Ce-am aflat din chestionarul ”Risipa de mâncare”, completat de voi

După ce am șezut fain frumos pe scaunul din bucătărie și am analizat, cu un pix în mână și cu un caiet cu flori în fața mea, care obiceiuri alimentare și de familie ne duc pe noi să ajungem în punctul în care să aruncăm mâncare, m-am gândit că poate n-om fi noi singurii care facem risipă de mâncare. Ca noi or mai fi și alții, că doar cifrele pe care le-am găsit la o căutare pe sfântul google cam asta arată.

Întâi și-ntâi am întrebat în comunitate, ca să văd cum e și pe la alte mame. Apoi, pentru că – nu știu dacă știți asta despre mine – chestionarele și statisticile sunt viața mea (deși statistica a fost una din materiile alea din facultate care mi-a mâncat nervii, ficații și creierii) și pentru că nu am găsit prea multe date specifice pentru România, zic hai să vedem cum e la noi în ogradă (aka în țară).

M-am gândit ce m-ar interesa să aflu, am pus cap la cap întrebările și am dat drumul chestionarului. Întâi în comunitate, apoi a început să zburde liber, pe facebook.

Am adunat (la momentul scrierii articolului) 1100 de răspunsuri, preponderent de la femei. Profilul respondenților arată cam așa:

Întâi și-ntâi m-am întrebat de unde își procură oamenii mâncare. Mi se pare interesant ca înainte să ajungem în miezul problemei, să cunoaștem puțin obiceiurile alimentare ale respondenților.

Am constatat (fără să mă mire) că majoritatea respondenților își cumpără mâncare din super- și hipermarketuri. Ne potrivim și noi în tablou. Nu mai cumpărăm mâncarea din hipermarket, însă avem un supermarket la 10 minute de casă, de unde cumpărăm cam tot. Apoi mai cumpăram legume și fructe de la aprozarul din cartier (însă s-a închis) și lactate de la ”domnul cu lapte” sau aduse de prieteni sau bunici de pe la alți ”domni cu lapte”. Pâine de la brutărie. Carne de pe unde nimerim, în principal de la bunici.

La piață nu ajungem aproape deloc și nici direct de la producător nu prea cumpărăm.

Mai departe m-a interesat cât de des cumpără respondenții mâncare. Asta pentru că eu am constatat că aruncăm mai multă mâncare dacă facem cumpărături mai des.


Noi făceam pe vremuri cumpărături săptămânale, dar am constatat că nu e deloc eficient, pentru că nu sunt suficient de organizată încât să reușesc pe termen lung să mă țin de planul săptămânal de cumpărături. Așa că, dacă reușeșc să mă organizez bine duminica, fac meniul săptămânii, dar nu și cumpărăturile săptămânii. Merg, însă, zilnic la cumpărături și cumpăr ce mâncăm în ziua respectivă. Am învățat, din observația obiceiurilor noastre, și că e mai eficient să cumpăr mai puțin decât estimez că o să mâncăm, pentru că estimez mai mereu greșit (iau multă mâncare și mâncăm puțină).

Lista de cumpărături a fost următorul subiect care m-a interesat, pentru că eu dacă plec fără listă, sunt ca o muscă fără cap într-un ventilator. Musai, deci, să-mi fac mereu listă de cumpărături.


Se pare că mai sunt și alții ca mine și nu-mi dau seama cum funcționează oamenii care pot face cumpărături fără listă. Extraterestrial pentru mine 🙂

Printre întrebări m-a mai interesat și ce se întâmplă cu mâncarea rămasă.


În cele mai multe cazuri, mâncarea ajunge la gunoi. Alți respondenți au spus că o dau animalelor (35%). Sau că o donează, fac compost sau altceva.

Și 18,3% dintre respondenți aruncă mâncare mai des de bisăptămânal. Noi n-aruncam așa des pentru că nu făceam curățenie în frigider atât de des. :))

1,9% dintre respondenți nu obișnuiesc să arunce mâncare la gunoi. Chapeau, oameni buni. Vreau să fiu ca voi când o să mă fac mare. Sau la finalul acestui an, în care mă concentrez cu o grămadă din energia gospodărească în direcția asta.

