9 lucruri pe care nu știai că le poți spăla la mașina de spălat vase – glumesc, sigur știai!

Doamnă blondo-brunetă, 33 de ani, un soți și doi copii, caut metode care să-mi ușureze viața. Rog seriozitate.”

Asta-s eu, foarte pe scurt. Vreau să simplific lucruri din viața mea, pentru că, uitându-mă la mine și la cei din jur, am ajuns la concluzia că ne complicăm prea tare existența. În general, o facem din frică. Care se transformă în inerție. Facem lucruri pentru că ”așa se fac” sau ”așa nu se fac” și nu ne mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Și ne complicăm infinit. Eu am zis ”basta” la asta, și încerc să pun la îndoială cât mai multe ”așa trebuie” sau ”așa se face” din viața mea.

Cum ar fi, de exemplu, că la mașina de spălat vase se spală doar vase. Nu! La mașina de spălat vase se spală vase, dar și multe alte lucruri, care provin, mai mult sau mai puțin, din bucătărie. Ce-i important e să nu uitați că și mașina de spălat vase trebuie curățată când și când, cu dezavantajul că nu poți să speli piesele ei decât manual. Sau în altă mașină de spălat vase :))

Deci, ce am observat eu că mai poate fi spălat la mașina de spălat vase:

1. Jucăriile copiilor

Mașinuțe murdare, jucării de plastic și, cel mai important, jucăriile de baie ale lor. N-am fost genul de mamă care sterilizează jucării, nici măcar când erau foarte mici. Dar, când și când, mi se părea că nu-i suficient să le bag sub apă și să le curăț superficial cu săpun. Atunci ajungeau în mașina de spălat vase.

2. Bureții și peria de bucătărie

Chiar dacă îi schimb destul de des, ca să nu se adune toți crocobaurii în ei, îi bag și în mașina de spălat vase cu câte o tură de vase. La 60 de grade se curăță foarte bine. Iar peria ajunge acolo o dată la câteva zile.

3. Abajururi

Prima dată am pus doar pălăria de la lampa din bucătărie, pentru că mi s-a părut că n-avea ce să pățească. Și n-a pățit, a ieșit curată peste tot. Apoi, am prins curaj și am pus și abajurul lămpii din living, care e mai delicat. N-a pățit nici el nimic. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pus la spălat și felinarul cu cristal, moștenire de la bunica bunicii. A ieșit impecabil. De atunci, toate abajururile lămpilor din casă trec, periodic, prin mașina de spălat vase.

 

4. Periile de machiaj

Și asta mi-a schimbat viața. Cine s-ar fi gândit că periile de machiaj pot fi spălate la mașina de spălat vase? E adevărat, nu le spăl cu oale unsuroase, ci cu:

5. Accesoriile de baie

Mai precis, savoniere, suporturile de săpun lichid, paharele pentru periuțele de dinți. Toate astea se fac lună la mașina de spălat vase. Nici pe ele nu le spăl cu tigăi cu ulei, ci atunci când umplu câte o mașină de spălat vase cu:

6. Perii de păr și forfecuțe de unghii

Da, periile de păr le curăț bine, ca să nu mai rămână niciun fir de păr printre acele lor, în suportul de lingurițe pun forfecuțele și unghierele și după o tură sunt curate ca lacrima.

7. Piesele hotei

Atunci când vreau să curăț bine hota, o dezasamblez cât pot eu de mult și pun toate piesele și piesucile la mașina de spălat vase, la ciclul cel mai lung și mai serios.

8. Sertarele și rafturile din frigider

La fel ca și în cazul hotei, atunci când mă apucă sindromul de nesting, desfac și frigiderul și pun toate cele la spălat. Nu încap chiar toate sertarele (jos am unul prea mare pentru mașina de spălat vase), dar rafturile, buzunarele de pe ușă, suportul pentru apă, sertarele mai mici… toate ies impecabil de la un ciclu de spălare.

