Planul săptămânal (și – mai ales – flexibil) de curățenie

Când eram mică, gospodinele familiei aveau planul lor zilnic de îngrijit casa. Nu mai țin minte în detaliu cum se organiza fiecare bunică, știu doar că joia era zi de spălat rufe pentru una dintre ele, iar pentru cealaltă era zi de aspirat. Iar mama gătea vinerea iar sâmbătă dimineața făcea curat în casă și duminica se ocupa de călcat.

Nu sunt eu atât de organizată și știu că o rutină atât de strictă n-ar face decât să mă susțină în procesul meu de a … pune presiune pe mine (nu cred că știți despre ce e vorba aici, cred că e doar problema mea), însă ceva ceva tot trebuie să structurez, pentru că nici a trăi în dezordine și mizerie nu mă bucură prea mult.

Așa că am găsit calea de mijloc: un plan de care mă țin când pot. Sună ciudat, știu. Dar îmi dă structură și libertate în același timp (cred că nici nu v-ați gândit vreodată la cât de compicată e experiența interioară a unei gospodine, nu-i așa?)

Planul l-am făcut pentru mine, dar vi-l pun și vouă. Poate vă ajută. Și… N-o să găsiți în el nimic legat de spălatul hainelor, pentru că n-am simțit nevoia să văd în plan faptul că spăl zilnic. E cam prea mult.

Ah, da. Și nu știu voi cum sunteți la capitolul aspirat și spălat pe jos, dar la noi se întâmplă cam zilnic, doar că doar o dată pe săptămână dau mobila la o parte și fac dezmăț de curățenie.

Luni

– Lunea e important să mă bag în bucătărie. După un weekend acasă, poate cu prieteni, poate cu mâncare de la prietenii noștri care gătesc bine, nu mai știu mare lucru din ce e prin dulapuri și prin frigider. Și pentru că, după cum vă spuneam, anul ăsta vreau să mă concentrez pe a nu mai risipi mâncare, așa că-i musai ca lunea să mă asigur că știu ce avem și ce n-avem pentru săptămâna în curs. Și asta vine la pachet cu toată bucătăria, pentru că, nu știu cum faceți voi, dar noi acolo ne ținem mâncarea.

Deci, da. După weekend, cel mai bine îmi prinde să mă ocup lunea de bucătărie. Obisnuiam să mă ocup de celelalte camere (le-am încercat pe rând, dar așa are cel mai mult sens pentru mine)

Marți

– Ei, da. Marți e ziua în care mă ocup de sufragerie. Săraca de ea, trece prin foarte multe în weekend, așa că își merită locul în fața celorlalte camere. Cu un cățel în casă și doi porcușori (de Guineea, nu copiii), plus doi adulți și cel puțin doi copii (de obicei mult mai mulți), se adună pe sub dulapuri praf și chestii care arată ca în vestul sălbatic și nu ne plac la noi în casă. Am reușit, cu mare greutate, să strâng și toate lucurile de pe singurul dulap înalt din living, așa că vreau să vă declar, foarte mândră de mine, că reușesc să șterg săptămânal praful de pe el. E o mare reușită personală, trust me.

 

Miercuri

– Ok, și băile stăteau la rând. Îmi permit să le las abia pe miercuri pentru că oricum le șterg în fiecare zi, dar nu cu atâta conștiinciozitate. Una din supărările mele cu cele 3 doamne pe care le-am avut la curățenie în decursul anilor de când sunt mamă era că nu ștergeau faianța din băi. Că nu lucea baia și că nu mirosea a chimicale curate, cum vedeam prin alte case. Na… Acum le înțeleg. E greu să faci asta săptămânal. E greu și să cureți (sau îmi e greu mie) petele de calcar de pe ușile cabinei de duș. Da, le înțeleg. Dar ce frumos lucesc acum pereții din băi <3

