoltă limbajul, îi învață pe copii matematica și le dezvoltă latura socioemoțională, le predau fizică și îmbunătățesc abilitățile motrice, atenția, concentrarea, etc.

Copiii obișnuiesc să interacționeze cu alți adulți sau copii atunci când construiesc. Fie pentru că au nevoie de ajutor, fie pentru că pur și simplu au un partener de joacă, rareori un copil va construi singur. Așa că, interacționând cu ceilalți, copiii își dezvoltă limbajul. Discută, dezbat, explică, descriu. Învață cuvinte noi din aria construcțiilor și nu numai.

Apoi, interacționând cu ceilalți, copiii învață să coopereze, lucrează în echipă, schimbă piese, comasează idei. Își așteaptă rândul, își asumă riscuri, învață de la ceilalți sau predau chiar ei.

Construind își însușesc tot felul de concepte legate de geometria în spațiu, legate de cantități, învață să numere, să adune, să scadă.

Tot prin jocurile de construcție, copiii dau nas în nas și cu niște concepte din fizică, masă, greutate, centrul de greutate, forța gravitației și așa mai departe.

Construind cu piese de LEGO sau cuburi de lemn, copiii își dezvolta motricitatea fină, coordonarea mână-ochi, răbdarea și atenția. Își dezvoltă imaginația, înțeleg cum funcționează lumea.”

10. Pastiluțe tactile

V-am mai povestit despre pastiluțele astea. De lemn în exterior, iar în interior au diferite texturi. Pot fi folosite în fel și fel de moduri. Eu am ales să-i las 4 perechi (sunt două câte două în set) la îndemână într-un coș. Ce-i place lui să facă? În afară de a le pipăi? Să construiască turnulețe cu ele. E destul de greu, pentru că sunt mici. Dar perseverează.

image

Alte idei?

Calendarul Emei

”Mami, astăzi e mâine?”, mă întreba Ema într-o zi când plecam de la grădiniță spre casă. E drept. ”Ieri” îi spusesem ca ”mâine” va ploua. Deci da, cumva avea o logică și cumva astăzi chiar era mâine.

Așa că încet încet am început să discutăm despre timp. Despre zilele săptămânii. Despre luni. Anotimpuri. Ani. Ce înseamnă o zi. Câte zile are o lună. Chestii destul de abstracte. Și mă tot perpeleam, pentru că nu-mi dădeam seama cum să-i prezint lucrurile cât mai palpabil.

Apoi am dat peste un calendar waldorf pe pinterest. Și mi-au sclipit ochii și m-am hotărât că vreau să fac și eu. A ieșit asta:

image

Am decis ce materiale îmi trebuie și le-am pus pe masă

– un suport rotund de lemn de 14.5 cm

– 4 pioni de lemn de aproximativ 5 cm

– 2 cuburi de 2,5 x 2,5 cm

– 7 discuri de lemn, luate din Hornbach

Întâi și întâi am pictat cu pensula și acrilice un copac pe disc. Acrilice Maimeri am folosit, le-am găsit la Hornbach.

image

Apoi am colorat și fundalul. Pentru fiecare anotimp câte o culoare, plus personalizat copacul. Arăta așa

image

Apoi așa

image

Apoi am pictat și pionii (spiridușii anotimpurilor) în culorile de pe placă și i-am îmbrăcat în fetru. Culmea, nu am avut fetru roz, așa că spiridușul verii este mov și nu roz.

image

image

Am scris lunile anului pe placa rotundă a calendarului

image

Apoi m-am apucat să pictez cele 7 discuri ce reprezintă zilele săptămânii.

image

Și să scriu pe ele numele zilelor. Fiecărei zile îi corespunde o culoare, așa că Emei îi e ușor să-și dea seama ce zi a săptămânii e, chiar dacă nu știe să citească.

Codul de culori este:

Luni – mov

Marți – roșu

Miercuri – galben

Joi – portocaliu

Vineri – verde

Sâmbătă – albastru

Duminică – alb

image

Apoi am inscripționat cuburile cu cifre. E un algoritm special ca să poți compune toate cele 30/31 de zile.

Pe un cub am scris 0, 1, 2, 3, 4, 5

Pe al doilea – 0, 1, 2, 6, 7, 8 (6 poate fi folosit și ca 6, și ca 9)

La final am aranjat spiridușii, fiecare în anotimpul lui. Și am setat ziua. Am rotit discul astfel încât cuburile să fie perpendiculare pe luna în curs. Am pus peste cuburi discul cu ziua săptămânii în care ne aflăm. Apoi, peste toate astea, spiridușul iernii.

Calendarul nostru arată data (ziua de pe cuburi + luna de pe disc), ziua săptămânii și anotimpul.

Cum vi se pare? Mie îmi place mult ce a ieșit.