9. Decorațiuni

Asta nu e ceva wow. Sunt convinsă că multă lume spală la mașina de spălat vase vaze, bibelouri și alte decorațiuni care se pretează.

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

Ce greșeli mari am făcut atunci când am mobilat casa

”Gândiți și voi doi pași înainte”. Așa mi-a zis mama într-o zi, când mă mai întreba ce planuri avem cu casa. S-a obișnuit că mereu schimbăm, adăugăm câte ceva, că mereu mai construim una alta, mai înlocuim câte o perdea, câte un fotoliu, câte un dulap.

Casa noastră e un soi de cameleon. Dacă iei la rând poze din ea din ultimii 3 ani și jumătate, de când stăm aici, n-o să găsești prea multe poze în care să arate camerele la fel. Un dulap mutat dintr-o parte în alta, un perete răsărit ca de nicăieri, o masă mutată, apoi dată, înlocuită cu altă masă, apoi cu bar, perdele noi, perdele vechi, covoare noi, covoare lipsă. Totul e în continuă schimbare.

Și nu suntem la prima casă pe care am mobilat-o, ci la a treia. La toate am făcut greșeli, care au ajuns să ne coste. Fizic, concret, financiar. Dacă ar fi să mobilez din nou, a patra casă, aș ține cont de ce am învățat primele dăți și aș miza pe faptul că sunt un pic mai matură și echilibrată acum… Sau așa îmi place să cred… Deci, mai puțin impulsivă. Impulsivitatea e minunată, e spontană, trăiești aici și acum în bucurie. Dar, câteodată, impulsivitatea asta n-arată prea multă compasiune pentru Diana de mâine sau de peste 2 ani sau de peste 5 ani. Lucrez acum la a o îmblânzi.

Revenind, iată greșelile din care îmi place să cred că am învățat și ce aș evita să fac la următoarea mutare.

1. Să mobilez toată casa odată

Mi se pare atât de greu să-mi domolesc entuziasmul și impulsivitatea de care vă spun. Am încercat să fac, de fiecare dată, totul din prima. Mobilat toată casa ACUM, modificat totul ACUM, toate ACUM. Asta a avut consecințe, pentru că am făcut lucrurile în grabă, iar peste 2 luni deja vedeam lucrurile altfel. Nu-mi mai plăcea aranjamentul, mobila, etc. Și-atunci, ori trebuia să cumpăr câte ceva nou (deci, dădeam bani), ori rămâneam cu piese care nu-mi plăceau și pe care le mutam de la stânga la dreapta, în speranța că-și vor găsi locul (și nu și-l găseau), ori ambele.

Data viitoare aș face lucrurile diferit și aș face lucrurile pe rând, treptat, colțișor cu colțișor.

Pentru ca lucrurile să se și potrivească între ele, aș face un plan de la bun început, apoi l-aș urma pas cu pas.

2. Să nu măsor fiecare colțișor din casă

OK, aici eu am fost cât de cât atentă. Umblam în poșetă cu măsurătorile casei, ca să n-am surpriza că aduc acasă o canapea, dar n-are loc în cameră. Dar… Dar… Dar, faptul că frigiderul încape după ușa de la bucătărie e o pură întâmplare. Să vă explic.

Atunci când ne-am mutat noi în casa asta, bucătăria și livingul erau open space. Și la apartamentele vechi tot așa aveam și uram profund ideea că prăjesc o felie de pâine și miroase în toată casa a mâncare, așa că am decis să închidem bucătăria. Înainte să chemăm echipa de construcții, care să construiască peretele cu pricina, am chemat echipa care ne-a făcut mobila de bucătărie, ca să ia măsurătorile. Treburile erau clare. Doi pereți plini cu mobilă și încă un corp pe un colț. Mai rămânea un singur perete liber, unde puneam masa, iar în spatele ușii frigiderul.