Joi

– E ziua cea mai ușoară. Dormitorul nostru e destul de aerisit. Un pat cu picioare înalte, sub care se aspiră ușor, nu avem scaune și alte chestii pe care să se adune lucruri (da, exact de-aia nici nu avem :)) ), așa că termin repede ce am de făcut. Dacă o să vă întrebați de ce nu intră în ziua asta și camera copiilor e pentru că sunt suficient de mari să fie independenți și autonomi și nu mai au nevoie de mine. Ha-ha. Nu chiar, doar că la 6 ani Ema deja e capabilă să aspire singură, să spele pe jos și să-și șteargă praful în cameră. În avantajul ei vine și faptul că e o bună coordonatoare de echipă, așa că îl direcționează bine și pe frati-su, care șterge impecabil ușa de la intrarea în camera lor până la nivelul de 1 m și aspiră prin locurile unde ea n-are chef să aspire.

Ce nu-mi place aici e partea cu schimbat așternuturile. Ele sunt prea mari și eu sunt prea mică. Când pot, abuzez de soțul meu (nu în modul ăla) și le schimbă el, până la urmă. Pfiu. Și spăl suplimentar. Dar, ca să fiu sinceră, vă zic un secret. Doar vara schimb toate așternuturile săptămânal. În rest, prin rotație. O dată ale noastre, o dată ale copiilor.

Vineri

– Da. Vinerea e o zi ușoară, dar mai strictă. Adică țin de ea, ca să nu intru în weekend cu panică. Și ca să țin minte când schimb prosoapele mari. Altfel nu mai știu dacă-s noi, vechi, curate murdare.

Calc puțin (spre deloc, dacă ar fi după mine), pentru că mi se pare că îmi ia prea mult timp. Poate nu mă ajută nici fierul pe care îl avem, nu știu. Poate că viața mi-ar fi mai simplă cu o stație de călcat (vă las aici un ghid complet pentru a alege stația de călcat, după citirea căruia, informațiile acumulate au intrat într-un mare conflict de interes cu dezinteresul meu pentru călcat. Sunt pierdută în idei… Să vreau, să nu vreau? Prea multă presiune!)

Vă las și lista mea aici. Poate vă ajută. Poate nu. Voi cum vă organizați?

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Săptămâna internațională a vaccinării

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.

Cum îți dezvolți creierul mergând pe bicicletă

Puteam fi mult mai inteligentă decât sunt, dar n-am știut că pot deveni și că e atât de simplu.

La asta m-am gândit zilele trecute, când am dat peste niște studii care legau mersul pe bicicletă de dezvoltarea creierului. Când eram mică, mergeam mai mereu cu tata cu bicicleta. El nu mai avea bicicletă, doar eu aveam. Așa că ieșeam la plimbare eu pe bicicleta mea portocalie, iar tata pe jos, în urma mea. Era unul din momentele mele preferate în familie (și nu numai). Din păcate, când mi-a rămas mică n-am mai primit alta. Probabil că erau alte cheltuieli, altă direcție a familiei. Nu știu. Am fost tristă o vreme, apoi am mers înainte și fără bicicletă. Și m-am deșteptat altfel, cine știe.

Dar, să revenim la studiile despre care vă ziceam că am citit, pentru că se pare că atunci când mergem mult pe bicicletă se întâmplă niște lucruri minunate.

În primul rând, creierul primește mult sânge, ceea ce înseamnă că primește și mult oxigen. Unul din studii arată că în urma acestei activități și mixului dintre efort fizic și mental (pentru menținerea echilibrului, ca să nu picăm pe o ureche de pe bicicletă) crește substanța cenușie a creierului. Pentru acuratețe, substanța cenușie a creierului e o parte a sistemului nervos central, compusă (în mare) din corpurile neuronilor și are printre funcțiile sale controlul muscular, percepția senzorială a văzului, auzului, se ocupă și cu partea vorbirii, auto-controlului, memorie, etc. Deci, tragem concluzia că toate acestea se pot îmbunătăți în urma mersului pe bicicletă. Ce tare!

