Înapoi pe bicicletă

cum alegi bicicleta

 

 Urmărește-mă pe facebook

Una din bucuriile copilăriei mele a fost mersul pe bicicletă. Inițial tricicletă, apoi bicicleta au fost niște jucării care nu mi-au lipsit în copilăria mea. Tricicleta recunosc sincer că nu mai știu cum arăta. Dar bicicleta o țin minte în toate detaliile ei, de parcă acum aș avea-o în fața ochilor.

Nu știu de unde a apărut și nici la ce vârstă am primit-o, dar aproape toate amintirile fericite ale copilăriei mele se leagă de ea. De ea, de un cărucior pentru păpuși turcoaz și de parcul Cișmigiu.

Cu ajutorul bicicletei mele portocalii, am cunoscut jumătate din lumea mea. O jumătate din lumea me se întindea între cartierele Drumul Taberei și Ghencea, de la stadionul Steaua până la Favorit, apoi la piața Moghioroș, culminând cu parcul Moghioroș, cel cu două intrări, cu carusel cu lanțuri pe care nu l-am prins niciodată în funcțiune și cu marea floare de lotus din ciment, construită în mijlocul lacului, cu găuri rotunde pe fiecare petală, ca niște ochi de uriaș care urmăresc fiecare câine sărit în apă să înoate, fiecare copil care s-a julit pe alei, fiecare râset, chiar și pe mine, urcată pe scărița de la locul de joacă, scăriță de pe care nu m-am mai putut da jos până când nu a urcat după mine bunica mea cu părul alb ca spuma de frișcă.

În cealaltă jumătate de viață, piața Romană, piața Lahovari, galeriile Orizont, piața Universității, nu mă ducea bicicleta. Acolo mă duceau autobuzul 126, bunica și picioarele. Două lumi, două eu.

N-am folosit niciodată roți ajutătoare. Nu știu precis de ce n-am avut, dar știu că tata și-a dat silința și m-a învățat să merg direct pe cele două roți negre, așezate sub cadrul portocaliu. Mersul pe bicicletă l-am învățat ca într-un film clișeic, probabil că la fel ca mulți dintre voi. Într-o zi cu soare prăfos, eram pe aleile din spatele blocului, alei care acum, peste 20 de ani mai târziu, sunt umbrite de copaci mari, barieră între trotoarele înguste, ocupate de mașini și cerul infinit. Tata era în spatele meu, înalt și slab, aplecat de mijloc și mă ținea să nu cad. Eu pedalam spre libertate, cu încredere în mâna care mă ținea. Aceeași mână care mă trecea strada, aceeași mână care conducea mașina când mergeam la meditații, aceeași mână care scria perfect mai multe fonturi decât știe laptopul meu, aceeași mână care mă scărmăna în cap, în semn de afecțiune. Doar că, la un moment dat, mâna s-a ridicat de pe bicicletă, tata s-a ridicat de spate iar eu am tot pedalat. L-am auzit din spate strigând cu voce domoală după mine, așa cum îi stătea lui în fire: ”Țușcă, mergi singură”.

 

Vrei să primești postările mele pe email?

Și am mers. Am pedalat pe toate trotuarele din jumătatea mea de viață. Am cunoscut toate gropile, toți copacii, am claxonat pietoni care mișunau printre doamne bătrâne care vindeau flori, pătrunjel și ceapă verde pe pungi de plastic, direct pe asfalt. Am mers și am căzut, m-am julit, am încurcat oameni. Am mers liberă, cu vântul fluturându-mi în părul șaten, tuns scurt. Am mers cu tata mult în spatele meu, pentru că tata nu mai avea bicicletă. Și, probabil, nici bani să-și mai ia alta. Țin minte că visam să strâng bani și să-i cumpăr eu una, ca să putem pedala împreună pe străzile prăfoase, sub cerul albastru cu soare orbitor.

Când am rămas mare bicicletei, n-am mai primit alta. Nu mai știu dacă am fost tristă, supărată sau furioasă sau dacă doar am înțeles că oamenii cresc și obiectele rămân pe loc sau dispar pur și simplu din viața noastră și că așa e normal. Știu doar că n-am mai pedalat ani buni.

Prin liceu m-am urcat din nou pe bicicletă. Era un bmx cochețel, adus din state, al prietenului meu de atunci. El făcea tot felul de scheme cu bicicleta aia, care era ca o extensie a lui. Oriunde mergeam eram eu, el și bicicleta lui. N-am fost în stare să-mi mențin echilibrul. M-am urcat pe ea și am căzut. Apoi n-am vrut să mai încerc. Oricum nu fusesem niciodată bună la niciun sport, oricum fusesem mereu o bleagă care cade din picioare, iar sportul nu era de mine. Îmi asumasem felul ăsta de a fi și nu încercam mare lucru.

Odată cu copiii și cu plăcerea lor de a merge pe bicicletă, s-a trezit ceva în mine. Mi-am adus aminte de jumătatea mea de viață și de bicicleta cu care treceam prin ea. Le-am văzut bucuria de a pedala, de a controla bicicleta, de a fi liberi. Și mi-am dorit să fiu și eu, din nou, așa. Și mi-am mai dorit să pedalăm toți, așa cum mi-ar fi plăcut să o fac cu tata. Dar… mi-a fost teamă să-mi iau bicicletă. Oricum nu știu să merg pe ea, oricum nu credeam în expresia că mersul pe bicicletă nu se uită. Eu uitasem! De-aia picasem de pe ea acum 10 ani… Pentru că se uită. Mi-am luat tricicletă de adulți. Și așa am mers, cu copiii în scaun, în noua mea jumătate de viață, printre căsuțe, copaci, iarbă și trandafiri colorați.

Doar că parcă nu îmi era suficient. Nu simțeam libertatea aia și vântul în pletele acum blonde. Nu era la fel. Mi-am luat inima în dinți și l-am rugat pe V să-mi transforme tricicleta în bicicletă. Ce putea să mi se întâmple? Să cad și să mă lovesc? Am mai căzut. Să-mi rup ceva? Mi-am mai rupt. Mi-a făcut bicicleta, m-am urcat pe ea și dusă am fost. Fără să cad, fără să mă lovesc, fără să-mi rup ceva.

Așa că vă sfătuiesc și pe voi să vă luați inima în dinți, să luați în calcul dacă temerile voastre sunt justificate și să puneți totul în balanță. Apoi să încercați. S-ar putea să reușiți 🙂

Despre cum am căzut, de exemplu, cu  de mi-am jupuit TOATĂ pielea de pe spate, vă povestesc cu altă ocazie. E amuzant :)) Dar vreau să încerc din nou. Habar n-am nimic despre snowboarduri, am început să mă interesez despre cum alegi placa de snowboard, la iarnă vrem să dăm copiii să învețe să se dea cu skiurile (pe mine asta nu mă atrage) și eu o să-mi iau cursuri de snowboarding. O să fie amuzant, pun pariu. Dar, vorba aia, ce-o să pățesc? Să mă lovesc? Să-mi rup ceva? Been there, done that.

Sursă foto: cum alegi bicicleta (bonus, că e un articol extrem de complex care include aproape absolut orice informație v-ar interesa despre biciclete)

Garderoba capsulă – Cum ți-o creezi?

