Blanche de pe Pinterest

Pierdeam într-o seară vremea pe Pinterest, când am dat de poza asta:


Și ceva în mine s-a mișcat. Nu știu dacă de la Paris și de la dorul de ducă pe care îl am de ceva vreme, nu știu dacă de la nerăbdarea de a mai călători prin locuri așa frumoase, sau dacă de la nerăbdarea de a primi primăvara în viața noastră mai repede, nu știu dacă nu cumva pur și simplu de la haine, dar ceva în mine s-a mișcat.

Când ceva în mine se mișcă, îmi place să mă uit în interior, să văd ce-i acolo care se mișcă? Ce s-a mișcat în mine când am văzut poza asta. Am închis ochii, am inspirat de multe ori și am lăsat mintea să alerge liberă. Am simțit întâi căldura razelor de soare. Apoi m-am văzut pe mine. Pe vremea când aveam 5 kg mai puțin, când nu aveam fire de păr albe și nicio grijă pe lumea asta. Pe vremea când criteriile de selecție a hainelor nu erau ”să pot să le arunc repede pe mine dimineața înainte să fugim pe ușă”. Pe vremea când aveam cum să fac un duș în tihnă dimineața, când nu ieșeam din casă nemachiată și când hainele de pe mine efectiv spuneau o poveste… Nu erau haine, erau costume de povești.

 

Urmărește-mă pe Pinterest

Dimineața, când îmi alegeam hainele, îmi spuneam în minte o poveste, inventam un personaj și îmi trăgeam haine pe mine care să se potrivească personajului. Așa că azi arătam ca o adolescentă picată din 1970 toamna, mâine parcă mă pregăteam să sărbătoresc revelionul anului 1932, poimâine eram scoasă dintr-o poveste cu nomazi, răspoimâine eram o stewardesă între două zboruri. Personajele aveau un nume, o personalitate proprie, erau un rol.

M-aș fi îmbrăcat ca doamna din poză, dar aș fi adăugat o beretă crem și un ceas auriu micuț la mână și mi-aș fi spus ”Blanche”. O doamnă hotărâtă și conștientă de sine, care poate spune lucrurilor pe nume atunci când e nevoie, fiind delicată și blândă în același timp. Doamna are un soț, cu care călătorește foarte mult (observați laitmotivul călătoriei, da? Simt că mă sufoc dacă nu plec pe undeva curând) și doi copii de 7 și 10 ani, cărora le plac: cititul, avioanele și echitația.

 

Blanche este foarte cumpătată. Nu îi place înghesuiala și o obosește agitația. E și foarte organizată. De exemplu, ca să rămânem la ideea de haine, că doar de la ea am pornit, are câteva outfituri aranjate într-un dulap, un număr echilibrat de farduri, creme și alte cosmetice și un stil destul de relaxat, în general. Casa ei e foarte frumoasă, ceea ce oglindește foarte bine meseria lui Blanche. Blanche este arhitect, dar, în ultimii ani și-a canalizat energia către design-ul interior. L-a cunoscut pe soțul său la o expoziție de mobilă de designer și amândoi au simțit imediat că lucrurile se leagă. S-au căsătorit repede după ce s-au cunoscut, iar familia lor a crescut la fel de repede, când s-au născut băieții lor, la un interval de 3 ani

Dar Blanche n-a fost așa întotdeauna. A lucrat mult cu sine însăși, ba chiar și acum face terapie în fiecare marți, de la ora 10.00. Se trezește, ia micul dejun împreună cu familia ei, apoi duce băieții la școală și pe ea însăși la ședința săptămânală. A plâns mult în terapie, a și râs, a vorbit, a tremurat, a fost vulnerabilă, dar și închisă, a fost nemulțumită și a vrut să renunțe, a luptat cu ea și a mers în continuare. Și a evoluat. Și a crescut. Și încă mai are de crescut. Sfârșit.

Hainele voastre au povești? Voi sunteți vreodată personaje? Vă permiteți să intrați într-un rol? Cum e rolul vostru?

Blanche de pe Pinterest

Dimineața, când îmi alegeam hainele, îmi spuneam în minte o poveste, inventam un personaj și îmi trăgeam haine pe mine care să se potrivească personajului.

Garderoba capsulă – Cum ți-o creezi?

Cu alte cuvinte, e un soi de articol despre cum să-ți compui o garderobă capsulă. Ideea cu garderoba asta e să ai câteva piese esențiale, care să nu-ți lipsească niciodată din garderobă. Iar ce mai iei pe lângă ele, să le tot schimbi, în funcție de modă, nevoi, dorințe, plăceri.

Organizarea dulapului și dezvoltare personală – De-clutter

Nu mi-am dat seama de la început cât de mult îmi afectează viața de zi cu zi un dulap plin cu lucruri care nu îmi trebuie sau pe care nu mai știu că le am. Mi se părea normal să fie așa, doar asta văzusem și acasă și în jur. Doar că, la un moment dat (nici nu mai știu care), am conștientizat că nu e normal. Și că nu mi-e bine așa.

Garderoba capsulă – Cum ți-o creezi?

garderoba capsula

De când tot vorbesc despre cum fac eu de-clutter peste tot, mai ales în dulap (dacă ar fi după mine, aș trăi într-o casă goală, dar sunt departe de asta), lumea mă tot întreabă. Cum reușesc să am atât de puține haine (și-s prea multe încă, tot așa, dacă mă întrebați pe mine) și să funcționez cu ele. E simplu. În principiu, garderoba mea e destul de gândită. Și vă zic și vouă, ca să știți, că poate vă ajută, cum mi-am compus eu garderoba.

Cu alte cuvinte, e un soi de articol despre cum să-ți compui o garderobă capsulă. Ideea cu garderoba asta e să ai câteva piese esențiale, care să nu-ți lipsească niciodată din garderobă. Iar ce mai iei pe lângă ele, să le tot schimbi, în funcție de modă, nevoi, dorințe, plăceri.

Ocazii la care port hainele

În primul rând a trebuit să știu când și unde merg eu, ca să știu cum trebuie să fiu îmbrăcată. Cum lucrurile astea se mai schimbă în viața noastră, poate e util să le tot verificăm din când în când. Așa. Deci, am ajuns la concluzia că am nevoie de haine pentru:

  • mers la birou (extrem de casual, dar nu vreau să vin chiar în pijama)
  • la joacă de copii
  • la întâlniri cu clienți
  • la întâlniri cu clienți mai pretențioși
  • când vorbesc în public
  • la ieșiri de relaxare

Odată ce mi-am format o idee despre cam ce fel de lucruri am nevoie, am trecut la nivelul următor.

 

Ce îți place/ce nu-ți place

Apoi gândește-te ce îți place să porți și ce nu-ți place (să porți), ca să ai o idee de la ce să pornești. Eu am decis că:

Îmi plac: 

  • eșarfele
  • hainele negre
  • hainele simple
  • hainele confortabile
  • culorile reci
  • bluzele pe gât

Nu îmi plac:

  • hainele care se calcă (greu)
  • hainele banale
  • bluzele decoltate
  • puloverele foarte groase
  • fustele scurte
  • culorile calde

Culoarea de bază

Atunci când îți reorganizezi garderoba, trebuie să pornești de la o culoare de bază. De fapt, nu ”trebuie”. Ci, e cel mai simplu așa. Și, dacă tot vorbim de simplu, simplu e să alegem o culoare neutră, închisă. Negru, bleumarin sau maro. Eu am ales negru, pentru că, după cum am concluzionat și mai sus, îmi plac mult hainele negre.