Dar stați, că mai am. Pe lângă materia cenușie, bicicleta și pedalatul cresc și substanța albă (substanța albă se compune din prelungirile nervoase ale neuronilor despre care ziceam mai sus și transmite informația unde are ea nevoie să ajungă) din creier, declanșează producția de serotonină (”hormonul fericirii”) și a altor neurotransmițători care să ne facă să ne simțim bine și scade producția de cortizol (”hormonul stresului”). Yuhu!

Atunci când ne simțim bine, creierul nostru înflorește și acumulează și mai multă informație, așa că nu-i de mirare că există școli în lume unde au fost înlocuite scaunele cu biciclete staționare (ca în poza de mai sus). Sunt utile nu doar pentru copiii kinestezici, ci pentru toți copiii. Pentru că, dacă stăm să punem la un loc toate beneficiile de mai sus, o să ajungem la următoarea concluzie.

În timp ce merge pe bicicletă sau după ce a încheiat o plimbare cu bicicleta, creierul copilului suferă (sau se bucură de) următoarele modificări:

– creierul său primește mai mult oxigen

– prin combinarea dintre efortul fizic și cel mental (legat de menținerea în echilibru), substanța cenușie a creierului se dezvoltă

– se nasc noi neuroni și se construiesc noi legături între neuroni (am explicat aici mai pe larg de ce e asta important)

– informația circulă mai rapid (copilul gândește mai repede)

– informația este memorată mai ușor și se păstrează pe termen lung

Acestea fiind spuse, data viitoare când mai ieșiți cu copilul în parc, priviți asta ca pe o activitate academică. Și, dacă vreți să testați informațiile pe care vi le-am dat, încercați să învățați copilul o poezie după o plimbare cu bicicleta (sau în timp ce pedalează) și observați dacă a reținut mai ușor decât o face de obicei.

Și, ca să fie și mai receptiv la ce-i spuneți voi, faceți asta în timp ce pedalați pe lângă el și creați, astfel, o conexiune cu el. Desigur, nu uitați de casca de bicicletă, ca să protejați căpșorul în care se dezvoltă creierul cu tot cu substanțele lui colorate. Și, deși se aplică aceleași modificări și adulților, dacă simțiți că aveți mult mai puțină energie decât copilul, puteți încerca o bicicletă electrică sau, ceea ce habar n-aveam până astăzi că există, un skateboard electric.

Și iac-așa, aveți o activitate academică, detensionantă, conectantă în familie. Doar cu două biciclete (sau ce device vreți voi), niște căști și vreme frumoasă afară. Ah, stați… M-am uitat pe geam… Nu îndeplinim toate criteriile 🙁 Hai cu primăvara aia, vă rog!

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Săptămâna internațională a vaccinării

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.

Cum învățăm copiii să schieze din sufragerie?

Eu nu știu să schiez. Mi-ar plăcea, dar nu știu. Și nici nu mai am disponibilitate să învăț. E unul din lucrurile alea pe care mi-am asumat că nu le știu și pot trăi împăcată cu ele. Însă, îmi doresc să am copii care să știe. Poate o să le placă, poate nu. Poate o să învețe acum și poate o să renunțe mai târziu. Poate nu, om vedea.

Așa. Și cum eu nu știu să schiez, n-am nici echipament de schi, nu le pot fi de mare ajutor. Oricum, am înțeles că și dacă știi, mai bine nu insiști să-i înveți tu și lași un expert să o facă. Așa că, ajunși la munte, căutăm un instructor, închiriem schiuri și clăpari și îi lăsăm să învețe.

Și… Totuși, poți face ceva și tu, ca părinte. De acasă, chiar, ca să-i ajuți în procesul lor de învățare. Am discutat cu un instructor de ski de copii, pe care l-am abordat mișelește și l-am întrebat ce și cum să facem. Și mi-a dat 4 teme pentru acasă, 4 exerciții pe care să le facem în intimitatea propriei sufragerii sau curți, ca să-i ajute în momentul în care se vor pune pe schiuri.