De ce aruncă respondenții mâncarea? Vă las mai jos câteva motive și vi le spun și pe ale mele: că am primit multă mâncare, că am cumpărat prea multă, că n-am avut timp/chef să gătesc, că după ce am gătit eu, vine V cu covrigi și nu mai mănâncă nimeni quinoua virgină cu lacrimi de pui de panda.


Ce aruncăm mai des? Eu arunc pâine și legume și fructe leșinate din frigider, multe dintre ele necumpărate de mine.

Și… Arunc mai multă mâncare gătită decât ingrediente. Sau, cel puțin aruncam. De când am decis să fiu mai atentă, nu mai arunc atât de multă. O să vă povestesc și ce am schimbat în rutina noastră, dar asta în alt articol, ca să nu amestecăm mere cu pere aici.

O altă chestie interesantă pe care am aflat-o de când mă tot perpelesc să fiu mai echilibrată și cumpătată este că ”a se consuma de preferință înainte de …” e doar o recomandare. Și că mâncarea poate fi consumată, dacă arată și miroase bine și dacă a fost depozitată corespunzător. O să revin cu mai multe detalii pe tema asta, pentru că e o chestie care pare să nu fie prea bine știută:


”Expiră la”, însă, nu mai este o recomandare, ci mâncarea expiră clar în ziua cu pricina și nu (prea) mai poate fi consumată ulterior.

Vă las mai jos toată prezentarea cu rezultatele și sunt curioasă voi cum faceți. Chestionarul încă nu l-am închis, așa că încă îl mai puteți completa. Îl găsiți aici.

Ce este risipa de mâncare?

O treime din produsele alimentare din România ajung la gunoi și nu în castronul cu mâncare. Echivalentul a 2.55 de milioane de tone. 170 de kg de mâncare risipește fiecare familie pe an.

Ce este risipa de mâncare?

Anul mi l-am început cu câteva idei despre ce vreau să schimb în viața mea.
M-am gândit la procesele mele personale pe care vreau să mă concentrez în 2019. Am mai scris despre asta aici, dar zic acum pe scurt. În 2019 vreau să mă concentrez pe a nu mai risipi energie grăbindu-mă aiurea.
În plan profesional vreau să mă orientez către lucrul în grupuri de dezvoltare personală și în cuplu.

Ce vreau să schimb în familia noastră?

Și, pe lângă astea, m-am gândit la o nouă direcție și în plan familial. Anii trecuți au fost anii declutter-ului. Mi-a luat mult să ajung departe, însă am reușit, zic eu. Am reușit să aerisesc dulapuri și spații de depozitare (ceea ce mi-a aerisit și mintea) și am reușit să înțeleg că ăsta e un proces care curge, nu e o acțiune pe care o fac o dată și-apoi gata, nu mai am o mie de nimicuri inutile în casă.

În 2019 m-am hotărât să mă organizez mai bine pe partea de reciclare și pe partea de gestionare a … alimentelor. Am analizat comportamentul nostru ca familie și mi-am dat seama că facem enorm de multă risipă de mâncare. Enorm de multă! Și nu mai vreau să arunc la gunoi ingrediente, muncă, viață. Nu.

Ce este risipa de mâncare?

Risipa de mâncare se referă la mâncarea care a fost destinată uzului uman și comestibilă la un moment dat, dar a ajuns să nu fie consumată, din varii motive.

În plus, risipa de mâncare nu-i doar risipă de mâncare. E risipă de apă (pentru irigații, animale, etc.), risipă de altă mâncare (în caz că aruncați carne, care provine de la un animal hrănit și el cu altă mâncare), risipă de energie, de combustibil. Să nu uităm de noxe, de ambalaje (și nu doar cele în care sunt ambalate pentru utilizatorul final) și multe altele.

Am deschis discuția și în comunitatea de mame, curioasă să văd dacă suntem singura familie necumpătată. Surpriză! Nu suntem. Mai sunt multe alte familii la fel de necumpătate.

De fapt, 20% din toată mâncarea produsă în UE este risipită anual. Adică, 88 de milioane de tone de mâncare ajung anual la gunoi. 143 de miliarde de Euro, zice Comisia Europeană, că atât înseamnă cele 88 de milioane de tone.