Haine esențiale

Hainele de care nu trebuie și nu poți să te lipsești, e bine să fie alese în culori neutre. Care sunt culorile neutre? Alb, negru, maro/bej, gri, albastru.
Am constatat că am nevoie de:

Blugi – am ales blugi skinny, drepți, evazați și boyfriend, toți bleumarin sau negri
Pantaloni serioși – skinny sau mai confortabili ca și croială, cu buzunare, negri și gri
Fuste – am ales fustele midi, drepte, neagră și camel/bej
Tricouri cu mânecă scurtă – gri, negru, alb
Tricouri cu mânecă lungă – negru
Cămăși: albă și neagră
Jerseuri: negru, bej, gri, bleumarin (rotunjite la gât sau pe gât)
Cardigane: negru, maro, gri și bleumarin
Sacouri: negru și gri
Rochițe: neagră

 

Accente de culoare

În principiu, dacă vrei să ai mai puține haine, alege o singură culoare de accent. Eu am ales două și acum vine și a treia din urmă.

Am adăugat hainelor de mai sus niște pantaloni vișinii, o cămașă cu vișiniu, un jerseu și un cardigan vișinii. De asemeni, am adăugat două rochițe verzi, două cămăși cu imprimeu și verde, un cardigan și un fular.

A treia culoare, care vine din urmă, e muștar. Am un jerseu și aș mai vrea un tricou cu mânecă lungă.

Accente prin imprimeuri

La tot ce e mai sus, care pare puțin plictisitor, am adăugat niște imprimeuri, respectând culorile. Două bluze cu mânecă lungă și dungi (una albă cu dungi verzi și cealaltă albă cu dungi bleumarin), cămășile cu verde, de care ziceam, care sunt cu carouri, două rochițe cu modele geometrice și încă alte lucruri, pe care o să le tot înlocuiesc odată cu moda.

Accentele de culoare și imprimeurile vin și pleacă. De-asta în hainele de bază am investit ceva mai mult, iar în celelalte mai puțin. De exemplu, vreau un sacou roz prăfuit. N-o să-l includ în garderoba de bază, pentru că nu e o culoare care să fie nemuritoare. E doar la modă. Asta nu înseamnă că n-o să-l cumpăr, ci că n-o să-mi iau unul foarte scump, cum e, de exemplu, cel negru. La acesta, galben, mă mai gândesc. Pentru că, spre deosebire de rozul prăfuit, galben-muștarul ăsta mi se pare să aibă viață ceva mai lungă și să fie un pic mai potrivit în garderoba mea per total. Cam așa gândesc eu atunci când fac cumpărături.

Cam asta e, pe scurt. Sper să vă fie de folos, un punct de plecare. Eu încă mai am de scos din dulap până să ajung la strict această garderobă capsulă. Dar am avut câteva haine (preponderent cămăși), pe care le iubesc mult, chiar dacă au multe imprimeuri.

Garderoba capsula

Idei de amenajare a scării interioare

În decursul timpului am amenajat diferite spații sub scară.
Un locșor de citit, dar era dificil fără lumină și fără priveliște, plus că mereu dădeam cu capul de scară.
Apoi am făcut spațiul de joacă al copiilor, dar era problemă cu scările fără contratrepte: le pica mereu praful în cap și în jucării. Am mutat locul de joacă.

7 mituri despre Laponia

Wow… Țara lui Moș Crăciun, m-am gândit eu. Apoi, mi-am dat seama că nu știu mare lucru despre țara asta. Doar că e o țară unde e frig și unde locuiește Moș Crăciun. Sau, pentru aceia mai pragmatici dintre noi, o țară care face turism pe ideea de Moș Crăciun. Gata, l-am dat afară pe Grinch, nu vă mai supăr.

Ce întrebări sunt ilegale la un interviu de angajare?

Atunci când intervievatorul pune astfel de întrebări la un interviu de angajare, e important să identifici în primul rând intenția din spatele întrebării.

Cum și unde montăm centrala termică?

Din seria articolelor despre casă, aparatură electrocasnică, decorațiuni, etc, astăzi m-am gândit să discutăm puțin despre centralele termice. Nu o să intru foarte mult în detalii legate de specificațiile lor tehnice, pentru că nu mă pricep prea bine, iar priceputul...

Idei de amenajare a băii – Oglinda

Bine, e mult spus că le-am ales, pentru că în una dintre băi mobila a fost construită de soțul meu cel priceput. Și pentru că mobila este ușor deosebită în baia aceea, la fel trebuia să fie și oglinda

Cum să îți alegi terapeutul

”Cunoaște cineva un terapeut bun?”
Dacă ai în jurul tău oameni care merg la terapie, o să primești, probabil, câteva recomandări și câteva contra-recomandări. Xulescu e minunat și ascultă și e empatic și găsește soluții.

Cum alegi o masina de spalat vase

Pe vremuri, mașinile de spălat vase mi se păreau ceva science fiction. De bogații bogaților, un soi de dorință intangibilă. Am urât întotdeauna să spăl vase, așa că de visat, visam la o astfel de mașină. Dar, întâmplarea (sau destinul/universul/vreo zeitate) a aranjat...

Cum ne ajutam copiii sa gestioneze emotiile

Ca să nu mai spun de reacțiile celor din jur. Eram ieri dimineață în curtea pensiunii în care suntem cazați. Fip și Ema se jucau cu o minge și-o șutau de la unul la celălalt. O doamnă și un domn îi privesc. ”Vai, ce drăguț se joacă ei, ia uite ce fotbaliști!”. La un moment dat Ema se supără pentru că Fip nu voia să-i mai dea mingea și se așază pe bordură și începe să plângă.

Cum am construit noi un cort pentru copii (și poze cu alte lucruri pe care le-am mai meșterit)

Vă scriam aici despre cum aș visa eu să ne amenajăm curtea. Între timp, suntem la mijlocul verii și am reușit să facem un cort pentru copii (teepee) . Pentru că ocupă cam jumătate de curte și pentru că noi încă mai avem chestii de amenajat la terasă, ne-am oprit la...

6 metode simple prin care poți convinge copilul să se spele pe dinți

Acum aproape un an mă interesam de periuțe de dinți electrice pentru mine. Aveam una, dar aflasem dintr-o discuție din comunitatea mea de pe facebook despre periuțele Sonicare și mă gândeam că ar fi o achiziție bună. Între timp nu am cumpărat-o, deși încă mi-o doresc,...

Organizarea dulapului și dezvoltare personală – De-clutter

Când eram eu copil, multe lucruri se întâmplau ritualic. Sâmbătă dimineața, în fiecare sâmbătă, se făcea curățenia săptămânală. Vineri seara mama gătea. Duminică la prânz mâncam grătar cu salată. Înainte de Paște și de Crăciun se făcea curățenie generală. Iar când se schimbau anotimpurile, începea agitația.