1. Exerciții de echilibru

Exercițiile de echilibru sunt foarte utile copiilor nu doar dacă plănuiți să-i învățați să schieze, ci pentru dezvoltarea lor generală (exercițiile de echilibru lucrează și creierul rațional al copiilor, ceea ce înseamnă că îi va ajuta inclusiv în momentele în care au crize de furie, de exemplu. Știu, ciudate căi are creierul nostru). Mers pe o coardă (pusă pe jos, nu vă sfătuiesc acum să-i transformați în acrobați), trasee prin casă cu perne, bare, ce mai găsiți, un wobble board dacă aveți, un disc de echilibru (dacă nu aveți, găsiți la decathlon și dacă vreți să meșteriți singuri, vă trebuie un disc de lemn de la magazinele de bricolaj, pe centrul căruia să lipiți o jumătate de sferă de lemn, pe care o găsiți în zona cu scări, bare pentru scări, etc.). Copiii pot face traseele cu ochii deschiși, cu ochii închiși, cu căști de antifonare, puteți pune pe jos materiale cu diferite texturi, ca să-i încurajați să simtă cu picioarele goale (o experiență senzorială minunată) și-așa mai departe.

2. Exerciții de cădere

Când se vor pune pe schiuri, e foarte posibil să pice pe jos în primele minute. E important să nu se teamă de căderile astea. Atunci când cad, unii copii se ridică de pe jos și își văd pur și simplu de treabă, în timp ce alții sunt afectați tare de eveniment. Dacă aveți un copil din prima categorie, puteți să-l lăsați în pace. Dar, dacă aveți un copil din a doua categorie, faceți exerciții de cădere. Pe pat, pe canapea, afară în zăpadă. Căderi, ridicări, vă maimuțăriți, vă distrați. Din ce am observat și din ce mi-a spus și instructorul de care zic, în scurtul timp pe care îl au copiii într-un weekend să învețe să schieze, nu prea mai rămâne disponibilitate și să-i învețe să cadă sau să normalizeze procesul. Așa că puteți face asta de acasă.

3. Patinaj

Experiența patinajului îi ajută mult pe copii. Sigur, patinele nu sunt ca schiurile și patinajul nu-i ca schiatul. Dar, și în patinaj e vorba despre menținerea echilibrului și alunecarea pe suprafețe reci. Există patinoare mai peste tot, chiar și în malluri și e plin de copii acolo. Înainte de a merge la schi, mergeți de câteva ori la patinaj. Bonus: și-acolo s-ar putea să cadă. Super!

4. Joaca în zăpadă

Știu, e redundant punctul ăsta. Mai ales că și-avem așa o iarnă frumoasă, cu multă zăpadă, în care copiii profită la maximum de joaca afară. Dar, am zis totuși să zic. Să ieșiți mult afară, la zăpadă și la frig, să vă loviți cu bulgări, să vă împingeți în zăpada albă și pufoasă, să faceți îngerași de zăpadă și să vă rostogoliți la vale. Faceți asta împreună. Indiferent dacă apoi mai mergeți sau nu la schi, distracția rămâne.

Voi, mai ales dacă aveți copii care deja au învățat să schieze, mai aveți idei pentru novicii ca noi? Mulțumesc 🙂

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Săptămâna internațională a vaccinării

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.

Chiuveta de la baie – Piece de resistance

Mai mult decât cum arată restul casei, baia spune multe multe despre persoana care o folosește. Cel puțin, îmi spune mie. Dacă e să mă uit la băile pe care le avem noi, pot să confirm. Nu mă refer aici doar la curățenie, ci și la modul în care e decorată și aranjată baia. Despre noi spune că suntem inconsecvenți, că avem ceva simț artistic și pricepere, că nu ducem lucrurile la capăt, că suntem dezordonați și haotici, dar și jucăuși și veseli.