Cu alte cuvinte, e un soi de articol despre cum să-ți compui o garderobă capsulă. Ideea cu garderoba asta e să ai câteva piese esențiale, care să nu-ți lipsească niciodată din garderobă. Iar ce mai iei pe lângă ele, să le tot schimbi, în funcție de modă, nevoi, dorințe, plăceri.

Citește tot

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)

Ema, știi ce am făcut noi acum?
– Am vorbit?
– Da. Și am făcut un exercițiu de recunoștință.
– Cum e ăla?

Citește tot

Care este stilul tău personal – 8 întrebări pe care să ți le pui

De ce să-ți găsești stilul personal?
Problema noastră e că întotdeauna ni s-a spus ce să facem. Cum să fim, cum să gândim, cum să ne îmbrăcăm, ce merge cu ce. Sigur, multe din lucrurile astea sunt de bun simț.

Citește tot

Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

Citește tot

Cum să ai haine netede fără să calci

Citește tot

Cum și unde montăm centrala termică?

Citește tot

Înapoi pe bicicletă

Citește tot

Tips’n’Tricks pentru mame care n-au timp

Citește tot

Cum să scapi de păduchi

Citește tot

Cum să-ți ții casa ordonată când ai copii (și nițică dezvoltare personală la final)

Citește tot

Tips’n’Tricks pentru mame care n-au timp

Cine mă urmărește pe Facebook știe că de la o vreme am început să am grijă de tenul meu. Nu chiar voluntar, ci pentru că deja nu mai suportă, săracul, indolența mea. De unde acum un an pe vremea asta uitam și să mă demachiez, acum am ditamai ritualul pentru seara și ditamai ritualul pentru dimineața. Altfel arăt ca un zombie plin de bube. 

Primesc adesea întrebarea când am timp de toate astea. Cu copii, cu blog, cu consiliere, cu scris, cu ce mai fac eu, când am timp de rutine pentru ten. Ba chiar și de două ori pe zi… Așa mă gândeam și eu înainte. Că n-am timp, că n-o să am niciodată timp. Dar știți ceva? Am timp. Pentru că durează cel mult 5 minute tot procesul. Mai mult a durat să aflu ce produse mi se potrivesc, ce îmi trebuie, ce e una și ce e alta. La început mi s-au părut limbi străine, mai ales că nu reușeam neam să găsesc pe cineva să-mi explice ca la neștiutori…

Dar pentru voi am o surpriză. Am rugat-o pe Luana Ștefan să ne dea câteva idei de îngrijire, ca așa… pentru mame. Ce mi-a răspuns Luana puteți citi mai jos. Iar pe ea o găsiți pe blogul ei, adică aici. Și acum vă las să vă dumiriți și îi mulțumesc Luanei pentru cât de cuprinzător e articolul și pentru câteva idei de produse (postarea nu e advertorială sau publicitară în vreun fel) de care se pare că am nevoie 🙂 

Cand esti mama, tot ce iti doresti e sa optimizezi la maxim fiecare minut. Fiecare minut! Asa ca “stai 20 minute cu felii de castraveti pe ochi” suna ca un vis indepartat, ma bufneste rasul cand citesc asemenea utopii. Si hai sa fim seriosi, tuturor ni s-a intamplat sa ne ducem in magazin, sa incercam o crema cu textura de ingeri care dau din aripi pe pielea ta si cand te uiti la pret, nu vezi 400lei, vezi de fapt o lista care suna cam asa “tricou gradinita – 60lei, pantaloni gradinita – 100lei, tricicleta Decathlon – 150lei”. Am I right or am I right?! Trebuie sa profiti la maxim de toate produsele in care investesti si trebuie sa investesti rational in produse cu efect rapid. Ziua mea e pe fast forward intre birou, unde in majoritatea zilelor imi amintesc pe la 2-3 ca nu am mancat nimic toata ziua, si mom job, unde in majoritatea zilelor nu mai apuc sa mai mananc nimic pana la ora 23 cel putin, cand cade cineva rapus si am adunat repede mizeria de prin casa, nu zic de facut curat. Acestea find spuse, ladies le’t get the most bang for our buck.

Apa micelara

Nu stiu daca folosesti apa micelara, dar este momentul sa incepi sa o faci. Este blanda cu tenul desi curata in profunzime datorita micelelor; e testata oftalmologic, deci o poti folosi pentru demachierea ochilor; majoritatea tipurilor de ten o pot folosi pentru curatarea tenului dimineata, in locul gelului de curatare, pentru ca nu dezbraca tenul de uleiurile esentiale, uscandu-l si stimuland fortat productia de sebum. Iti poti improspata fata pe parcursul zilei si o poti folosi in cazul unei iritatii sau daca ai pielea sensibila, inflamata (dupa epilat de exemplu), cu dermatita, intoleranta sau cu rozacee by default,pur si simplu este una dintre cele mai bune inventii.

Tine mereu o sticluta mica (100mL) cu apa micelara de la Bioderma in geanta, o sa te salveze in multe situatii neprevazute. Gasesti in orice farmacie si este indicata si celui mai sensibil tip de ten. Nu uita insa sa o clatesti dupa, indiferent de ce scrie pe eticheta pentru ca orice substanta de curatare contine niste surfactanti pe care daca ii lasi pe piele, pot avea efecte neplacute pe termen lung si duc la uscarea excesiva a pielii, si nu in sensul in care o gagica cu ten gras il vrea normal, in sensul ala nasol de uscat. Din cand in cand le mai gasesti la oferta 1+1 in farmacii.

unknown.jpg

Rutina basic dimineata

Dimineata pentru noi e cel mai dificil, pentru ca sunt mult prea multe lucruri de facut intre momentul trezirii copilului si ora exacta la care trebuie sa iasa afara. Daca esti ca mine, ai o ora fixa la care stii ca trebuie sa iesi cu copilul in parc, no matter what. Daca trebuie sa mai si ajungi la birou si copilul la gradi, e si mai groasa treaba. Asa ca dimineata alege cea mai basic dintre rutine, strict pasii esentiali, cu conditia sa satisfaci nevoile tenului seara, dupa ce adoarme copilul. Retine: ziua e pentru protectie, noaptea e pentru regenerare. Faptul ca o sa te culci cu 15 minute mai tarziu nu o sa te faca sa te simtiti mult mai obosita, dar se va vedea cu siguranta in aspectul pielii tale daca investesti acele 15 minute in cativa pasi de skincare. Asa ca dimineata sunt suficiente:

  • gel de curatare sau apa micelara;
  • un serum/o esenta cu antioxidanti care ajuta tenul sa fie protejat impotriva poluarii, soarelui, practic a radicalilor liberi;
  • crema de zi;
  • SPF. Musai SPF, indiferent de sezon. Radiatiile solare sunt cele mai nocive, cauzeaza cel mai repede imbatranirea prematura a tenului si pete pigmentare;

Crema de zi | BB sau CC Cream

Daca nu ai timp de doua straturi, crema de zi si fond de ten, o optiune foarte buna este un BB Cream care indeplineste ambele roluri. Insa eu personal nu am gasit niciunul care sa ma satisfaca pana acum, asa ca un truc pe care il mai folosesc este sa amestec intr-un recipient crema preferata cu fondul de ten preferat, cam pentru 2-3 zile, ca mai mult oxideaza. Evident ii scade si puterea de acoperire si are un finish mai natural, daca nu esti adepta machiajului prea machiaj.