Cu echipa de construcții nu am intrat eu în detalii. Nici V, se pare. Pentru că ușa a fost pusă ochiometric. Faptul că între frigider și ușă mai sunt 2 centimetri și n-a fost nevoie să refacem mobila de bucătărie, ca să includem și frigiderul în ea a fost intervenția divină.

Deci, ca să tragem o concluzie, măsurați, măsurați, măsurați. Sau, cum ar fi zis bunică-mea, măsoară de 20 de ori și taie o dată.

3. Să acopăr toată casa cu mobilă

 

Nu știu care fu treaba, dar parcă îmi era frică de spațiu. De a avea loc și de a respira. Toți pereții, toate colțurile trebuie acoperite de mobilă sau ticsite de lucruri. Mai avem un spațiu mic. Să mai luăm un dulap, un scaun, o masă! Ne-am oprit la un moment dat, atunci când ne-am dat seama că spații de depozitare mai multe înseamnă prostii mai multe adunate, de existența cărora o să uit definitiv. Așa că am început să aerisim. Am mai scos un dulăpior, am mai scos o măsuță. Încă mai am de scos, dar parcă altfel respir acum în casă.

Concluzie: aș lua mobilă mai puțină.

4. Să cumpăr o masă imensă

De câteva ori pe an organizam ”mese”. De Crăciun, de ziua de naștere a copiilor, veneau bunicii, străbunicii, unchi, mătuși și întindeam masa. La propriu o întindeam, pentru că, deși era oricum exagerat de mare și ne-întinsă, când o întindeam ocupa jumătate de casă. Mi-am dat seama, apoi, că e inutil. Că mesele astea întinse oricum nu-s genul nostru, doar le moștenisem de acasă. Și că pentru 3 mese întinse pe an nu mai vreau să-mi ocup jumătate de cameră cu masa gigantică.

Așa că am dat-o și ne-am gândit să facem una mai deosebită. Să chemăm pe cineva care face mese la comanda și s-o facă mai mică, mai cochetă, mai specială. Până la urmă, într-o zi de iarnă, a intrat în priză V. S-a dus la magazin, și-a cumpărat lemne și a făcut-o el. E micuță. Încap lejer 4 oameni la ea, sau 6 mai înghesuiți. Simțim lipsa mesei mari? Nu. Am avut mulți oameni la masă de atunci? Da. De revelion. Ne-am descurcat fără câțiva metri pătrați de mese întinse? Da.

Și, din nou am învățat o lecție: echilibru și cumpătare. Chiar și când alegi masa.

5. Să aleg culori țipătoare

Aveam canapea roșie, fotoliu roșu, covor roșu și draperii roșii. Din fericire, într-un spațiu destul de deschis și mare, dar oricum, privind în urmă, era mult prea mult. Nu le-aș mai cumpăra așa acum. Acum aș alege culori neutre și aș da un zvâc de energie din accesorii. De fapt, așa am și făcut. Am înlocuit husa canapelei roșii cu una gri-maro, am schimbat draperiile cu unele crem, am înlocuit fotoliul roșu cu o canapea bleumarin și am adus un covor care să le îmbine pe toate și să aducă și o pată de culoare: o dungă muștar. Muștarul l-am inclus, încetișor și puțintel în doi cerbi mici de pe pernele de pe canapea, o să pot să-l mai aduc într-o vază sau un abajur. Și e suficient.

Cum s-ar zice, mai puțin e mai mult.

Voi ce greșeli ați făcut? De la voi ce învățăm?

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

În salopetă la nuntă

N-am mai fost de ceva vreme la o nuntă. Nu știu ce-i cu noi și cu prietenii ăștia ai noștri. Ori suntem noi prea bătrâni și am depășit momentul, ori prietenii noștri sunt prea moderni și nu se mai încurcă cu haosul unei nunți, ori avem prea puțini prieteni (vorba aia, puțini dar buni). Nu zic că-s tristă. Nu-s mare fan nuntă, mai ales că nunțile durează prea mult, după părerea mea sinceră de om care nu bea suficient la o nuntă, nu apreciază horele sau să mănânce rația de mâncare pe o săptămână în câteva ore.