De exemplu, în baia de jos n-am modificat nimic altceva decât că am mutat provizoriu un dulap care nu-mi place. Provizoriu. Acum 3 ani. În rest, avem în baia asta chiuveta suspendată pe care au pus-o constructorii, care nici ea nu-mi place și care nu se potrivește cu ce mai avem prin casă. De 3 ani zic să-i facem ceva. Oh well…

În baia ”matrimonială” am dat frâu liber imaginației și a ieșit ceva drăguț. Am schimbat mobila cu una care îmi place și care se potrivește cu ce avem în restul casei, mobilier alb, cottage-classic cumva. Însă, ca să iasă puțin din plictiseala albului și cumințeniei, am trântit în baia respectivă o cabină de duș cu margini din metal negru, cu faianță cromată peste tot, care contrastează perfect cu ”clasicul”. Dacă ar fi fost ceva mai mare baia, chiar ar fi arătat de revistă 🙂 Însă, deși a trecut ceva vreme de când am terminat lucrul la ea, am pus potpourri și prosoape asortate, spoturile încă nu există, iar becurile atârnă din tavan. Oh well…

Despre baia cu cadă v-am mai povestit. Acolo a făcut V. mobilierul și arată cum ne-am imaginat. În plus, ditamai blatul e suportul perfect pentru peștii, bărcile, dinozaurii și alte obiecte plutitoare și scufundătoare ce se spală în fiecare seară, odată cu copiii care-și lasă seară de seară nisipul de peste tot pe fundul căzii (așa-i că și voi ați sperat că odată cu venirea frigului poate că n-o să mai aduceți acasă tot nisipul de la locul de joacă?). Desigur, după atâta timp, ghiveciul cu iarbă tot n-a apărut și nici bateria n-am schimbat-o. Dar aici avem spoturi. Oh well…

Așa. Acum caut idei pentru baia de jos, care e foarte mică. Nu avem în ea decât o chiuvetă mică și un wc mic. Și un dulap mic. Și atât. Cum primul lucru pe care-l vezi când deschizi ușa (și singurul, pentru că e atât de mică, încât nu vezi altceva decât dacă intri) e chiuveta, mi-am propus să fie ea piece de resistance. Dacă tot m-am documentat, zic să împărtășesc și cu voi, că poate vă interesează.

Tipuri de chiuvete

Întâi și întâi, să vedem ce tipuri de chiuvete de baie există, ca să știm de la ce pornim.

Avem așa:

1. Chiuveta cu picior sau cu picioare

– chiuveta e montată pe un picior care o susține sau pe un cadru format din 4 picioare care să o susțină. Cam așa:

E preferata mea. N-am putut să o aleg în celelalte băi, pentru că acolo aveam nevoie și de dulapuri sub ea. Pentru că, deși frumoasă de pică dacă alegi una care să fie făcută cu simț estetic (ok, recunosc, n-ar fi chiar bine să pice), are marele dezavantaj că-i lipsește de sub ea spațiul de depozitare. Locul în care ții fardurile sau produsele de curățenie sau ce mai ține fiecare în baia proprie. Cum baia noastră e atât de mică încât oricum n-aș avea ce să depozitez în ea, chiuveta cu picior mi se pare alegerea perfectă. Vă las să vedeți câteva modele care mi-au plăcut mult. Sunt găsite pe Pinterest și salvate pentru posteritate în telefonul meu.

2. Chiuveta cu mască

Cred că e cea mai răspândită variantă de chiuvetă. Avem chiuveta montată în perete, iar sub ea există un dulap de depozitare, sau chiuveta montată pe dulap. Dulapul poate fi și el montat în perete și suspendat, la fel ca și chiuveta, sau se poate sprijini pe picioare.