Dischetele pentru peeling (Peeling|clearing pads)

Sunt alta inventie a coreenilor (sa-i traiasca Dumnezeu, ca misto lucruri mai fac oamenii astia). Sunt niste dischete umede, imbibate in toner + goodies, cu o parte soft si una usor mai abraziva, avand si rol de peeling. Din pacate, piata din Romania nu abunda de multe optiuni in domeniul asta, nici macar L’Oréal nu le-a bagat pe piata la noi. Preferatele mele sunt CosRx, One Step Pads. Au doua variante: Moisture cu acid hialuronic si Pimple Clear cu BHA, le gasesti la BebeTei sau FarmaciaTei. Practic, le folosesti direct dupa ce te speli pe fata, si bifezi dint-un gest si peeling-ul si tonerul, dupa asta poti aplica direct esenta sau chiar crema, daca nu vrei extra pasi. Le poti folosi de doua ori pe saptamana.

In zilele in care nu folosesti asta, opteaza pentru un toner cu Acid Glycolic, un tip de AHA, recomandat in principal persoanelor cu ten uscat sau agresat de soare, si ideal in revigorarea tenului imbatranit.

De ce este necesar peeling-ul? Pielea isi pierde din capacitatea naturala de exfoliere in primul rand din cauza dezechilibrului hormonal ce apare o data pe luna, in perioada pre-menstruala. Astfel pielea moarta se acumuleaza in exces, porii se infunda si asa apare acneea din acea perioada. Odata cu inaintarea in varsta, capacitatea de regenerare a celulelor, cat si capacitatea de exfoliere naturala a pielii, scade, ducand la ten cu aspect tern, obosit, uscat, riduri accentuate. Deci prin exfolierea constienta si sanatoasa a pielii, nu facem decat sa ajutam un procedeu natural si sa stimulam regenerarea celulara. Exfolierea este cel mai important pas in prevenirea acneei si a punctelor negre.

http://luanastefan.svad.studio/wp-content/uploads/2017/08/crxd-300x300.jpg

Mastile

Cea mai populara masca este si una din cele mai bune, pentru orice tip de ten. Vorbesc evident, despre masca cu argila, pe care toata lumea a incercat-o macar o data in viata. Pur si simplu trage impuritatile din pori, actionand exact ca o ventuza. Tot in BebeTei gasesti de la Cattier unele la tub, deja amestecate, pentru ca stiu ca procesul ala de a pune pudra intr-un recipient si apa dupa si amestecat si sarit peste tot, e bataie de cap si era motivul pentru care evitam de multe ori sa folosesc argila. Ori o aplici in strat subtire subtire si o lasi sa se usuce de tot (indicat tenului gras/acneic), ori in strat gros si o speli inainte sa inceapa sa se crape, pentru a nu deshidrata pielea (indicat ten normal/uscat).

Desi la prima vedere par o risipa de bani, sheet mask-urile sunt foarte misto. Practic sunt un tratament complet intr-o singura aplicare, sunt super bogate in substante hranitoare, sunt si esenta, si serum si ampoula in acelasi timp. Sunt nenumarate variante, cu preturi diferite si din materiale diferite, dar cel mai frecvent gasesti din microfibra, hidrogel sau bio-celuloza. Efectele variaza de la curatare la purifiere, hidratare, luminozitate, acnee, elasticitate, la anti-aging, practic exista cate o masca pentru oricine si orice problema. Sunt ideale si in cazul in care vrei putin rasfat, si mai ales in cazul in care vrei sa ai grija de tenul tau, dar ti se pare prea complicat sa ai atatea straturi, ritualuri diferite dimineata si seara, peelinguri  de 1-3 ori pe saptamana (nu recomand mai des). Poti intr-o saptamana sa ai de exemplu: o masca anti-aging, una pentru purifiere si una pentru luminozitate. Si asa scapi lejer cu prea multe produse, compensand pentru restul zilelor in care dupa toner/esenta, sari direct la crema.

Una din preferatele mele este HolyMoly de la CosRx si o gasiti in FarmaciaTei si este doar 13lei. Are atat de mult exces de serum incat il poti aplica de tot corpul dupa (eu mereu aplic si pe gat si decolteu, si pielea din zonele astea imbatraneste la fel de repede ca pielea fetei) sau poti pastra excesul de serum si il poti folosi urmatoarele zile ca un serum normal, inainte de crema. De obicei imi fac un peeling dupa ce dau cu aspiratorul, imi aplic masca si ma apuc sa dau cu mopul prin casa, sigur sigur nu aluneca, e ideala pentru asta. Dupa, fac un dus si ma sterg cu masca pe tot corpul, in loc de crema de corp, pentru ca este extrem de potent si e pacat sa risipesti material.

http://luanastefan.svad.studio/wp-content/uploads/2017/09/2-300x300.jpg

Balsamul de buze

In caz ca nu stiai, balsamul de buze este extrem de bun pentru orice zona uscata a corpului, nu numai buze. Calcaie, coate sau chiar daca ti se ridica vreo cuticula atunci cand esti plecata, putin balsam de buze simplu (fara arome, coloranti etc) rezolva problema. Cel mai mult imi plac balsamurile cu ceara de albine, daca gasiti unul organic, fara chimicale e si mai bine.

Ceai Verde

Pe langa faptul ca ceaiul verde te ajuta sa slabesti, te detoxifica, te relaxeaza, ceaiul verde este minunat pentru piele. Pastreaza plicurile de ceai intr-o punga de plastic resigilabila, in frigider si dimineata cand te trezesti cu ochii umflati, pune cate o pungulita pe fiecare ochi pentru cateva minute. Eu am timp sa fac asta doar in weekend, asa ca in timpul saptamanii daca am nevoie, alternez ochii in timp ce fac cate ceva. Adica tin plicul pe ochiul stang in timp ce cu dreapta fac cafea si schimb ca sa fac sandwich, sau ceva de genul, you get the point. Antioxidantii si tanina din ceai, au efect astringent si actioneaza ca un vasoconstrictor, reducand cearcanele, aspectul ridurilor si aspectul de ochi umflati. 100% au efect mai mare decat majoritatea plasturilor pentru zona de sub ochi, de pe piata.

Tot cu ceai verde poti face o masca, amestecand continutul unui plic cu 1-2 linguri de miere. O aplici si dupa 10 minute incepi sa masezi usor, ajutand la exfolierea fetei, reducerea inflamatiilor si a petelor pigmentare.