Să nu credeți că-s hateriță. Că nu-s. Doar că n-am atâta energie de socializare câtă mi-ar trebui pentru o nuntă. Asta e problema mea. Dacă aș putea ajunge la nuntă la 8 seara și aș putea pleca acasă la 11, fără să se supere nimeni că am plecat, fără să mai tragă nimeni de mine că de ce nu mai stau, m-aș simți extraordinar. Cel mai cel au fost nunțile la care am mers atunci când eram gravidă. Și să vreau n-aș fi putut sta trează prea mult, așa că, decât să dorm în hărmălaie cu capul pe masă, mă scuzam la o oră decentă și mergeam acasă, să dorm cu gura deschisă și capul în pernă. Minunat!

Am îmbătrânit. Ora 2 e o oră care vreau să mă prindă dormind, mai ales că, de obicei, aia e ora la care sunt strigată prin casă de copil. Și mai ales că, a doua zi dimineața, pe la 7 să zic așa, pe copii chiar nu-i interesează la ce oră ne-am culcat noi. Avem treburi serioase, trebuie să plecăm cu bicicletele, să gestionăm conflicte, să fierbem paste sau să facem sendvișuri. Iar eu abia mă târăsc oricum dimineața. Dacă mă mai și culc la ora aia…

Când eram mai tânără era altfel. De la nunta prietenei mele, care fu acum foarte mulți ani, nici nu mai știu câți, am plecat apoi direct în parc, apoi acasă cu tramvaiul. M-am simțit bine acolo, m-am bucurat până dimineața pentru și cu ea, mi-am fluturat rochia galbenă, am râs și am dansat. Am vorbit cu oameni pe care îi cunoșteam și cu oameni pe care nu îi cunoșteam. Acum sunt o epavă de vârstă mijlocie. Auziți, măi copii, dar n-ați putea să faceți voi un live pe facebook de la nuntă? Vă iubesc și mă bucur pentru voi, dar dacă nu-s acasă la mine, tolănită pe canapea sau pe scaunul de birou la 12 noaptea, 3 săptămâni de-aci înainte nu mai sunt om.

 

Dar, dacă ar fi să mai merg la  o nuntă, m-am gândit de pe acum cu ce m-aș îmbrăca. Poate e în ton cu schimbările din interiorul meu, poate e doar un răspuns la modă și la ce se mai poartă acum, dar nu m-aș îmbrăca – șoc și groază – cu o rochie de nuntă. Nici cu o fustă. Nu. Mi-aș lua o salopetă pe mine. Vai, le ador!

Nu strâmbați din nas. Nu-i chiar așa grav. N-aș merge în salopetă de blugi și new balanși în picioare. Mi-aș lua ceva frumos, elegant, să nu fac mirii de râs. Iubesc salopetele!

Cum porți salopeta?

Măsura

În primul rând, la salopete e foarte importantă măsura. Să fie măsura corectă. Să-ți vină perfect. Să nu fie cu un număr prea mare, pentru că atunci ai putea părea, cum zicea bunica, șleampătă. Sunt mai mari șansele să pari șleampătă într-o salopetă elegantă decât într-o rochie elegantă. Să nu fie nici cu un număr prea mic, să țipe pe tine, pentru că o salopetă prea strâmtă are șanse mai mari să fie vulgară decât o rochie prea strâmtă, pentru că e strâmtă în mai multe locuri decât rochia.

Talia

E bine ca salopeta să aibă talia demarcată. Tocmai ca să nu pară șleampătă. Vorbesc, desigur, de salopetele elegante, pentru nunți și alte cumetrii. Nu de alta, dar mi-a arătat o prietenă niște salopete lălâi din in, care arată grozav, deși n-au talia demarcată. Și prin talie demarcată mă refer la „urmează ușor talia” și nu ”țipă pe burtă”, ca să n-ajungem la punctul 1.