3. Chiuveta pe/cu blat

Fie e o chiuvetă inclusă într-un blat, fie o chiuvetă montată pe un blat. E varianta cea mai bună, din punctul meu de vedere, pentru băile mari sau pentru anumite situații, cum e a noastră, cu baia destul de mică, în care am vrut să mascăm într-un fel sau altul atât uscătorul de rufe, cât și mașina de spălat, așa că am montat chiuveta pe un blat lung care le acoperă pe amândouă și am rezolvat treaba. Blatul nostru e din lemn, pentru că așa mi-a plăcut mie să arate.

Voi cum aveți?

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. M-a rugat să vă spun că îl cheamă Mihai și că o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Ce mâncăm înainte de un antrenament?

Unul din cele mai nepotrivite sfaturi pe care le puteți primi atunci când vă începeți antrenamentele fizice e să nu mâncați înainte de antrenament. E foarte important să mâncați, ca să nu vă ia cu leșin și să vă puteți face antrenamentul, și nu să vă chinuiți să vă țineți pe picioare. Dar, e important CE anume mâncați înainte. Probabil ați intuit deja că un micuț cu muștar nu e cea mai potrivită alegere și nici în timp ce vă schimbați adidașii să intrați în sală.

Înainte de antrenament puteți să mâncați carbohidrați simpli (care vă dau energie), și asta nu mai devreme de 30 de minute înaintea antrenamentului (ca să nu vi se facă rău). Puteți mânca un baton de cereale, un iaurt, o porție de terci de ovăz sau un fruct (proaspăt sau uscat) sau o felie de pâine.

Tot înainte de antrenament aveți nevoie și de proteine (care să vă susțină musculatura), așa că puteți adăuga la carbohidrații de mai sus niște nuci, niște lapte sau o felie de șuncă sau un ou, sau puteți încerca un baton proteic.

Dacă e să combinați carbohidrații cu proteinele, reiese că înainte de antrenament puteți mânca cereale și lapte, un sendviș cu șuncă sau ou sau un iaurt cu nuci și fructe uscate.

După ce ați mâncat, lăsați să treacă cel puțin jumătate de oră, și apucați-vă de treabă. Nu uitați să beți apă (în timpul antrenamentului, dar și înainte și după) și să respirați, țineți mușchii abdominali încordați, genunghii ușor flexați, spatele drept… Știți voi…

Ce mâncăm după un antrenament?

După ce ați terminat antrenamentul, e important să mâncați. Corpul a consumat multe resurse și are nevoie să și le refacă. Iar voi trebuie să mâncați din două motive. Unu: ca să aveți energie și doi: ca să oferiți corpului resursele să se repare, pentru că în timpul antrenamentului mușchii suferă microleziuni pe care le pot repara dacă primesc suficiente proteine. Mâncați la o jumătate de oră sau o oră după antrenament.

 

E important și CE mâncați după un antrenament. Din nou, aveți nevoie de proteine și carbohidrați. NU aveți nevoie de grăsimi, așa că NU le mâncați, decât dacă vreți să fi lucrat degeaba o oră sau cât petreceți voi la sală.

Proteine:

Ziceam și mai devreme că e esențial consumul de proteine după un antrenament, pentru a ajuta mușchii să se refacă (dar nu numai). Proteina din mâncăruri solide se absoarbe mai greu, pentru că are nevoie de timp de digestie mai mare. Pe când, proteina care ajunge în formă lichidă, se absoarbe rapid. Nu spun acum să vă faceți un shake de piept de pui și iaurt, ci să găsiți alte surse de proteină, rapid asimilabile în corp. Vă recomand aici un shake în care să puneți și proteină din zer (Whey Protein), care ajunge rapid unde e nevoie.

Carbohidrați

Deși poate părea contraintuitiv să mănânci carbohidrați și înainte și după un antrenament, mai ales dacă vrei să slăbești, nu e. Sigur, dacă scopul e slăbitul, poți reduce conținutul de carbohidrați raportat la greutatea la care vrei să ajungi (și nu la cea de care vrei să scapi).