Apa de albastrele

Este o chestie extrem de ieftina, pe care o gasesti la orice plafar si tinuta in frigider face treaba mult mai buna. Atenueaza umflaturile, calmeaza iritatiile, tonifiaza, este usor astringenta si o poti folosi ca tonic, si calmeaza ochii. Daca nu ai plicuri de ceai, poti pune apa tinuta in frigider pe doua dischete demachiante si puse pe ochi timp de 2-3 minute si vei vedea diferentele.

http://luanastefan.svad.studio/wp-content/uploads/2017/09/3-300x300.jpg

Ingredientul minune

Daca ar trebui sa va spun sa alegi un singur ingredient vedeta in rutina voastra, este secretia de melc. Este folosita inca din Grecia Antica si este extrem de benefica oricarui tip de ten. Contine acid hialuronic, proteine, peptide de cupru, antioxidanti si multe alte substante extrem de benefice pentru orice tip de ten. Stimuleaza productia de colagen si elastina, rehidrateaza pielea, protejeaza impotriva radicalilor liberi, atenueaza petele pigmentare si aspectul ridurilor. Trateaza acnee, rozacee, piele foarte uscata, vergeturi, cicatrici si chiar arsuri. Investeste intr-o crema cu secretie de melc sau intr-o esenta/serum si nu o sa regreti. Tot la FarmaciaTei gasiti de la CosRx, Lotiune hidratanta cu 96% extract de melc.

http://luanastefan.svad.studio/wp-content/uploads/2017/09/4-300x300.jpg

Kit la purtator

Desi incerc pe cat posibil sa nu, mi se intampla sa nu am timp sa imi respect ritualul inainte sa plec repede de acasa undeva, asa ca am un portfard de sample-uri sau miniaturi pe care le tin in geanta de laptop cel mai des. Chit ca plecam undeva si adoarme copilul pe drum si odata ajunsi acolo am 3 minute sa fac ceva pentru tenul meu, sau ca ajung la birou si trec pe la baie prima data, sau se duce barbatu-meu undeva si aleg sa il astept in masina, minutele alea incerc sa le fac cat de productive se poate. Un fas de apa termala sa elimin praful care s-a depus pe fata intre timp si sa incep cu o panza curata, si imi fac repede ritualul de frumusete. Tot aici as incadra faptul ca mereu am 2-3 mostre la plic intr-un buzunar al portofelului, o crema, un anticearcan si un plic de fond de ten. Asa esti mereu pregatita.

Bagaj mic, resurse putine

Mi s-a intamplat de multe ori sa plecam undeva si sa fiu presata de spatiul in bagaje alocat mie si stiu ca si tu. Prefer sa iau 3 tricouri de schimb in plus sau o masinuta si sa mai scot din catrafusele mele. Cel mai important lucru este sa nu te culci fara sa-ti cureti tenul seara, indiferent daca esti machiata sau nu, pentru ca praf si poluare sigur ai intalnit in decursul zilei tale, si asta se depune in porii aia mari si frumosi care se ivesc pe fata odata cu trecerea anilor. Ia o punga de plastic resigilabila (eu iau set de 40 de pungi din Ikea, sunt extrem de bune, nu-mi lipsesc niciodata din casa), pune dischete demachiante in ea si toarna apa micelara pana s-au imbibat toate dischetele. Inchide punga bine, sa nu se usuce si te vor tine lejer 4-5 zile.

Tapoteaza, nu freca

Desi masajul este benefic circulatiei la nivelul fetei, frecarea excesiva inrautateste aspectul ridurilor si duce la crearea altora noi. Chiar si dupa spalare, incearca sa nu freci cu prosopul. Asta, pe langa faptul ca tapotarea unui produs ajuta la absorbtia lui mai rapida. Inainte de fiecare strat, freaca energic mainile intre ele sa se incalzeaza, aplica apoi produsul pe maini si tapoteaza pana se absoarbe complet.

Sampon uscat

Cred ca nu exista om care sa nu fi intrat intr-un Sensiblu si sa-i fi sarit in ochi fix raftul de Batiste. Ma, sunt bune! Nu cele mai bune de pe piata, dar daca trebuie neaparat sa arati oarecum, cand tu de-abia ai apucat sa te speli pe dinti din 3-4 incercari, give it a try. Nu uita sa il aplici de la minim 20cm, ca sa nu ramana reziduu alb si dupa ce il lasi 2min sa absoarba excesul de sebum, cu capul in jos masezi energic scalpul ca sa imprastii produsul uniform. Ai instant mai mult volum si timp de cateva ore, o sa te simti aproape om. Din cand in cand le mai gasesti la oferta 1+1 in farmacii.

http://luanastefan.svad.studio/wp-content/uploads/2017/07/b1-300x300.jpg

Cam astea sunt sfaturile mele pentru o mama care nu are timp, dar sincera sa fiu mai degraba te-as sfatui sa incepi sa iti faci timp pentru tine. Pentru ca daca tu esti fericita si te simti bine in pielea ta, ii vei face si pe ei mai fericiti. Nu uita ca inainte de a fi mama si sotie, esti femeie si ai aceeasi datorie morala fata de tine, ca fata de ei. So darling, love yourself and treat yourself like the queen you deserve to be, because#MommiesNeedAloneTimeToo!

Vrei să primești postările mele pe email?

Cum să scapi de păduchi

cum scăpăm de păduchi

Ce fericire că în anul 2017 nu mai ești un stigmat atunci când descoperi că ai păduchi. Nu știu cum fu copilăria voastră, dar eu am avut păduchi o singură dată. Practic. Teoretic, n-am avut niciodată, pentru că lucrurile astea nu se spuneau. Nici fetița cu care mă jucasem atunci și care a apărut rasă în cap imediat după aia nu avusese păduchi. Pe mine mama nu m-a ras în cap. Aveam părul lung și frumos (după cum spun relatările) și i-a fost milă să mă radă în cap. Bine, și ar mai și aflat lumea că-s păduchioasă. Ptiu, piei, drace!

Așa că, într-un secret total, cu pături în geam și luminile stinse, din vârfurile picioarelor, începea despăducherea, care a durat mai multe zile… Bine, exagerez.

Procedura se întâmpla în baie, cu mine în poziții imposibile, cu capul în jos, în sus, în dreapta și în stânga și cu mama și tata făcând cu rândul și curățându-mă fir cu fir.

Apoi urma adevăratul calvar. După ce-mi îndreptam oasele și mușchii și luam iar poziție de om și nu de atlant cocoșat, venea partea cu gazul. Gazul, această soluție care n-ar avea ce căuta pe cap de copil, era singura soluție anti-păduchi la vremea respectivă. Așa că, ia Diană de suportă gazul de pe cap, care îmi ardea pielea capului ca un foc mocnit. Peste cap, gaz și păr, mama îmi punea o pungă de plastic, iar peste pungă un prosop. Nu mai știu cât trebuia să stau așa, dar știu că la un moment dat plângeam de durere și mă spălau.

Să revenim în anul 2017, vara. Când, în această vară, am simțit că mă mănâncă rău capul. Am zis că o fi scalpul deshidratat, că o fi de la clorul din piscină, că poate ar fi nevoie să mă spăl, poate nu-mi priește șamponul. Dar nu era deloc mai bine, cu orice schimbare făceam. O văd și pe Ema că se scarpină, așa că îi zic lui V, mai mult în glumă decât în serios, să mă caute de păduchi.

Vrei să primești postările mele pe email?