Căutând datele statistice pentru România, am aflat că o treime din produsele alimentare din România ajung la gunoi și nu în castronul cu mâncare. Echivalentul a 2.55 de milioane de tone (se pare că suntem în media UE, nici mai buni, nici mai răi). 170 de kg de mâncare risipește fiecare familie pe an. 

Din rapoartele UE reiese că cea mai mare parte de mâncare risipită este din familii (53%), apoi în timpul procesării alimentare (19%), restaurante și alte servicii similare (12%), producție (11%), retail (5%). Deci, toți cei implicați sunt responsabili pentru risipa de mâncare.

De ce risipim mâncare?

Mâncarea poate fi risipită în foarte multe feluri (cu o mare parte din felurile astea am mult prea multă experiență, din păcate).

Mâncarea ajunge la gunoi și nu în castron din motive accidentale sau non-accidentale. De exemplu:

  • mâncare scăpată/vărsată pe jos
  • mâncare aproape sau care a depășit termenul de valabilitate
  • mâncare aproape sau care a depășit termenul ”a se consuma de preferință înainte de”
  • mâncare proaspătă care nu arată bine (munți mici de legume aruncate prin piețe sau – mai puțin vizibil – în marketuri sau la distribuitori/producători)
  • mâncare care nu mai arată/miroase bine
  • mâncare evident alterată
  • mâncare care a stat prea mult timp în frigider
  • mâncare depozitată necorespunzător
  • mâncare ambalată necorespunzător
  • cantități prea mari cumpărate
  • porții prea mari
  • mâncare prea multă, care nu a apucat să fie mâncată.

Se pare că în țările mai sărace, risipa mai mare de mâncare se face în timpul producției, pe când în țările mai bogate pierderile mari sunt la nivelul consumatorului final. 

Cum risipim noi, Vijulienii, mâncare?

Ziceam mai sus că suntem ași la risipit mâncare. Motivele, în cazul nostru, sunt cam astea:

  • nu nimeresc porții potrivite pentru gătit (gătesc prea mult, sau gătesc la fel de mult ca data trecută, dar ai mei mănâncă mai puțin sau deloc de data asta)
  • încerc să gătesc o porție în plus, just in case, porție pe care spun că o mănânc eu a doua zi la prânz, dar n-o fac
  • nu dau câinelui mâncarea rămasă pentru că mă gândesc că o mai vor copiii/V./eu, dar n-o mai vrea nimeni
  • copiii desfac din ambalaj un produs, dar mănâncă doar jumătate și-apoi nu le mai place gustul (la iaurt, de exemplu)
  • bunicile ne aduc exagerat de multă mâncare
  • gătesc ceva ce cred că o să le placă (și nu le place)
  • nu e gata mâncarea până vine V., așa că toată lumea mănâncă aiurea de foame, iar când e gata mâncarea, toată lumea e sătulă
  • merg nemâncată la cumpărături și iau chestii de care mi-e poftă, dar fără cap și fără coadă
  • nu păstrez o rutină a alimentelor pe care le consumăm; încerc mereu lucruri noi, firme noi, ambalaje noi, etc.
  • nu mă uit în dulapuri/frigider înainte să merg la cumpărături

… și cred că mai sunt și multe alte motive.

Așa că am decis să schimb asta. Vreau să mă pun la grea încercare, să văd cum pot face să nu mai risipesc, ci să consumăm, dar cu plăcere, nu pentru că ”trebuie să nu aruncăm”. Și am decis și să transform asta într-o campanie, poate încurajez mai multă lume să facă la fel. O să scriu mai multe articole pe tema asta, o să vă țin la curent cu ce încerc și ce-mi iese și ce încerc și nu-mi iese, o să pozez idei și rețete, o să fac infograficuri pentru conștientizare (pe mine m-au șocat informațiile pe care le-am găsit pe subiect), tips and tricks și o să fac asta timp de vreo 2 luni, până îmi intră în rutină.

Sunt încrezătoare. O să reușim! Puțin cu puțin schimbăm mentalități, lăsăm o lume mai curată copiilor. Cine sare cu mine în barcă? Sau, mai bine zis, #încastron ?