Trei oameni cu multe posesiuni fizice vestimentare (și nu numai), ca să zic așa, într-un apartament cu două camere, dă cu virgulă. N-aveam loc în dulapuri de absolut toate hainele pe care le aveam. Așa că, în primăvară și în toamnă, se făcea Marea Schimbare. Mama scotea tot de prin toate dulapurile și băga tot tot-ul ăsta în saci, care intrau în debara, în locul sacilor cu cealaltă jumătate de tot. Practic, atunci când venea TIMPUL din calendar, după fix două săptămâni în care vremea părea să se fi schimbat, ne apucam de treabă.

La final de vară, băgam în sacii din debara toate hainele subțiri, toate tricourile, costumele de baie, eșarfele, rochițele, absolut tot. Și scoteam de acolo haine groase, de toamnă și de iarnă. Iar la final de iarnă, făceam invers. Înțelegeți, dară, că era musai să avem haine separate de vară și de iarnă. Și că dacă voiam să port iarna un tricou, n-aveam decât să mai aștept câteva luni, până la vară.

N-am înțeles niciodată asta. Adică, de fapt, am înțeles-o. Nu era loc pentru toate. Dar n-am fost de acord. De ce să am haine de vară și haine de iarnă? De ce nu pot adapta ceva ce port vara, ca să meargă și iarna? Nu trebuie și pot.

Când m-am mutat la casa mea, am venit cu muntele de haine după mine. După chipul și asemănarea mamei, strângeam toate hainele și nu dădeam nimic. Poate îmi mai place, poate îmi mai vine. Umpleam dulapurile cu ele, uitam că le am, îmi luam altele la fel. Mă plângeam mereu că nu am cu ce să mă îmbrac, dar, de fapt, cădea dulapul pe mine. Și nu era nimic exagerat. Chiar simțeam că n-am cu ce să mă îmbrac. E clar și studiile arată, că a avea prea multe opțiuni te copleșește în asemenea măsură, încât te blochezi și nu mai poți alege nimic.

Ce a însemnat pentru mine dulapul care pica pe mine

 

Nu mi-am dat seama de la început cât de mult îmi afectează viața de zi cu zi un dulap plin cu lucruri care nu îmi trebuie sau pe care nu mai știu că le am. Mi se părea normal să fie așa, doar asta văzusem și acasă și în jur. Doar că, la un moment dat (nici nu mai știu care), am conștientizat că nu e normal. Și că nu mi-e bine așa.

Pierdere de vreme

de-clutter

În fiecare dimineață pierdeam vreme alegând dintre teancurile de haine. Nu-mi plăcea nimic, pentru că nu mai alegeam rațional. Știu, pare o frivolitate, dar nu e. Să-ți începi ziua astfel, enervându-te că nu-ți place nimic, copleșită de varietatea de opțiuni, te setează pentru o zi întreagă cu aceeași energie.

Pierdere de energie

Consumam o bună parte din energia mea de fiecare dimineață, încercând să aleg dintre ele. Cred că v-ați prins că nu-mi place să fac alegeri. De fapt, studiile arată că multor persoane le displace să facă alegeri. Nu-s singura.

Mă îmbrăcam urât

Fiindcă nu reușeam să-mi limpezesc mintea suficient, ca să iau niște decizii bune, ajungeam să mă îmbrac urât. Și să ies din casă așa. Apoi intram într-un magazin, unde îmi luam alte haine, ca să mă simt mai bine. Haine pe care, ulterior, le pierdeam în mormanul de lucruri. Și tot așa înainte.

Oboseală psihică

Nu doar dimineața, dar și la schimbarea asta de anotimpuri, de care ziceam mai sus. De fapt, de când eram mică, îmi doream să nu mai fie nevoie să rotesc așa hainele. Să știu că dacă în iulie dă zăpada, am cu ce mă îmbrăca. Sau că dacă în ianuarie se fac 30 de grade, am un tricou să-l pun pe mine. Doar că asta însemna pentru mine să am o casă mare cu un dressing imens. Nu mă gândeam că aș putea să am mai puține haine, de exemplu :))

Pas cu pas am conștientizat că nu îmi e ok așa și că nu pot să funcționez așa

Cel mai important a fost, însă, să conștientizez că nici nu trebuie să funcționez așa. Că doar pentru că asta am văzut în jurul meu și că pare că ”așa se face”, nu înseamnă nimic. Că am acum puterea să fac așa cum îmi doresc eu. Știu, pare banal, la fel cum a părut banal să rup frunzele de salată mici de tot, nu mari cum făcea mama și zicea că așa trebuie. Atunci, deși poate o să râdeți, a fost cred că primul meu pas real în asumarea unei autonomii, separarea din relația simbiotică, toxică deja la vârsta asta, de familie. Amărâtele alea de frunze de salată. Și, ulterior, dulapul.

Hainele sunt o extensie a noastră

Procesul de de-clutter (adică de donat saci întregi de haine) nu l-am făcut de pe o zi pe alta, ci a durat niște ani. Niște ani în care am învățat mai multe despre mine, să mă ascult, să mă privesc cu adevărat și să mă accept. Deja nu mai e vorba doar de de-clutter aici, ci de dezvoltarea mea personală. Hainele sunt mai mult decât niște bucăți de material, pe care le tragem pe noi.

Cum am început eu de-clutter-ul

Hainele au devenit o extensie a noastră. Sunt masca pe care o punem pe noi, ca să ne arătăm într-un anume fel. Sunt instrumente de a ne simți bine cu noi înșine. Sunt o formă de terapie. Sunt amulete. Sunt amintiri. Creează sau strică relații. Creează sau distrug oportunități. Să-ți dai hainele e ca și cum ți-ai da o parte din viață.

 

Dar, să ne păstrăm pragmatismul

Am zis bine. E ”ca și cum”. Atât și nimic mai mult. Ne atașăm prea tare de haine, pentru că n-avem încredere în noi. Pentru că hainele ne ascund și pentru că hainele arată doar ce vrem din noi. Pentru că hainele sunt o mască și ne ajută să ne placem cât de cât atunci când ne uităm în oglindă. Ce-ar fi dacă n-ar trebui să ne ascundem? Cum ar fi?

Ar fi super. Și asta ar însemna să privim hainele cu pragmatism. Hainele sunt niște obiecte din material textil, care să ne placă și în care să ne simțim bine. Odată ce am ajuns la conștientizarea asta, parcă mi s-au deschis cerurile.

De ce haine am scăpat eu și, probabil, trebuie să scapi și tu?

Înainte greșeam și scăpam doar de hainele care nu-mi mai veneau sau care nu-mi mai plăceau. De fapt, erau mult mai multe haine de care trebuia să scap. Și de care ar trebui să scapi și tu, probabil. Cum ar fi:

Haine care nu te fac să te simți în largul tău

Pentru mine e foarte important să mă simt în largul meu în hainele pe care le port. Să transmită ceea ce simt în ziua respectivă și în momentul respectiv. Și avem în dulap haine primite, sau cumpărate după ce ne-am lăsat influențate de alte persoane sau situații, dar care nu ne reprezintă sau în care nu ne simțim bine. La revedere!