Ar fi trebuit să-mi dau seama din prima că am păduchi. Prima carte pe care am citit-o în vacanță începea așa: ”Am luat din nou păduchi, nici măcar nu mă mai miră, nu mă mai sperie, nu-mi mai provoacă greață. Doar mă mănâncă.” (Solenoid – Mircea Cărtărescu)

Următoarea carte a fost fără păduchi, dar a treia începea așa: ” – Nu te mai fâțâi atâta! spuse mama și înmuie șomoiogul de vată în lichidul gălbui din castron, apoi îi tamponă fetei scalpul cu grijă, separând șuvițe groase de păr cu degetele. Maria stătea nemișcată pe un scaun de bucătărie, ușor aplecată, cu părul lung atârnându-i peste față. Mirosul înțepător de gaz lampant se simțea în toată încăperea” (În spatele blocului – Mara Wagner). Și tot așa înante, primul capitol e fix despre păduchi. Super, nu? Semne. Semne, peste tot. Peste tot, semne…

Așa că V se apucă. Și mă caută. Și găsește. Om serios, în toată firea, am păduchi. Super. Ce ne facem acum? Dau să caut pe site-uri ce soluții minune există. Multe reclame la produsele anti-păduchi, care promiteau marea cu sarea. Articole, advertoriale, poze, de toate. Pe forumuri și în comentariile utilizatorilor… ei, acolo situația stătea altfel. Oamenii ziceau că ar funcționa și nu prea. M-am panicat. Pentru o clipă. Apoi mi-am revenit. Aia e, avem păduchi.

Am fost la farmacie și am luat două tipuri de soluții magice. Ne-am tratat cu ele toți. Adică noi 4 și familia extinsă 😀 Apoi am luat pieptănul cu dinți subțirei și deși și am început marea pieptănare. Am descoperit că Ema era dealerul nostru, la ea fiind petrecere de păduchi. Am întrebat-o dacă nu a mâncat-o rău de tot capul până atunci. Așa și-așa… Wow… Fip și V s-au tuns aproape 0. Ei au scăpat de pieptănat. După o săptămână am folosit și al doilea produs. Aceeași chestie. Soluție, stat cu ea pe păr, apoi spălat părul, pieptănat bine, de câte 10 ori fiecare șuviță. Apoi liber.

Și am trăit noi așa, fericiți, vreo două săptămâni, până într-o zi de joi, când am simțit iar că mă mănâncă pielea capului. Am pus mâna pe pieptăn și m-am pieptănat compulsiv. Am găsit un ou de păduche pe un fir de păr. Departe de tot de rădăcină (semn că fusese depus acum mult timp, probabil de data trecută)… Oh, o luăm de la capăt.

De data asta am renunțat la produsele românești și ne-am bucurat de unul din kiturile anti-păduchi pe care le-am primit din Spania. Care are două sticluțe. Una care omoară păduchii și una care desprinde lindenii de firul de păr.Momentan suntem bine, liberi de păduchi.

Ce mai trebuie făcut atunci când descoperiți (deși eu sper să nu descoperiți) că aveți păduchi?
Să spălați bine toate textilele la 60 de grade Celsius sau mai mult și să aspirați bine orice colț de casă. Ei nu supraviețuiesc mai mult de 48 de ore fără acces la cap și păr de om, așa că vor muri în aspirator.
Obiectele pe care nu le puteți spăla la temperaturi atât de ridicate pot fi băgate în congelator și lăsate acolo peste noapte, pentru că păduchii nu mor doar de căldură, ci și de frig. Dacă aveți -18 grade în congelator, ar trebui să fie suficient.
O dată pe săptămână am decis să-mi fac mască din ulei de ricin (care e mai dens, vâscos și ar sufoca potențialii doritori de cazare în părul meu) și câteva picături de ulei esențial de arbore de ceai (și ăsta s-a dovedit a fi eficient împotriva păduchilor). Sigur o să vrea și Ema…

Noi acum suntem ok, dar mă bucur tare că subiectul se poate aborda acum cu naturalețe. Păduchii nu trag la păr murdar, deci faptul că am avut păduchi nu spune nimic despre noi. De fapt, acela dintre noi care avea părul cel mai murdar (nu spun care dintre copiii mei băieți) a avut și cei mai puțini păduchi. Noi, astea mai curate, am fost mai apreciate… Așa că, vă doresc să n-aveți. Dar și dacă aveți, aia e…

Cum să-ți ții casa ordonată când ai copii (și nițică dezvoltare personală la final)

casa ordonată

sursă foto: tettu.ro

Vrei să primești postările mele pe email?

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine e foarte importantă ordinea în casă. Nu reușesc să o țin mereu, dar asta nu înseamnă că îmi place haosul. De fapt, nici măcar nu-i vorba că nu-mi place haosul din casă, ci că, haosul din casă îmi creează haos în minte. Devin agitată, nu reușesc să-mi duc lucrurile la bun sfârșit. Și am observat că îi agită și pe copii. Și cu cât mă afund mai mult în dezordine, cu atât îmi vine mai greu să mă apuc apoi de ordonat din ele.

Așa că, am dezvoltat (sau sunt pe cale să dezvolt 🙂 ) niște strategii care să mă mențină cu casa și capul limpede. Iată cum poți avea ordine în casă (dacă simți că de ajută), în ciuda faptului că împarți casa cu doi copii mici (și pentru că cea mai mare dezordine se face de la jucării, voi începe cu ele)

1. Camera de jucării

Știu că nu toată lumea e norocoasă să poată aranja una din camerele casei/apartamentului doar pentru copii. Am fost una din familiile alea, căci eu n-am avut niciodată camera mea. Dar acum copiii mei o au. Și, după câțiva ani în care jucăriile au stat prin toată casa, am decis că, de acum înainte, locul lor va fi în camera copiilor. Copiii nu s-au arătat nici încântați, nici deranjați de noua organizare în casă, așa că așa a rămas. Dacă nu aveți o cameră specială pentru asta, camera copiilor adică, puteți alege un colț de casă, unde să le aranjați toate jucăriile pe care le au. Și că tot veni vorba de jucării…

2. Fiți atenți la numărul de jucării

Știu că de multe ori încercăm să compensăm lipsurile din copilăria noastră și îi cumpărăm copilului nostru tot ce își dorește el, tot ce ne dorim noi și tot ce ne-am fi dorit noi când eram mici. Altfel cum vă explicați că eu i-am luat Emei la 1 an o căsuță de păpuși? Toate jucăriile se adună, se împrăștie, sunt copleșitoare pentru toată lumea. Noi suntem plecați de acasă cam de când a început luna august. În primele 2 săptămâni, copiii au avut la ei câte un rucsac cu jucării, alese de ei, să se joace în vacanță. Nici nu l-au deschis. Când am plecat din nou, nu le-am mai luat decât 5 cărți și două cutii de plastilină. Deși am stat și prin casă (stăm într-un apartament cu două camere, la bloc, fără cine știe ce distracții, fără curte, fără nimic ce i-ar putea ține ocupați), n-au pomenit de jucăriile de acasă, altele decât o focă mică mov și o mașinuță de pompieri. 90% din jucăriile pe care le au ai mei sunt inutile, nici nu se uită la ele. Mai puține jucării, mai multă ordine în casă și în minte (a copiilor și a noastră).