Deși, cred că femeile înalte și foarte slabe pot purta fără probleme o salopetă cu talia mai puțin demarcată, ca să zic așa, deși n-am găsit exemple vizuale, ca să vă și arăt.

Să fie în ton cu moda

Știu, ce-i clasic nu moare niciodată și poți recicla și purta la infinit. Cumva, însă, îmi pare că asta nu se aplică și la salopete. Sigur, un model clasic îl poți moderniza cu accesoriile potrivite, dar la salopete mi se pare mult mai greu. O micuță rochie neagră e o micuță rochie neagră. Am o micuță rochie neagră de acum 13 ani, de la o nuntă. O pot purta liniștită. E clasică, dreaptă. La salopete, însă, încerc să mă adaptez modei, ca să păstrez tonul outfitului. De exemplu, dacă anul ăsta aș merge la o nuntă, mi-aș lua o salopetă evazată. Acum câțiva ani, aș fi ales una cu pantaloni conici. Anul trecut mi-aș fi luat-o până în pământ. Acum aș alege una mai scurtă.

Tocuri

Neapărat m-aș uita bine la ce pantofi îmi pun la salopetă. Ideal ar fi niște pantofi cu tocuri lungi și subțiri, care să fie eleganți și delicați, dar puternici.

Cum nu prea pot să port tocuri, aș pune la ea niște balerini cu vârful ascuțit, sau sandale cu tocul mediu și pătrat.

Accesorii

Din punctul meu de vedere, a purta o salopetă la o nuntă e un accesoriu în sine. La o salopetă uni aș alege un accesoriu interesant, incitant, poate mai mare, un statement necklace sau poate ceva cercei extravaganți și atât. Sau, dimpotrivă, niște cercei mici și un lanț semi-invizibil. Dar n-aș alege nimic mediu, nici mare, nici mic, nici mult, nici puțin. La una mai colorată, n-aș mai pune nimic.

Despre geantă… una mică. Plic, drăguț, the end.

Imprimeuri

Vă sfătuiesc să aveți mare grijă la combinația dintre croiala, material și imprimeu. Ceea ce la o rochiță ar putea arăta fantastic, pe o salopetă ar putea fi mult prea mult. Așa că, materiale neutre, croiuri simple și imprimeuri mai curajoase, sau fără imprimeu, croi simplu și un material mai deosebit. Sau toate simple. Sau doar un croi mai extravagant, fără imprimeu și un material cuminte.

Teoria mai zice să avem și grijă la modelul pe care îl alegem, în funcție de conformație (adică evazat musai dacă ești înaltă, deasupra gleznei și crac drept, dacă ești mai mică), dar eu vă sfătuiesc să vi le luați cum vă place și cum vă face să vă simțiți mai bine. Eu sunt micuță. Aș muri de plictiseală într-o salopetă deasupra gleznei, cu crac drept.

Hai, să vă distrați frumos, da? Eu mă duc să mă culc, că-i târziu deja. Vă las cu poze de pe pinterest.

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

3 măști de păr pentru păr uscat

După ce mi-am distrus într-un mare fel părul acum un an și jumătate, de doar providența a făcut să mi se permită să nu rămân cheală, l-am tuns (pentru că oricum nu aveam de ales) și am așteptat să mai crească.

Ca să nu-l mai stresez și să-și vadă de crescutul lui, n-am mai folosit placa de păr (decât la ocazii speciale), am evitat și foehn-ul, nu l-am mai decolorat (am trecut la un soi de ombre, cu rădăcina foarte apropiată de culoarea mea naturală, rădăcină pe care am vopsit-o cam o dată la 3 luni și n-aș mai fi vopsit-o deloc, dacă nu mi-ar fi scos viața o grămadă de peri albi în ultima vreme) și am tot încercat fel și fel de măști.