Haine care nu îți mai vin

Dacă îți sunt prea mici, nu mai aștepta să slăbești, dacă le ții de nu știu câte luni sau ani și le păstrezi de pomană. Dacă îți sunt mari, felicitări că ai reușit să slăbești și acum dă-le cuiva care le poate purta la adevărata lor valoare

Haine care încă mai au etichetele pe ele, deși le-ai cumpărat acum mult timp

Dacă nu aștepți un moment concret din viață ca să le porți (de exemplu, dacă le-ai cumpărat pentru o anumită nuntă, sau pentru jobul pe care urmează să-l începi peste două luni) și doar le ții acolo pentru că îți pare rău să fi dat banii de pomană pe ele, gândește-te că ori că le ții și nu le porți, ori că le dai, asta tot nu înseamnă că o să-și scoată banii. Iar dacă le mai și vinzi, măcar îți recuperezi o parte din investiție.

Haine uzate

Le-ai purtat până s-au stricat. Mulțumește-le că ți-au fost alături atât de mult timp și ia-ți la revedere de la ele.

Multe haine de casă

Aici nu știu dacă e și cazul tău, dar cazul meu a fost. Pentru că am lucrat mult timp de acasă și pentru că am stat mult acasă cu copiii, mi-am dat seama că aveam exagerat de multe haine de casă. Ducă-se dintre ele, chiar dacă erau bune și ar mai fi putut fi purtate. Doar că întrețineau haosul și aglomerația de la mine din dulap. Not OK. Dacă și tu ai disporporționat de multe haine de casă, gândește-te dacă ai, într-adevăr, nevoie de toate.

Haine care nu îți plac

Ok, pot să-ți vină strună și să se potrivească pe stilul tău și să fie și noi, dar să nu le porți pentru că, efectiv, nu-ți plac. La ce le mai ții?

 

Haine pe care nu le porți niciodată

Te îmbraci mereu cu ele, dar înainte să ieși pe ușă, constați că simți nevoia să te schimbi. Eu am ales o altă metodă de a scăpa de hainele astea. Când mi se întâmpla așa ceva, le puneam separat de restul hainelor. Încercam să le port și a doua oară, și făceam la fel? Le dădeam direct. Nici nu le mai puneam înapoi în dulap. Pur și simplu nu eram compatibilă cu ele.

Haine pe care le-ai cumpărat pentru ocazii speciale

De exemplu, acum câțiva ani, am dat o petrecere de casă nouă cu tema ”Pițipoance și cocalari”. Nu aveam haine ca să mă integrez în peisaj, așa că am plecat la cumpărături și mi-am luat niște haine cu multe paiete și mult auriu. Evident, nu le-am mai purtat de atunci, dar le-am păstrat. Pentru ce? Dacă aduni costume pentru carnaval, pentru petreceri tematice, nu știu ce alte haine pe care nu le-ai purtat decât o singură dată și nu te aștepți să le mai porți din nou, o să vezi că îți ocupă o grămadă de spațiu.

Haine care prind mirosuri ciudate

Hainele de poliester cam au problema asta. Oricât de frumoasă ar fi o rochiță sau o bluză, dacă începe să miroasă urât după 20 de minute de purtare, n-o să te simți niciodată ok cu ea pe tine. Caută să o înlocuiești cu altceva dintr-un material natural, care să nu aibă problema asta.

Haine care sunt descusute, dar nu apuci deloc să le repari

Aici ori rupi pisica în două și le repari, ori le dai. Intuiția îmi zice că e un motiv pentru care nu te-ai ocupat de ele de atât de mult timp. Și anume că oricum nu-ți erau pe suflet.

Regula 80/20

Regula asta se aplică la multe aspecte din viețile noastre, inclusiv la dulapul de haine. E foarte probabil ca tu să porți 20% dintre hainele pe care le ai în 80% din timp. Vezi care sunt alea 20%.

Nu-ți lua o barcă mai mare

În engleză e o expresie simpatică. Atunci când nu-ți mai încap lucrurile în spațiul pe care îl ai, zici că ”you’re gonna need a bigger boat”. Încearcă să vezi altfel lucrurile. Nu să adaptezi dimensiunea dulapului la numărul hainelor pe care le deții, ci invers.

Rutina de 30 de minute pe săptămână

Odată ce ai reușit să parcurgi toți pașii de mai sus și să golești dulapul, o să ai nevoie să îl umpli, cât de cât, cu niște haine. Vezi cum arată cele 20% din cele pe care le porți frecvent și caută ceva similar. Despre garderoba capsulă discutăm mâine. Azi vreau doar să-ți recomand să îți aloci 30 de minute săptămânal, timp în care să-ți ordonezi dulapul. 30 de minute o dată pe săptămână înseamnă să nu mai ajungi la a avea un dulap scăpat de sub control, pe care ți-e și teamă să-l deschizi.

Cum scoți petele de pe copil – ingredientul surpriză

Vedeți poza asta de mai sus? Am primit-o de la o prietenă pe vremea când eram doar însărcinată cu Fip. Am râs când am văzut-o și m-am gândit că orice se poate întâmpla.
Apoi s-a născut Fip și a fost nedezlipit de mine din clipa 1 de viață.

8 beneficii pe care le are cafeaua noastra de toate zilele

Nu-s o mare băutoare de cafea. De fapt, și aici sunt ușor în extreme. Au fost vremuri în care beam multă cafea, apoi vremuri când nu beam deloc. Apoi o luam de la capăt. Acum trec printr-o perioadă în care, în mod total excepțional, sunt cât de cât echilibrată. De...

Idei de amenajare a scării interioare

În decursul timpului am amenajat diferite spații sub scară.
Un locșor de citit, dar era dificil fără lumină și fără priveliște, plus că mereu dădeam cu capul de scară.
Apoi am făcut spațiul de joacă al copiilor, dar era problemă cu scările fără contratrepte: le pica mereu praful în cap și în jucării. Am mutat locul de joacă.

Vara și curtea pentru familiile cu copii

Deși pare de necrezut, având în vedere că zilele trecute a nins, în curând o să vină vara. Noi nu avem o curte prea mare, dar chiar așa micuță cum e, vreau să o pregătim pentru copii. Să fie amuzantă și antrenantă și interesantă. Îmi amintesc de curtea bunicii de la...

Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor

Sunt o mare iubitoare de holuri. Îmi plac mult holurile lungi și întortocheate, holurile înguste, holurile largi, toate tipurile de holuri. N-am avut noroc în viața asta de o casă cu holuri, dar încă mai sper.

Căderea părului la femei

Dar au fost vremuri când nu mai aveam foarte mult păr, sau, cel puțin, nu pe cap. Aveam foarte mult păr pe jos, pe așternuturi, pe haine. Soluția miraculoasă în cazul meu, în situațiile respective, a fost să-mi echilibrez alimentația și să-mi gestionez mai bine stresul. 

Cum să-ți ții casa ordonată când ai copii (și nițică dezvoltare personală la final)

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine e foarte importantă ordinea în casă. Nu reușesc să o țin mereu, dar asta nu înseamnă că îmi place haosul. De fapt, nici măcar nu-i vorba că nu-mi place haosul din casă, ci că, haosul din casă îmi creează haos în minte. Devin...