La fel ca și în cazul proteinei, și carbohidrații în formă lichidă se absorb mai rapid. Da, puteți mânca o porție de cereale cu lapte după antrenament, dar o să dureze mai mult până își face treaba. Alternativa e să adaugi în shake-ul tău cu proteine de mai sus și dextroză, care are un index glicemic ridicat (știu, e din nou contraintuitiv) și este, astfel, ideală pentru refacerea stocului de energie, imediat după antrenament și pentru absorbția mai bună a creatinei.

Desigur, consultați-vă medicul de familie înainte de a consuma proteina din zer sau dextroza și faceți totul cumpătat. Spatele drept și ne vedem la sală!

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Săptămâna internațională a vaccinării

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni. În blocurile pe care le știam eu, oamenii își prindeau ghiveciul de ferigă de pe holul blocului cu lanțuri (nu glumesc deloc), ca să nu o fure hoții. Ei, și descoperind eu atunci apa caldă și bradul de crăciun de la parterul blocului, am decis să nu mă mai întorc niciodată în blocurile alea de-o vârstă cu mine, cu tot ce implică asta.

Drept urmare, când am decis că ne trebuie un apartament mai mare, ne-am mutat din București. Bugetul nu ne-ar fi permis apartamentul cu pricina într-un complex rezidențial în București, așa că ne-am mutat lângă oraș. Și despre asta vreau să vă povestesc azi, pentru că multă lume mă întreabă în privat ce să caute, la ce să fie atenți și-așa mai departe. Cred că indiferent dacă te muți într-un complex din Ploiești (da, ne-am uitat și acolo), din Sibiu, din Târgu Mureș (cum e Shamrock Gardens) sau de lângă București, cam aceleași lucruri sunt importante când vrei să iei o decizie.

Iată ce am luat noi în calcul, atunci când am ales să ne mutăm aici.

1. Zona

Dacă tot plecam din București, am vrut să plecăm într-o zonă unde să ne simțim bine, unde să fie (mai) mult aer curat și unde să avem ce face prin zonele vecine. Tot din perspectiva zonei am luat în calcul și căile de acces către oraș și cât de ușor sau greu se ajunge la metrou (pe vremea aia se ajungea ceva mai ușor decât acum). Pentru că aleseserăm să ne mutăm în afara orașului, am vrut să ne mutăm undeva de unde să putem pleca spre oraș chiar și fără mașină (o vreme destul de lungă am funcționat amândoi cu o singură mașină, pe care nici măcar nu o foloseam zilnic, pentru că puteam pleca din cartier și ne puteam întoarce cu autobuzul care ajungea până la gura de metrou).
Dacă alegeți și voi să vă mutați în afara orașului, analizați zona și din perspectiva inundațiilor, alunecărilor de teren, etc.

2. Cât de aproape e prima farmacie?

Poate părea un criteriu prea ușurel, dar e important să-l avem în vedere, mai ales dacă avem și copii. Sigur, când stai în oraș, ai farmaciile peste tot. Poți ajunge pe jos sau cu autobuzul în timp util. Dar, atunci când stai la cuca măcăii, e posibil să ai de mers 20 de km până la prima farmacie. Și acum, ca să fiu sinceră, nu chiar farmacia mă interesa în mod deosebit, dar farmacia asta e un semn de dezvoltare a zonei (cel puțin pentru mine). Unde ai farmacie e imposibil să n-ai și un minimarket de unde să-i iei copilului o apă, atunci când ai rămas fără. Concret, am ales cartierul unde locuim și pentru că dacă într-o zi rămân fără mașină și fără mâncare, mă pot urca fain frumos pe bicicletă și îmi pot cumpăra ce îmi trebuie, apoi mă pot opri la farmacie, apoi la sală, apoi pot comanda o pizza de la restaurantul din cartier și-așa mai departe.