3. Învățați copiii să pună jucăriile la loc după folosire

Asta e un lucru la care eu am ținut mult. Dacă scot toate jucăriile și le împrăștie peste tot, mă simt copleșită să le văd și intru în panică. Atunci când sunt cu mine, țin morțiș să-și pună la loc materialele cu care nu mai lucrează. Și știu că uită și că se iau cu entuziasmul noii idei de joc, așa că sunt acolo, să le reamintesc. ”Văd că masa ta de lucru a rămas foarte aglomerată. Oare mai ai loc să lucrezi altceva acolo?” sau ”Văd că au rămas toți dinozaurii pe jos. Era să calc pe unul și să-l stric” sau, chiar direct, ”Strânge, te rog, cărțile alea de pe jos, pentru că o să călcăm pe ele și o să le rupem”. Dacă n-au chef, îi ajut și eu, deși am început din ce în ce mai des să-i încurajez să lucreze împreună la ordinea din cameră. Apoi ne minunăm cu toții de cât de mult spațiu a rămas pentru joacă și cât de bine arată camera. Cred că e un obicei bun. Cu siguranță mult mai bun decât cel în care aș fi strâns eu tot după ei și tot așa, mult mai bun, decât obiceiul pe care îl au cu V, de nu mai am unde călca după ce au terminat ei joaca :))

4. Țineți câte un coș pentru adunat lucruri rătăcite în fiecare cameră

Ei bine, în coșul respectiv puneți toate lucrurile care nu-și au rostul în camera respectivă. În dormitor am un coș în care pun toate lucrușoarele care se adună pe comodă sau pe noptiere și îl iau periodic și îl golesc, punând toate nimicurile la locurile lor. Am și în sufragerie un astfel de coș, am o tăviță în camera copiilor și o cutie în birou. Cu ocazia asta (poate) reușesc să țin suprafețele dulapurilor și comodelor GOALE, nu pline de tot felul de mărunțișuri.

 

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

5. În sufragerie…

În sufragerie am greșit, dar vreau să corectez. Am multe perne pe cele două canapele, care arată foarte bine atunci când sunt aranjate. Nu arată la fel de bine în restul de 90% din timp, când sunt aruncate peste tot de copiii mei, care se joacă cu ele. Am pus un platou frumos, decorativ, pe o comodă, platou care adună acum toate nimicurile de pe lume. Am pus lucruri pe dulapul de băuturi și acum sunt obișnuită ca și ăla să fie un spațiu de depozitare. Am o măsuță complet inutilă lângă comoda televizorului, care nu face altceva decât să adune nimicuri. Trebuie să o desființez. Dar sunt lucruri pe care le pot corecta ușor, astfel încât să am nevoie de cât mai puțin timp pentru a face casa să pară (și să fie) ordonată. Deci, atunci când ai copii care le răvășesc foarte ușor, e mai bine să ai mai puține obiecte decorative în sufragerie. În plus, dacă puteți adăuga uși la mobila voastră, sau tot felul de cutiuțe, lucrurile vor părea mai ordonate. Eu am ținut morțiș să nu am prea multe polițe sau rafturi deschise.

6. În bucătărie

În bucătărie am făcut mai puține greșeli. Dar, ce mi se pare că obosește foarte mult spațiul, e toată aparatura înșirată pe blaturi. Eu încerc să le pun la locurile lor, în dulapuri, dar nu toți cei din casă fac așa 🙂 Pe de altă parte, multicookerul și espressorul trebuie să stea mereu afară, ambele fiind imense. Dacă puteți, faceți o poliță separată pentru astfel de aparate, ca să mai eliberați din spațiul de pe blat. Mă rog, nu mai reiau subiectul bucătăriei, pentru că am mai scris despre asta și despre sistemul meu de organizare, dar aveți pe site la tettu câteva modele de bucătării și tot felul de idei interesante (e noua mea descoperire în materie de inspirație 🙂 )

7. În baie

Cea mai mare greșeală pe care am putut să o facem în băi au fost fix dulapurile cu rafturi, dar fără uși. Și acumularea complet irațională de fel și fel de sticluțe și cutiuțe cu chestii poate nefolosite niciodată, care nu făceau decât să încarce vizual și să se încarce de praf. Oricât de ordine aș fi încercat să fac (pe lângă faptul că îmi lua o viață să curăț toate rafturile și toate produsele de pe ele), tot timpul băile păreau (și încă mai par, pentru că două dintre ele încă au rămas așa; nu am apucat să le renovăm/regândim) dezordonate. Acum am cumpărat mobilier cu sertare, am aruncat 75% din tot ce aveam, iar restul de 25% le-am ordonat în cutii, pe care le-am pus în sertare. Provocarea mea este să nu mai rămână niciun nimic, niciun mărunțiș în afara dulapurilor, pe marginea chiuvetei, etc. Am reușit asta. Concluzie: lucruri mai puține, depozitate departe de ochiul liber 🙂

8. În dormitor

În dormitor lucrurile sunt mai simple. În afară că am mereu câte un teanc de cărți pe noptieră, reușesc să țin lucrurile în frâu. Ce vă sfătuiesc este ca în fiecare dimineață să vă faceți patul, pentru că un pat răvășit dă senzația de spațiu dezordonat în totalitate. Și să vă folosiți de cutiuța pentru nimicuri. Foarte important pentru noi a fost că în dormitor nu mai există nicio altă piesă de mobilier în afară de pat, noptiere, comodă, dulap și oglindă, nimic de genul scaun sau fotoliu, care ar fi adunat haine aruncate pe el (pentru că mă cunosc prea bine 🙂 )
E suficient că patul are tăblii la ambele capete și mai puneam acolo lucruri, dar acum, când fac patul dimineața sau seara, iau și lucrurile și le pun la locurile lor.
Ce am reținut eu de acasă de la mama, unde spatele ușii era tot un fel de dulap, este că pe spatele ușii nu voi atârna nimic la noi în dormitor. Aveam într-o vreme halatul acolo, dar l-am mutat în baie. Altceva important pentru mine: să nu am nimic pe dulapurile de haine.

9. În camera copiilor

Despre asta am scris pe larg în alt articol, despre cât a deschis camera faptul că am pus uși la dulapurile pentru jucării, unde stăteau organizate oricum, dar păreau multe și copleșitoare. Concluzie și aici: jucării puține, organizate în dulapuri cu uși.

10. Rutina

E mai ușor să ții ordinea într-o casă atunci când ai o rutină. Cu copii mici de tot, asta e tare greu de respectat, dar de la o vreme încolo, rutina asta poate să-i includă și pe ei. De exemplu, după trezire, fac patul și strâng de prin cameră. Câteodată își fac și ei paturile. Dacă nu, le fac eu. Jucăriile din camera lor sunt strânse de seara (rar adormim înainte să le punem la loc, pe principiul de la punctul 3.)
Coborâm la micul dejun și cât mănâncă ei (eu nu mănânc mic dejun aproape niciodată), e momentul perfect să mă ocup de vase. De spălat, de pus la loc, de șters dulapurile de făcut ce mai e de făcut.
Înainte să ieșim pe ușă îmi place să las ordine în urma mea. Reușesc cu mare greutate când suntem toți 4 acasă, pentru că V. nu ține deloc la asta, dar dacă sunt eu cu copiii, lăsăm lucrurile puse la loc în urma noastră. Strângem toți trei. Când intru în casă apoi, îmi place să fiu primită într-un spațiu relaxant, nu să intru pe ușă direct cu stresul că trebuie să mă apuc de ordine.
Rutina la haine e iar foarte importantă pentru mine. Dacă nu spăl o zi da, o zi ba, pierd ritmul și mă cotropesc hainele murdare. La fel de importantă e și rutina pusului la loc 🙂 Aici eram deficitară până de curând. Hainele rămâneau părăsite în uscătorul electric sau pe uscător, în birou, până la sfântu așteaptă. Am hotărât să renunț la practica asta și să le strâng imediat ce sunt uscate. O fac împreună cu copiii, chiar dacă durează mai mult.
Când am timp, iau coșulețele de la punctul 4 la mână și pun la loc nimicurile din ele.