Cum sa folosesti epilatorul fara sa te doara (prea tare)

De când mă știu mă epilez cu epilatorul. Da, e mai rapid cu ceara, dar am două mâini stângi și nu mă descurc deloc. Și da, e și mai rapid să te duci și să te faci la salon, dar timpul nu a fost niciodată prietenul meu. Abia reușesc să mai ajung la câte o programare la...

Tips’n’Tricks pentru mame care n-au timp

Cine mă urmărește pe Facebook știe că de la o vreme am început să am grijă de tenul meu. Nu chiar voluntar, ci pentru că deja nu mai suportă, săracul, indolența mea. De unde acum un an pe vremea asta uitam și să mă demachiez, acum am ditamai ritualul pentru seara și...

Cum să trăiești în casă cu un câine hiperenergic… fără să o iei razna

... eu nu știu cum, așa că poate mă învățați voi. Avem un câine care face cât trei. E adevărat că e încă pui, dar parcă am mai văzut și alți pui la viața mea (și am și avut alți pui), dar altul ca el nu am cunoscut. E într-o fugă și o nebunie continue, sare permanent,...

Care este stilul tău personal – 8 întrebări pe care să ți le pui

stil personal

 

Deși subiectul poate părea ușor frivol (până la urmă e despre aspectul nostru exterior, nu?), a-ți cunoaște stilul personal și a-l trăi zi de zi, fără menajamente, ține de dezvoltare personală. Nu, din punctul meu de vedere, subiectul nu e deloc frivol. Să știu ce îmi place, să am ce îmi place și să arăt ce îmi place, direct, franc și cu convingere, asta poate spune multe despre mine.

În primul rând, asta spune despre mine că mă cunosc. Știu cine sunt eu, mă uit în interiorul meu și știu ce găsesc acolo. Stilul personal nu ține doar de două fuste și o bluză, ci e o extensie a stilului meu de viață și a interiorului meu. Să-mi cunosc stilul personal și să-mi adaptez stilul de viață la el și viceversa transmite că sunt o persoană conștientă de sine. Cui transmite asta? Păi, întâi și întâi… mie. Și asta e cel mai important. Cum mă văd eu pe mine, așa mă prezint și celorlalți, drept urmare, așa mă vor vedea și ei.

Apoi arată despre mine că sunt o persoană sigură pe ea. Stilul meu personal implică ceva complet extravagant și ieșit din comun? Iar eu îmi asum asta și n-o ascund? O arăt lumii, fățiș? Arăt lumii ceea ce sunt eu complet și fără menajamente? Nu renunț la cizmele mele roșii de lac, doar pentru că acum se poartă pantofii maro și pentru că vecina s-a uitat strâmb la mine. Nu, îmi port cizmele roșii de lac bucuroasă și cu capul sus, cu mândrie, cu siguranță, cu încredere.

De ce să-ți găsești stilul personal?

Problema noastră e că întotdeauna ni s-a spus ce să facem. Cum să fim, cum să gândim, cum să ne îmbrăcăm, ce merge cu ce. Sigur, multe din lucrurile astea sunt de bun simț. Dar multe sunt doar niște norme sociale de formă, fără un fond real, altul decât a ne alinia cu toții. Vorbeam cu mama într-o seară despre cum era pe vremea comunismului. Pe lângă faptul că era greu cu frigul, cu cozile, cu frica generală, era greu și cu standardizarea. La magazin găseai două tipuri de paltoane, oamenii foloseau sacoșe identice, iar singurul lucru care te scotea în evidență era ce îți creai tu. Mama știa (și îi plăcea) să tricoteze (ca multe și din mamele voastre) și așa își făcea haine mai ieșite din comun.

 

 

Ei, asta ni s-a transmis și nouă mai departe. Că dungile nu merg cu buline, să nu purtăm fustă scurtă dacă n-avem picioarele drepte, că hainele trebuie să vină nu știu cum la umeri și nu știu cum la mâini și așa mai departe. Asta ne-a tot ciuntit din creativitate și din dorința noastră de a ne uita în interiorul nostru. Ce rost are să mă uit la ce vreau eu, dacă oricum trebuie să urmez rigorile societății?

Și eu spun: Stop cu asta! Stop! Gata, s-a terminat. Găsiți-vă stilul personal și mergeți pe mâna lui. Nu contează ce părere au mămica, bunica sau pisica. Contează ce gândiți voi, ce simțiți voi, ce credeți voi despre voi, despre cum vă vedeți pe voi și despre cum vă prezentați celorlalți.

Hainele trebuie să spună o poveste

Nu am reușit niciodată să-mi pregătesc hainele de cu seara pentru a doua zi de dimineață. Mama făcea mereu așa și mă încuraja și pe mine. Eu nu pot. Eu trebuie să mă îmbrac dimineața în funcție de ce simt atunci, fix în clipa aia. În funcție de ce aștept de la ziua respectivă, în funcție de cum mă văd în ziua respectivă.

Hainele pe care le port spun mereu o poveste. Nu pot altfel. Dacă mă uit la mine, cum sunt îmbrăcată azi, hainele mele spun povestea unei tinere, care încearcă să se ascundă de ploaia confortabilă de privit prin geam, în pulovărul moale și călduros. Astăzi sunt o fată care ar fi stat între pături toată ziua, dar, pentru că nu a putut, a luat după ea senzația: cu pulovărul lălâi și moale și cu eșarfa călduroasă și pufoasă. Inclusiv faptul că azi am ales să-mi prind părul într-o coadă plictisitoare, și asta e parte din povestea de astăzi.

Iar dacă într-o dimineață nu îmi ascult bine povestea din cap și nu mă îmbrac să joc rolul principal în ea, nu mă simt toată ziua în pielea mea. Inevitabil ajung într-un magazin de haine, ca să-mi cumpăr ceva potrivit cu starea și povestea mea.

Cum să-ți găsești stilul personal?

Cea mai simplă metodă, dar nu cea mai eficientă, e să te uiți, pur și simplu la poze și să identifici stilul cu care simți că vibrezi. Să cauți site-uri de modă și în arhivele lor, poze pe pinterest sau pe instagram, să urmărești oameni cu care simți că rezonezi și să-ți faci o idee.

Sau, ai putea să răspunzi la cele 10 întrebări de jos, care să-ți dea o idee mai bună despre tine mai în detaliu, nu doar de suprafață.

 

Care sunt culorile tale preferate?

Să începem cu ceva foarte simplu. Care sunt culorile tale preferate? Nu neapărat punctual, dar măcar ca direcție. Preferi culorile tari, sau mai pastelate? Preferi culorile calde, sau reci? Ai prefera o gamă de nuanțe de roșu sau de nuanțe de albastru? Pune-ți chiar și întrebarea dacă ai prefera culori neutre sau unele mai tari…

Care sunt obiectele vestimentare ”basic”, fără de care n-ai putea trăi?

Ți-ar fi greu dacă ai fi obligată să porți doar rochii și să n-ai voie în blugi? Sau cum te-ai simți să ți se spună că nu mai poți purta fuste, ci doar pantaloni? Pulovere largi sau mulate? Fă o listă cu ele și include-le mereu între hainele pe care le porți mereu, indiferent cine ce părere are despre fiecare obiect în parte sau despre combinațiile pe care le faci cu ele.