3. Cine e dezvoltatorul?

Și acesta e un criteriu bun de luat în calcul. Cine e dezvoltatorul? Ce proiecte a mai dus la bun sfârșit? Unde se poziționează pe piață? Și, mai ales în cazurile în care dai avansul la precontract, care sunt șansele să dea falimentul peste el și să mă trezesc că n-am casa gata atunci când ar trebui să mă mut?

4. Costurile de întreținere (mentenanță)

Unul din lucrurile pe care le-am făcut înainte să decidem ferm că vrem să ne cumpărăm un apartament în acest cartier, a fost să intrăm prin blocuri și să verificăm la aviziere care sunt costurile de întreținere. Apoi am întrebat ce costuri mai apar pe lângă cele de la avizier (dacă mai apar). Am fost foarte surprinși să constatăm că pe timp de iarnă plăteam întreținerea la fel de mult ca mama, care avea un apartament aproape la jumătate față de al nostru. Deci, nu-i neapărat ca în cartierele rezidențiale noi să fie mai mari cheltuielile de întreținere și mentenanță.

 

5. Structura de rezistență și finisajele

După ce am locuit câțiva ani la bloc aici, am ales să ne mutăm la casă, în același cartier. Așa că am putut urmări cum sunt construite aceste case, ca cea în care locuim noi. Urmăriți, cereți planul zonei, cereți proiectul.
Cât despre finisaje, spun mereu că cel mai sigur e atunci când cumperi casa la roșu și o faci după voia bunului plac. De exemplu, în casa noastră, finisajele au fost de calitate. Însă, montate prost, strâmb, în grabă. Și se vede. Însă, cum la momentul respectiv eram extrem de gravidă și cu un copil de aproape 2 ani, n-am mai avut anduranța de a trece prin asta, așa că am discutat cu V și am hotărât că vreodată, când vom fi bogați, liniștiți și odihniți, vom renova interiorul cu totul. Dar și aici depinde de dezvoltator și de preț. Primul apartament în care am stat (cel din blocul cu bradul de Crăciun), avea finisajele montate impecabil.

6. Comunitatea de oameni

Tot înainte să decidem să ne mutăm aici am venit periodic și ne-am plimbat prin cartier. Era foarte important (cel puțin pentru mine) să iau pulsul comunității și să văd dacă m-aș simți bine aici. Mi-au plăcut oamenii. Mi s-au părut decenți și politicoși, iar atmosfera era una de vacanță și relaxare. Am încercat aceeași mutare și în alte cartiere, mult prea zgomotoase și invazive pentru mine. Așa că am ales să venim aici.

7. Școli pentru copii

Deși n-aveam copii când ne-am mutat aici, m-am gândit mult și la asta. Am căutat (deși nu știam prea bine ce caut :)) și am constatat că în zona asta a orașului există suficient de multe școli bine cotate. Dacă n-aș fi fost atât de pretențioasă, aș fi putut chiar să mă bucur că în cartier există o grădiniță (acum există mai multe).

8. Alte facilități

Recunosc, aici criteriul principal pentru mine a fost piscina. Chiar dacă o folosesc mai rar decât mi-aș dori, de când stau aici am început să mă bucur să vin acasă din concedii și să nu mă mai simt ca un cal pus la jug, care trebuie să tragă până la următoarea vacanță. După cum ziceam mai sus, mi-a plăcut că existau și alte facilități (restaurante, supermarket, sală, dentist, salon, etc.). La momentul în care ne-am mutat noi aici existau chiar și cursuri de echitație pentru copii (între timp au renunțat la asta).

Până să hotărâm unde o să ne mutăm, am căutat pe dr. google site-uri de vânzări case, dar asta nu a fost suficient, așa că ne urcam periodic în mașină și ne plimbam aiurea pe străzi, în căutare de complexuri rezidențiale. De fapt, așa l-am găsit și pe acesta în care locuim. Treceam pe un pot în afara orașului și i-am văzut acoperișurile. De acolo, totul e istorie 🙂

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Săptămâna internațională a vaccinării

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.