Cam așa funcționează la noi lucrurile în mod normal.
Dar da, câteodată mă simt copleșită de dezastrul din casă și îmi e greu să mă mobilizez să strâng (sunt mai mulți care fac dezordine și eu singura care ar trebui să fac ordine).
Da, câteodată aleg special să nu mă ocup de asta, ci să petrec timpul cu prietenii care ne vin în vizită, lăsând un mare dezastru peste tot.
Da, câteodată aș vrea și nu pot. Și e ok așa, o să pot mâine.
Da, câteodată ieșim pe ușă și în urma noastră e furtună de lucruri.

Da, mi-ar plăcea să fie mereu frumos, mi-ar plăcea să nu mai fie nevoie să adun haine de adulți și de copii din toată casa, să nu mai găsesc castroane și lingurițe pe sub pernele de la canapea, mi-ar plăcea ca V să-și pună ceașca de cafea în chiuvetă și nu pe blat, la jumătate de metru distanță, mi-ar plăcea să mă mobilizez mai ușor câteodată, mi-ar plăcea ca fiecare din casă să strângă după el.

Dar nu e un dezastru că nu se întâmplă așa. Ce-am învățat eu în viața asta a mea e că nu voi fi niciodată gospodina victimă, care freacă și își plânge viața în pumni că e subjugată de familie să fie o simplă servitoare. Atât cât fac, fac de plăcere, iar când nu-mi mai face plăcere, iau o pauză. Nu moare nimeni dacă seara rămân vase nespălate peste tot, iar eu mă simt bine cu V la un pahar de cidru pe terasă, cât dorm copiii, de exemplu. Nici măcar dacă asta e a nu știu câta seară la rând când se întâmplă asta.  Iar când mă simt copleșită, cer ajutor. Viața e prea scurtă s-o petreci cu cârpa în mână, dar și-așa prea încâlcită să trăiești în haos acasă. Echilibru, doamnelor, echilibru.

Asta e lecția de dezvoltare personală a gospodinei anului 2017 🙂

Cum ne pregătim ca să nu răcim?

sfaturi impotriva racelii

Mai sunt câteva săptămâni și începe iar școala sau grădinița. Apoi urmează anotimpurile mai reci și, după cum probabil știți deja, vor începe mucii (pardon, nu-i frumos să le zic așa), răceala, tusea, febra, bronșiolitele și cine mai știe ce.

Acestea fiind spuse, vorbesc adesea cu mame care se întreabă cum pot ele preveni toate bolile astea. Ce pot face pentru a avea măcar senzația de puțin control asupra sănătății copilului. Sunt recomandate rapid tot felul de cure pentru ridicarea imunității, cu fel și fel de pastile și siropuri, despre care nu știm, de fapt, dacă vor funcționa sau nu. Eu o să vin astăzi cu alte sugestii și idei despre cum să ne protejăm copiii să nu mai răcească atât de des sau atât de rău. Și nu, n-o să scriu despre cum să închideți ușa, ca să nu se facă_”curent”, nici să nu-i mai dați înghețată ca să nu facă ”roșu-n gât” (mă scuzați, dar eu cred că_curentul trage doar pe cel care crede în el, valabil și pentru roșu în gât de la alimente reci).

1. Aer cu sare

Am planificat ca în vara asta copiii mei să inhaleze mult aer cu sare. Am fost în saline, stăm mai mult la mare. Știu că povestea cu salinele e cu dus și întors, pentru că unii medici nu le recomandă copiilor mici, iar alții da. Eu am ales să mergem, mai ales că nu mai am copii atât de mici (2 ani și jumătate și 4 ani și jumătate) și am simțit pe pielea mea cum m-a curățat pe interior aerul de acolo, deși nu simțeam nicio răceală. Am fost la salina de la Slănic și la cea de la Turda. După ce am urcat 14 etaje la Turda, cu aproape 14 de kg de copil mic în brațe, când am ajuns la suprafață am tras un strănut care m-a curățat până în, vărogsămăscuzaț, dos.

2. Controlul umidității

Scriam în alt articol că mama are aerul prea umed la ea acasă. Ei bine, la noi e invers. Aerul de la noi de acasă e prea uscat, ceea ce susține și încurajează orice răceală, viroză. Anatomia ne învață că avem secreții nazale tocmai pentru a filtra ceea ce intră pe nas. Atunci când aerul e foarte uscat, secrețiile se usucă (adică avem nasul uscat) și dispare bariera. Hop, iacătă cum trec crocobaurii la nivelul următor. Așa că e importantă umiditatea din casă. Ea trebuie să fie undeva între 40% și 60%, dar dacă simțiți că deja ați răcit, puteți crește și până la 70%. Umidificatorul nostru și-a dat obștescul sfârșit, așa că va trebui să începem anotimpul mohorât cu o investiție. Am găsit ceva interesant, dar scriu mai jos despre asta.

3. Igiena personală

Da, în perioadele astea puteți să încurajați copiii să se spele (și) mai des pe mâini. Acasă, la școală, pe drum, oriunde. E important și să știe să se spele corect pe mâini, chiar dacă sunt mici. Și să le explicați și de ce e atât de important, ce e o răceală, ce e un virus, ce e o bacterie.

4. Igiena casei

Și în casă puteți dezinfecta mai des suprafețele des folosite, clanțe, telefoane. E indicat să spălați și așternuturile mai des, iar hainele copiilor să și le schimbe imediat ce au venit de la școală/grădiniță. Noi ne luptăm la categoria asta și nu prea câștigăm, copiii adormind de multe ori în mașină, direct cu hainele de peste zi pe ei. Lucrăm să corectăm…

5. Purificator de aer

Scriam tot în articolul despre problemele pe care le are mama cu umiditatea din aerul apartamentului ei și despre cât de important e un purificator de aer. Dacă restul suprafețelor le putem curăța și dezinfecta, dacă putem spăla mai des țesăturile, dacă putem spăla pe jos cu un mop cu abur fierbinte, ei bine, la aer nu prea putem lucra. Sau putem, dar mai greu, cu ajutorul plantelor sau unor ”curățători de aer” cu lămpi UV. Dar nu e un flux continuu de curățare, iar cine are copii predispuși la diferite boli ale sistemului respirator (cum e Fip, care făcea luna și bronșiolita) sau cu diferite alergii, știe bine cât de important e un aer curat de bacterii. Eram invidioasă pe mama, că găsisem pentru ea un dezumidificator cu purificator inclus, dar m-am gândit apoi mai bine că dacă există dezumidificator cu purificator, de ce n-ar exista și umidificator cu purificator în el. Și iaca, el există. Ne depășește bugetul cu mult, dar dacă-i cu adevărat eficient și nu mai plimbăm crocobaurii între noi (iarna trecută am fost răcită încontinuu, de exemplu… luam de la copii, dădeam înapoi și tot așa), tai din alte părți și aia e.