Îți cunoști forma corpului?

Ar fi bine să o cunoști, pentru că așa o să găsești mai ușor obiecte vestimentare care să te facă să te simți confortabil. Nu spune nimeni că nu trebuie să porți o anume bluză, doar pentru că așa ”trebuie”. Doar că unele haine sunt destul de inconfortabile pentru unele forme de corp, ca să zic așa. Dacă nu te deranjează, nu-i bai. Dar dacă simți că-s incomozi niște blugi cu talie joasă atunci când ai burtica ceva mai mare, încearcă alt model de pantaloni. Cunoscându-ți forma actuală a corpului (adică nu cum arătai acum 3-5-7 ani, ci cum arăți acum) s-ar putea să-ți scutească niște timp la cumpărături și niște nervi atunci când de seacă o cămașă prea decoltată sau o rochie care simți că te sufocă.

Cum ți-ai descrie stilul, într-un singur cuvânt?

Ce cuvânt ai folosi ca să-ți descrii stilul? Relaxat? Pretențios? Luxos? Confortabil? Alege un singur cuvânt și vezi ce-ți spune el despre tine și despre stilul tău.

Ce vrei să transmiți celorlalți prin stilul tău?

Cu alte cuvinte, cum te prezinți lumii? Ca o persoană autentică? Ca o persoană temătoare? Ca o persoană căreia îi e greu să ia decizii? O persoană influențabilă? O persoană jucăușă? O persoană de încredere? Arată celorlalți cum ești tu, fără să te temi.

 

Stilul tău personal se potrivește stilului tău de viață?

Pentru că dacă nu, ceva nu e ok și o să-ți fie greu să te simți confortabil în viața ta. Dacă ele sunt diferite, sunt șanse mari ca doar unul din stiluri să fie despre tine și despre interiorul tău. Sau, în cazuri mai pesimiste, ca niciunul să nu fie. Identifică-l pe cel cu care te … identifici. Și schimbă-l pe celălalt ca să fie doar al tău.

Care este modelul tău de inspirație?

Invariabil există măcar o persoană în viața noastră care simțim că ne inspiră. Poate să fie mama, bunica, o actriță, o pictoriță, un om de știință. Orice. Caută-ți inspirația despre stilul tău personal și acolo. Atunci când cineva te inspiră, o face pentru că simți că undeva te identifici cu persoana respectivă… Caută adevărata inspirație și pune-o în practică în stilul tău personal și în stilul tău de viață.

Haideți, fiți curajoase! Nimeni nu știe mai bine decât voi care e povestea voastră, povestea vieții voastre. Trăiți-o, simțiți-o, arătați-o!

 

6 metode simple prin care poți convinge copilul să se spele pe dinți

Acum aproape un an mă interesam de periuțe de dinți electrice pentru mine. Aveam una, dar aflasem dintr-o discuție din comunitatea mea de pe facebook despre periuțele Sonicare și mă gândeam că ar fi o achiziție bună. Între timp nu am cumpărat-o, deși încă mi-o doresc,...

Cum să-ți ții casa ordonată când ai copii (și nițică dezvoltare personală la final)

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine e foarte importantă ordinea în casă. Nu reușesc să o țin mereu, dar asta nu înseamnă că îmi place haosul. De fapt, nici măcar nu-i vorba că nu-mi place haosul din casă, ci că, haosul din casă îmi creează haos în minte. Devin...

Cum și unde montăm centrala termică?

Din seria articolelor despre casă, aparatură electrocasnică, decorațiuni, etc, astăzi m-am gândit să discutăm puțin despre centralele termice. Nu o să intru foarte mult în detalii legate de specificațiile lor tehnice, pentru că nu mă pricep prea bine, iar priceputul...

Garderoba capsulă – Cum ți-o creezi?

Cu alte cuvinte, e un soi de articol despre cum să-ți compui o garderobă capsulă. Ideea cu garderoba asta e să ai câteva piese esențiale, care să nu-ți lipsească niciodată din garderobă. Iar ce mai iei pe lângă ele, să le tot schimbi, în funcție de modă, nevoi, dorințe, plăceri.

Cum sa folosesti epilatorul fara sa te doara (prea tare)

De când mă știu mă epilez cu epilatorul. Da, e mai rapid cu ceara, dar am două mâini stângi și nu mă descurc deloc. Și da, e și mai rapid să te duci și să te faci la salon, dar timpul nu a fost niciodată prietenul meu. Abia reușesc să mai ajung la câte o programare la...

Cum ne pregătim ca să nu răcim?

Mai sunt câteva săptămâni și începe iar școala sau grădinița. Apoi urmează anotimpurile mai reci și, după cum probabil știți deja, vor începe mucii (pardon, nu-i frumos să le zic așa), răceala, tusea, febra, bronșiolitele și cine mai știe ce.

10+ idei pentru bradul de Crăciun

Drept urmare, pentru că m-am cam lungit și aș vrea să trec la subiect, eu deja m-am plictisit de globurile pe care le-am cumpărat acum 9 ani, la primul nostru Crăciun făcut împreună. Bine, m-am plictisit de ele de câțiva ani, dar încă n-am rupt pisica în două (ce vorbă sinistră!) să le și schimb. Dar anul ăsta o s-o fac. Așa că am luat pinterest la puricat, ca să văd cum m-aș putea inspira de acolo. În căutările mele, am observat câteva trenduri pentru anul 2017. Și anume:

Idei de amenajare a scării interioare

În decursul timpului am amenajat diferite spații sub scară.
Un locșor de citit, dar era dificil fără lumină și fără priveliște, plus că mereu dădeam cu capul de scară.
Apoi am făcut spațiul de joacă al copiilor, dar era problemă cu scările fără contratrepte: le pica mereu praful în cap și în jucării. Am mutat locul de joacă.

Cum să speli pe păr un copil care ”nu veau!”

Motivele pot fi multe, de la teama de apă, sau poate că își amintește cum l-a supărat odată, cândva, în viața asta sau în alta, cum i-a intrat săpun în ochi, până la nevoia de a se face auzit, de a-și stabili singur limitele, de a fi acceptat (în ochii lui sau ai părintelui) ca individ separat de restul familiei, cu puteri depline și cu drept de veto.

Tips’n’Tricks pentru mame care n-au timp

Cine mă urmărește pe Facebook știe că de la o vreme am început să am grijă de tenul meu. Nu chiar voluntar, ci pentru că deja nu mai suportă, săracul, indolența mea. De unde acum un an pe vremea asta uitam și să mă demachiez, acum am ditamai ritualul pentru seara și...

Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

– Mamăăăă, iar vine iarna și nu am cu ce să mă îmbrac…

… zic eu, postată în fața celor două debarale (pe rând, desigur) pline până la refuz de paltoane și jachete, mai groase sau mai subțiri, mai colorate sau mai terne, mai înfoiate sau mai diafane.

Țin minte că acum doi ani s-a apucat domnul V. să-mi facă ordine în portbagaj. A intrat în casă cu 5 genți pe care le depozitasem acolo (pline toate cu sticluțe de apă, scutece, haine de schimb și alte cele trebuincioase celor doi copiii fără de care nu ieșeam nici până la pâine) și cu… 6 jachete și paltoane, cărora nici măcar nu le simțeam lipsa. Așa… Am concluzionat, deci, că am multe. Multe, dar de ce tot am impresia că n-am ce purta?