Azi m-am gândit să le împărtășesc publicului larg, poate vă interesează și pe voi, poate vă ajută să vă crească părul, să-l facă mai mătăsos sau ce vă doriți voi.

După cum ziceam, măștile astea sunt gândite pentru și testate pe păr uscat și deteriorat, pe care îl aștept să crească la fel cum aștept să crească și iarba în curte, ca să scăpăm de noroi. Pe lângă măștile astea, dacă-i musai să folosiți foehn sau alte ustensile pentru aranjat părul, alegeți unele de calitate, care protejează cât de cât părul.

1. Mască de păr cu banană

Pentru această minunată mască aveți nevoie de:

1 banană coaptă (știți voi, alea pe care nu le vor copiii, că zic că-s prea scârboase)
1 ou
3 linguri de miere
3 linguri de ulei de cocos
2 linguri de ulei de ricin
3 linguri de smântână.

Banana conține vitamina A pentru scalp (un scalp sănătos lasă părul să crească în voie) și vitamina E, care susține firul de păr.
Oul și smântâna conțin multe proteine, care dau părului o textură frumoasă, pentru că ajută la producția de keratină.
Uleiurile hidratează, în primul rând, pielea capului.
Iar mierea e balsamul naturii. Înmoaie frumos părul aricit de la prea multe prostii pe care le-a suportat, dar atrage și umezeala și hidratează, astfel, firul de păr.

2. Mască de păr cu avocado

1/2 avocado
5 lg lapte de migdale
1 albuș
2 linguri de ulei de cocos

Avocado e tare bun pentru părul meu. Conține și el vitamina A și reține umezeala, hidratând astfel părul.
Laptele de migdale îi dă luciu, iar uleiul de cocos, la fel ca și mai sus, hidratează scalpul și firul de păr.

3. Mască de păr cu aloe vera

1 pahar de gel de aloe
2 linguri de ulei de ricin
1 lingură de miere

Dacă nu aveți planta de aloe, ca să curățați gelul din frunzele ei, nu-i bai. Găsiți la plafar sau în raioanele cu produse bio niște cutiuțe negre cu conținut 100% de gel de aloe. E un cicatrizant foarte bun, care ajută pielea capului să devină și să rămână sănătoasă. Uleiul de ricin știu că e bun de pe vremea când eram copil. Mi-am tratat mult timp părul cu el, la fel și genele. Iar despre miere v-am spus mai sus.

Toate rețetele sunt simple. Le amestecați pe toate și le țineți în păr cât puteți voi, dar cel puțin jumătate de oră. Dacă puneți o cască de duș peste ele, apoi încălziți bine cu foehnul, o să funcționeze și mai bine. Pe cea cu aloe puteți să o țineți chiar peste noapte în păr.

Apoi spălați bine părul cu șampon, hidratați cu balsamul obișnuit și îl uscați ca de obicei. Sunt curioasă dacă o să vi se potrivească și vouă.

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

Ceasurile bărbătești – Cum alegi ceasul potrivit?

Am avut de când mă știu așa mai mare și mai interesată de bărbați, o predilecție pentru cei care știu să poarte un ceas. Pentru că, vedeți voi, lucrurile nu sunt deloc simple. E o artă asta a purtării ceasului de către un bărbat. Nu poți să te duci cu ceas de cauciuc la costum (bine, poți, dar ”nu se face”). La femei parcă nu resimt aceeași presiune, dar, din punctul meu de vedere, un bărbat trebuie să știe să poarte un ceas.

Deși-s fascinată de ceasurile bărbătești și de cum le poartă posesorii lor (acum aria mea de interes s-a restrâns în sânul familiei proprii), V și-a ales întotdeauna el singur ceasurile și nu i-am făcut niciodată unul cadou. Dar am urmărit mereu subiectul și vreau să vă împărtășesc câteva idei dacă vreți vreodată să faceți cadou un ceas vreunui bărbat din viața voastră.