E simplu. Pentru că aproape toate au fost la un  moment dat ”moderne”. Modernul ăsta a ținut un an, hai doi. După aia a venit alt modern, așa că nu mi-a mai venit să le port. Ce-s eu, peizancă? De ce le-am păstrat acolo, exponate în debara? Păi cum să dai, măi mamă, haine bune așa? Lasă, poate revine moda, le mai porți pe lângă casă, poate mai e nevoie de ele. Recunoașteți tiparul, da? Da…

Singurele pe care încă le port, deși le am de câțiva ani buni sunt un trench bej, puțin peste genunchi, stil londonez așa, care e nemuritor, două jachete de imitație de piele, vreo 2 sacouri stil anii ’60 și o jachetă de -56 de grade celsius, un fel de plapumă cu glugă, plus două paltoane care și pe ele le-am luat pentru că ”sunt la modă”, dar sunt de lână, așa că n-o să renunț la ele, fie ce-o fi. În rest… trag de ele doar ca să nu spun că nu le-am purtat și că zac de pomană acolo.

Dar, am luat o decizie. Să le dau pe toate… Șoc și groază. Să păstrez doar modelele clasice și pe cele de lână și în rest să-mi las libertatea de a-mi cumpăra periodic doar câte un obiect vestimentar din ăsta de încotoșmănat care să fie la modă, conștientă că peste doi ani o să zboare din dulap.

Pe principiul ăsta, am simțit că mai am nevoie de un paltonaș de lână mai lung, să-mi țină cald și la șalele-mi bătrâne și la genunchi, dar l-am luat ”clasic” și am investit ma mult în el, dar… modele din astea care vin și pleacă, pe astea nu vreau să dau mulți bani.

Bun, acum că am încheiat introducerea asta lungă, să trecem la subiect. Și anume, că am început să mă uit să văd ce se mai poartă anul ăsta la capitolul paltoane de damă (și jachete) și am constatat cu bucurie că încă mai merg jachetele de piele de rockeri, așa și că încă sunt ok și jachetele stil parka. M-am liniștit. Din astea am. Haideți să vedem ce mai merge pe lângă ele.

Vrei să primești postările mele pe email?

1. Jachetele ultra scurte

Mă așteptam să intre din nou la modă, pentru că vin bine la pachet cu pantalonii cu talie înaltă, care sunt și ei la mare căutare. S-au mai purtat jachetele astea acum mulți ani, când eram eu, vorba aceea, fată, dar pe vremea aia le purtai ca să mori de rinichi și șale, cu pantaloni cu talia foaaaarte joasă. Mi-a rămas pe retină o domnișoară în stație la un tramvai de lângă gara Basarab care avea o pereche de pantaloni care acopereau strict muntele lui Venus și o jachetă care abia trecea de sâni (în jos). În rest, pielea goală și era un frig de nu știam ce să mai pun pe mine. Sper că e bine domnișoara vreo 15 ani mai târziu.

Pinterest ne recomandă așa ceva:

jachete iarna 2017-2018

2. Jachetele argintii

Mă uitam acum mulți ani, tot pe vremea când eram fată la mama, la o emisiune în care o doamnă înaltă și brunetă și un domn care nu mai știu cum arăta, le explicau unor femei cum să se îmbrace. Primul lucru pe care îl făceau era să dea năvală în dulapurile lor și să le arunce 90% din tot ce dețineau. Țin minte că la un moment dat au descoperit o pereche de bocanci cromați, despre care doamna înaltă și brunetă a spus că arată de parcă ar fi aparținut unei ”persoane din spațiu fără locuință” (sau nu știu cum să traduc mai bine ”homeless person out of space”). Erau un fashion no-no, nu ar fi trebuit purtați, așa că au ajuns în teancul de haine care nu urmau să se mai întoarcă în dulapul proprietarei lor.

Cam așa sunt și jachetele astea cromate, pe care ni se propune să le purtăm iarna asta. Și îmi amintesc, din nou, că ele au mai fost la modă, pe vremea când, de exemplu, Anda Adam avea părul negru și breton făcut cu gel. Deci tot acum o mie de ani. Vă las și poza, ca să vă clătiți privirile. Tot de pe Pinterest.

jacheta cromata iarna 2017-2018

 

3. Blana

Blană, blană peste tot. Din nou, deloc de mirat, având în vedere că blana s-a purtat inclusiv astă vară, la genți și papuci. Blana revine acum și la jachete și la paltoane (dar și la fuste și bluze). Mai discretă sau mai sălbatică, blană peste tot să fie! Sper că dacă vă hotărâți să purtați blană, măcar să alegeți blană falsă.

Iată și pozele de pe Pinterest:

jachete iarna 2017-2018

4. Pelerine

Vai, cât mi-am dorit mereu o pelerină! De când mă știu. Nu știu de unde a răsărit pasiunea asta a mea pentru pelerine, probabil din povești. N-am avut niciodată când eram mică, pentru că nu-s prea practice. Și nici ulterior nu mi-am cumpărat nici măcar singură, tot din acest motiv: ți-e cald când e cald și ți-e frig când e frig.

Așa că n-am pelerină, nici nu cred că o să-mi cumpăr, dar îmi plac tare mult. Pun poze (de pe Pinterest) să ne uităm împreună la ele:

Ok, astea de mai sus sunt propunerile designerilor. Ce am găsit, propriu zis, în magazine?

1. Paltoane închise la 1 nasture

S-au purtat anul trecut și văd că încă nu au dispărut, deși trendurile designerilor merg în alte direcții, din ce am văzut eu. Ceva mai feminine. În fine, dacă v-ați luat anul trecut, merg și iarna asta. Unul din cele două paltoane ale mele de lână e așa și după cum ziceam, n-o să renunț la el. palton 1 nasture

 

2. Paltoane stil halat, cu cordon

… și fără nasturi. Incredibil de confortabile. Nu le-am mai văzut prin prezentări de modă, dar în magazine încă se mai găsesc. Nici la ăsta nu plănuiesc să renunț. Am unul gri, ca un halat de molton. Simt că plutesc atunci când merg cu el pe stradă, chiar dacă arăt de parcă aș fi ieșit din spital, să-mi cumpăr covrigi și apă de la magazinul de peste drum. Și mai e și de lână…

palton halat

3. Paltoane 3 sferturi

Astea mi se par cu adevărat fantastice. Închise la două rânduri de nasturi, lungi, de lână, țin cald și la șale, și la genunchi și peste tot. Eu am ales unul frumușel foc, culoarea camel și aștept cuminte să vină frigul să-l pot purta…

4. Culori pastelate

Paltoane care parcă invită primăvara să vină mai repede. Albastrul cerului sau roz deschis. Ca niște bomboane… Parcă te binedispun când te uiți la ele prin toate culorile de toamnă, prin frunze care strigă, invariabil: murim, vine iarna, o să înghețați cu toții!!! Știu, sunt macabră, dar sufăr încă pentru că mai e mult până la vară…

palton roz

Ce se mai poartă în rest? Deux-piece-urile, rochiile midi, iar pe parte de rochii office încă mai merg rochiile mulate până la genunchi sau și cele gen anii ’50-’60. Happy me 😀

Din păcate, se pare că nici catifeaua nu va dispărea prea curând, la fel și hainele parcă făcute din tapițeria bunicii. Dar, important e că sunt mai multe direcții din care putem alege. Catifeaua nu e una pentru mine :))

9 lucruri pe care nu le știați despre Berlin (și o poză cu mine de acum prea mulți ani)

Berlin este un oraș în care e foarte greu să te plictisești. Zilele de vară sunt plăcute, deși câteodată mai plouă. Chiar și când plouă e imposibil să nu găsești ceva de făcut în interior. De exemplu:

Rezoluții pe 2018

Când am decis că voi fi freelancer, m-am pus frumușel la masă și am început să mă gândesc de unde și cum să încep. Google îmi propunea o mie de soluții magice, toate cursurile pe care le-am ascultat propuneau aceleași soluții la fel de magice, cărțile pe care le citeam îmi propuneau aceleași soluții magice.

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

Prima oară când am văzut un brad de Crăciun anul ăsta, împodobit frumos și voios, a fost undeva prin octombrie, într-un mare magazin de mobilă. Până la urmă, a fost bine, pentru că în anii trecuți bradul de Crăciun îl vedeam permanent împodobit la intrarea în cartierul în care locuiesc, cu singura diferență că în timpul anului nu îi aprindeau beculețele. Bradul exista tot timpul anului și lumina doar de Crăciun. La un moment dat, după câțiva ani în care am funcționat așa, l-au scos.

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Doni este câinele nostru. Un Schnauzer mic (mai degrabă mediu), negru și foarte jucăuș. Extrem de jucăuș. Enervant de jucăuș. Doi adulți și doi copii nu fac față nevoii lui de joacă. E energic, fuge, țopăie ca pe arcuri, se învârte în cerc, sare de pe loc ca să ne lingă pe nas, nu-și poate controla entuziasmul și sare pe copii

7 mituri despre Laponia

Wow… Țara lui Moș Crăciun, m-am gândit eu. Apoi, mi-am dat seama că nu știu mare lucru despre țara asta. Doar că e o țară unde e frig și unde locuiește Moș Crăciun. Sau, pentru aceia mai pragmatici dintre noi, o țară care face turism pe ideea de Moș Crăciun. Gata, l-am dat afară pe Grinch, nu vă mai supăr.

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Acum 5 ani
– Cred că am stat prea mult în picioare în astea 5 minute. Plec acasă!
– Vai, dar stai jos… Întinde-te. Să-ți fac un masaj? Să-mi iau liber de la birou ca să te duc acasă?
Acum 3 ani
– Wow, e ora 20:00 și eu încă nu m-am așezat pe scaun de azi, de la ora 15.00…
– Te cred…
Oare știți despre ce vorbesc eu aici? Ce face diferența între ce era acum 5 ani și ce era acum 3 ani? Vă dau un indiciu: în ambele situații eram gravidă.

Cu ce încalți picioare suferinde?

Sper că citiți acest articol din pură curiozitate și nu pentru că suferiți și voi de neuromul morton, ca subsemnata. Dacă îl citiți din curiozitate, trebuie să vă spun întâi cum am aflat că îl am și cu ce mă deranjează. De acum vreo doi ani am constatat că...

Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

- Mamăăăă, iar vine iarna și nu am cu ce să mă îmbrac... ... zic eu, postată în fața celor două debarale (pe rând, desigur) pline până la refuz de paltoane și jachete, mai groase sau mai subțiri, mai colorate sau mai terne, mai înfoiate sau mai diafane. Țin minte că...

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

A fost odata un cizmar care n-avea cizme. Si un frizer care nu era tuns. O make-up artista care nu se machia. Si un medic mereu bolnav. Pe acelasi principiu, a mai fost odata, si inca mai e, ca daca n-ar fi, n-ar avea cine sa va povesteasca, o...

10 întrebări pe care mi le pun de când sunt mamă

Am în jurul meu multe prietene și cunoștințe cu copii un pic mai mari decât Ema, copii care au început deja școala. Tot felul de școli. Școli de stat, școli private ”de rând” sau școli private ”de top”. Și peste tot văd multă presiune. Incredibil de multă presiune pusă pe copii, pe părinți, pe toată lumea.

Femeia cu masca pe față

Simt așa, că interesele cititorilor mei încep să se schimbe. Și e normal. Multe dintre voi mă citiți de pe vremea când era Ema mică și aveți copii de vârstă cu ea. E normal ca acum să nu vă mai intereseze chestii legate de bebelușeală, ci să fi trecut în etapa următoare, în care deja simțiți nevoia să mai faceți și lucruri interesante pentru voi. Sunt în aceeași barcă și eu. După 5 ani în care copiii au fost aproape singurele interese, simt acum că mă redescopăr.

De fapt, poate ar fi mai bine să spun că mă descopăr, nu că mă re-descopăr. Pentru că eu, cea de acum, nu mai sunt eu, cea de acum 5 ani. Chiar vorbeam cu o prietenă zilele trecute cât de mișto e viața la 30 de ani. Când ești încă tânără, dar mult mai matură din punct de vedere emoțional, mult mai hotărâtă, știi ce vrei, ai și ceva experiență de viață din care ai învățat diverse… Ce să mai, e o vârstă frumoasă.

Doar că, odată cu vârsta asta frumoasă, alte lucruri încep să se resimtă în corp. Din fericire sunt încă sănătoasă. Nu am încă nevoie de ochelari, nu am boli, nu iau tratamente, nu mă simt bătrână. Doar părul și pielea mea cred diferit. Au început să-mi răsară din ce în ce mai multe fire de păr albe, iar tenul meu, după cum vă spuneam de foarte multe alte ori până acum, se resimte.

E adevărat că nici n-am avut cine știe ce grijă de el și acum s-o fi săturat, bietul. Așa că-i musai să îi acord mai multă atenție.

Și dacă îmi pare mie că și pe voi vă interesează aspectul ăsta (toate articolele mele de beauty și îngrijire sunt foarte citite), am zis să experimentăm împreună. Astăzi o să încerc o mască pe care o am în dulap de ceva vreme, pe care am luat-o special pentru a o testa pe blog, dar nu mi-am făcut curaj până astăzi. Cum azi e ziua în care îmi ies din zona de confort (:D), zic s-o încercăm.

E vorba de o mască pentru față, de la Sephora, pe care mi-a recomandat-o o prietenă. Se numește Lotus face mask, iar ea era foarte încântată de efectele pozitive pe care le-a văzut după ce a folosit masca. O s-o folosesc și eu și vă spun cum mi se pare. Tot ea mi-a recomandat și Advanced Night Repair Eye Concentrate Matrix de la Estee Lauder, dar momentan îmi depășește cu muuuult bugetul. Când o fi mai stringentă problema poate mâ gândesc să reprioritizez cheltuielile 🙂

Pun imediat camera pe mine și… să începem:

 

Acum văd că nu se vede în filmuleț ce trusă de machiaj e… Era vorba despre una de la urban decay. Acum înțeleg de ce o folosește toată lumea 😀