N-o să intru prea mult în detalii tehnice, care sunt la fel ca la ceasurile de femei. Există ceasuri care funcționează pe bază de baterie (sunt cele mai ieftine, în general, și cele mai precise în a arăta ora), ceasuri automatice (își iau energia din mișcarea mâinii, dezavantajul fiind că dacă nu e la mână, la un moment dat se va opri), ceasuri mecanice (care trebuie întoarse) și aici mai putem adăuga și smartwachurile, care sunt în categorie diferită.

Alegeți în funcție de buget. Cele mecanice sunt cele mai ”selecte”.

Cât despre design, și aici avem câteva categorii diferite.

1. Ceasul cu curea de piele (ceasul de costum)

 

 

Avantajul unui ceas cu curea de piele e versatilitatea lui. Poate fi purtat atât la evenimente formale, cât și în viața de zi cu zi, la un look un pic mai adunat.

Ca să se potrivească la costum, trebuie să fie plat (ca să poată intra ușor sub mâneca de la cămașă sau costum), să fie simplu (în afară de secundar și, eventual, dată să nu mai aibă alte detalii), să aibă o curea care să se potrivească la cureaua de la pantaloni și la pantofi (deci maro sau negru, în general) și să fie bine proporționat cu încheietura posesorului. Ecranul poate fi alb sau negru.

Purtat la ocazii informale, nu-i musai să se mai asorteze cu pantofii sau cureaua, deși dă bine chiar și-așa.

Ceasul cu curea de piele nu prea dă bine la trening și nici la costum de baie sau la tricouri cu poze cu bere, decât dacă e puțin mai butucănos și lasă puțin impresia de ceas sport. Dar atunci nu mai merge la costum. Complicate căile ceasurilor, vă zic…

2. Ceasul cu curea metalică

Ceasul cu curea metalică e și mai versatil decât cel cu curea de piele, dar, din nou, depinde de mai multe aspecte. De exemplu, un ceas simplu, cu un cadran alb, subțirel și cu o curea metalică delicată, merge purtat și la un costum mai puțin pretențios.

Iar ceasurile mai puțin delicate se pretează bine la utilizarea zilnică.

Pentru că are o curea metalică, ceasul este destul de ușor de asortat. Tot trebuie să se potrivească și el cu catarama de la curea (dacă-i ceasul argintiu, apăi și aia să fie tot argintie), dar alte restricții nu prea sunt.

 

Merge și la un costum mai lejer, și la blugi, dar și la pantaloni scurți și tricou cu mesaje amuzante.

3. Ceasul sport

Ceasul sport poate avea orice tip de curea, în funcție de complexitatea funcțiilor lui, deci în funcție de ce faci cu el. Un ceas cu cronometru și altimetru poate avea curea metalică sau de piele, pe când un ceas cu care poți înota și care măsoară activitatea cardiacă, deci este folosit la efort mai intens (implicit transpirație mai multă) tinde să aibă cureaua de cauciuc.

După cum ziceam, ceasul sport poate avea fel și fel de funcții, de la un banal cronometru, la altimetru, busolă, poate fi conectat la centuri care măsoară ritmul cardiac și câte și mai câte. Asta îl face, câteodată, să fie mai butucănos. Dar, conceput fiind pentru a fi purtat atunci când bărbatul posesor face sport, are tendința să fie mai ușor, ca să nu fie incomod.

Ceasul sport poate fi analog sau digital.

4. Smartwatch

Smartwatch-ul este un ceas destul de casual. Există unele care copiază ușor modele de ceasuri analoge, dar cele mai multe au aspectul unui ceas sport. Ceas sport pe care îl și pot înlocui cu brio, mai puțin că nu prea poți să înoți cu ele. Măsoară activitatea fizică, pulsul, altitudinea, câteodată și temperatura.

Bărbatul posesor de smartwatch îl va conecta prin bluetooth la telefonul din dotare și va primi pe el diferite notificări, în funcție de complexitatea ceasului. Fie doar apelurile, fie doar mesajele, fie orice fel de notificare, ba chiar la unele ceasuri poți și răspunde atunci când te sună cineva pe telefon.

Spor la ales!

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții. Și mă uitam eu la ele ce mă uitam, apoi începeau să mă enerveze, pentru că erau prea multe. Și le căutam alte întrebuințări, despre care o să vă scriu mai jos.

Apoi i le dădeam Emei. Oricum nu mai erau la fel de multe, iar ei îi plăcea să aibă câte un parfumel în ”trusa ei personală”. Se dădea cu el împreună cu prietenele ei (și cu frati-su) până îl terminau. Apoi îi dădeam altul. Consuma cam o mostră pe lună. Deci, nu făcea excese. Acum a primit un parfum cu miros de căpșune și ingrediente decente și îl folosește pe ăla. Așa că iar nu mai am ce face cu mostrele.

Ce poți face cu mostrele de parfum

1. Să te dai cu ele

În primul și în primul rând, mostrele cam pentru asta sunt. Să te dai cu ele. Atâta doar că eu sunt genul ăla de femeie fidelă unui parfum. Mă rog, sunt fidelă mai multor parfumuri, dar întotdeauna aceleași. Diferite pentru vară și iarnă, pentru ținute mai sport sau pentru ținute mai pretențioase. De fapt, cam 4 parfumuri perind prin viața mea. În rest le miros cu drag, dar parcă nu-s despre mine. Așa că, dacă vreo mostră nu înocuiește unul din cele 4, n-o s-o folosesc pentru a mă parfuma. Avantajul de a avea același parfum mereu e că e și mai ușor de cumpărat. Ori îl rog pe V. când mai călătorește, ori îl cumpăr online.

2. Să parfumezi hainele din uscător

Dacă nu usuci haine de copil cu haine de părinți, dacă nu usuci haine de bărbat cu haine de femeie (sau ai un parfum unisex), poți stropi o dischetă demachiantă cu parfumul mostră, dischetă pe care poți să o arunci apoi în uscătorul de rufe.

3. Să parfumezi hainele din dulapuri

Pe același principiu, poți folosi discheta demachiantă nu pentru a o arunca în uscătorul de rufe, ci pentru a o pune în dulap. Mie îmi place să o amestec între șosete sau între așternuturi. Pun doar puțin parfum pe dischetă, ca să nu fie un miros puternic sau deranjant, ci, mai degrabă, o boare.

Dacă nu vreți să le puneți între șosete, le puteți băga prin buzunarele hainelor de iarnă sau toamnă sau în gențile pe care le purtați mai rar.

4. Să parfumezi interiorul pantofilor

O astfel de dischetă poate ajunge în interiorul adidașilor de sală sau cizmelor de iarnă.

5. Să faci parfum de cameră

Pe asta o știu de la bunica. Bunica turna orez într-o cutiuță mai mare de cremă de mâini. Peste orez turna spirt amestecat cu parfum (bărbătesc, în general). Capacul îl tăia și îi lăsa doar marginea cu filetul. Zona tăiată o înlocuia cu tifon (prin care să treacă mirosul, dar nu și orezul). Punea capacul cu tifon și gata. Când găsea levănțică proaspătă, înlocuia orezul cu levănțică și nu mai turna parfum, ci doar puțin spirt.

6. Să-ți desfunzi nasul

Și pe asta tot de la bunica o știu. Când eram răcită turna puțin parfum de la bunicul meu pe o batistă și mi-o dădea să o miros și să-mi șterg nasul cu ea. Parfumul lui era destul de puternic, așa că îmi desfunda nasul definitiv :))
Acum, adult fiind, aș pune acolo în loc de parfumul bunicului (care era un 4711) un parfum Invictus, cu care m-aș da dacă aș fi bărbat.

Voi ce faceți cu mostrele de parfum?