6. Dormi

Da, nu glumesc. În somn, organismul tău intră în revizie. Dacă nu dormi suficient, nu repară tot ce are de reparat și, în concluzie, nu funcționează cum ar trebui. Ziceam că iarna trecută am fost într-o răceală continuă. Așa e. Pe lângă asta, iarna trecută dormeam câte 4 ore pe noapte… Așa că fă ce spune popa, nu ce face popa 🙂 Sau Diana.

7. Fă sex

Am citit pe site la BBC că dacă faci sex de câteva ori pe săptămână, crește nivelul imunoglobulinei A, care te ajută să te lupți cu răcelile. Vorba mamei, dacă mint ei, mint și eu.

Vrei să primești postările mele pe email?

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

Cum să speli pe păr un copil care ”nu veau!”

cum să speli copilul pe păr

 

Atunci când ai un copil mic (sau mai mulți), una din provocările serioase ale vieții de părinte include chiar și să-l speli pe păr. Copilul nu vrea, protestează energic, plânge, se tânguie, sau urlă ca din gură de șarpe, opunându-se de parcă l-ai spăla cu acid și nu cu apă.
Motivele pot fi multe, de la teama de apă, sau poate că își amintește cum l-a supărat odată, cândva, în viața asta sau în alta, cum i-a intrat săpun în ochi, până la nevoia de a se face auzit, de a-și stabili singur limitele, de a fi acceptat (în ochii lui sau ai părintelui) ca individ separat de restul familiei, cu puteri depline și cu drept de veto.

Sigur că poți să-l obligi, să-l ții cu forța și să nu ții cont de protestele lui. Spălatul se face brutal, mecanic, iar la final copilul e curat și frumos mirositor. Dar de aici lipsește respectul față de el și atitudinea blândă, înțelegătoare, pe care eu una tot încerc să o împrăștii pe unde mă găsesc. Și sigur că poți și să renunți la spălatul pe păr până în momentul în care chiar nu se mai poate altfel, când e obligatoriu, când în capul copilului deja se dezvoltă alte civilizații, cu structuri sociale, construcții proprii, poate chiar mai multe autostrăzi decât are România.

Noi am fost și pe acolo, căci Fip a avut în cap un strat protector consistent compus din pământ, nisip și, probabil, particule cosmice. Cât a fost cu mâna în ghips (adică 3 săptămâni și 2 zile), spălatul pe păr a fost imposibil (încercam să limităm pe cât de mult contactul lui cu apa, pentru că și-așa era frustrant pentru el să nu poată lua parte la activitățile lui preferate: înotul și stropitul cu apă până la dezintegrare), așa că îi făceam zilnic dușuri scurte, rapide, pe care aproape să nu le conștientizeze. Dar, după astea 3 săptămâni, plus încă una în care n-a vrut să se spele și nici eu n-am vrut să-l mai stresez suplimentar, l-am tuns de tot. L-am tuns de tot pentru că am fost o familie de păduchioși (haha, da, puteți să râdeți. Gata? A, mai aveți puțin… Ok, citiți voi mai departe când ați terminat). Avantajul stratului protector a fost că Fip a confirmat teoria cum că păduchii își caută gazde curate. El a avut cel mai puțin păduchios cap din toată familia. În fine, după ce l-am tuns, am văzut capul lui rotund, ca o lună, și la rotunzime, dar și la structura solului. Praf gri, doar că lipsea steagul înfipt în el acum câteva decenii, când eu una nu existam.

Bun, introducere suficientă, iată soluțiile pe care le-am găsit eu, după ce am trecut cu amândoi copiii prin etapa ”Nu mă păl pe păl”.

1. Folosiți șamponul potrivit

Nu știu dacă e nevoie de sugestia asta, pentru că nu știu dacă mai există șampoane pentru copii care să-i usture la ochi, dar asigurați-vă că șamponul pe care îl folosiți nu îi deranjează la ochi. Îl puteți testa pe voi înainte să spălați copilul cu el.

 

Vrei să primești postările mele pe email?

2. Oferiți explicații

La unii copii funcționează bine explicații. Explicații despre de ce e nevoie să se spele pe păr (știu că pentru noi, adulții, asta este evident, dar pentru ei, cu experiența lor de viață limitată, evidentul ăsta e mai puțin evident), explicații despre cum decurge procesul, poate și ceva filmulețe cu alți copii care se spală pe păr. Îi puteți lua cu voi la duș atunci când vă spălați și voi pe păr, ca să vadă că nu vine sfârșitul existenței lor, că nu se prăbușește universul atunci când pui șampon în cap și, mai ales, atunci când îl clătești.

3. Spălatul în joacă

La alți copii pot funcționa jocurile. Spălat pe cap păpuși sau mașinuțe, spălat pe cap în poziții amuzante, glume caraghioase în care părintele confundă un fund de copil cu un cap de copil, sau un șampon cu o telecomandă. ”Mami, cum să mă speli pe păr cu telecomanda? Haha, hihi.”
Cântecele, tot felul de altfel de joculețe, orice destinde atmosfera și relaxează copilul (și părintele).
La fel de amuzant poate fi și să spălați copilul în locuri mai puțin potrivite, poate în chiuveta de la bucătărie, poate într-o oală, poate într-o tigaie… Fiți creativi!

4. Faceți baie împreună

Pe unii copii îi ajută să facă baie împreună cu părinții. Pe Filip l-am spălat mult timp ținându-l în brațe, sub duș. Bine, asta era și pentru că era cam singura mea opțiune de a face cunoștință cu apa în fiecare zi, pentru că mic (și foarte mic) fiind, nu voia să stea cu nimeni deloc, așa că împușcam doi iepuri dintr-un foc. Mă spălam și eu și-l spălam și pe el.

 

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

5. Încercați o cască pentru protecția ochilor

De multe ori supărarea vine din faptul că atunci când îi spălam pe păr, le ajunge apa pe față și le intră în ochi. Puteți să încercați să-i obișnuiți să accepte apa de pe față, dar unii copii nu reușesc deloc să treacă peste asta. Ai mei fac înot, fac scufundări, sunt mereu cu capul în apă, dar, cu toate astea, la duș nu suportă apa să li se scurgă pe mutrițe. Așa că niște oameni au găsit o soluție, sub forma unui abajur pe care îl pui pe frunte copilului, iar apa se scurge pe abajurul respectiv, ocolind fața. Noi n-am luat, dar înțeleg că-s utile.

6. … sau ochelari de înot

Ce am făcut noi, în loc să folosim casca-abajur, a fost să utilizăm ochelarii de înot. A fost singura metodă 95% eficientă. Ochelarii pe ochi, etanșată zona, toată lumea fericită. Celelalte 5% le suplinim printr-un prosopel mic, pe care îl pun pe fața copilului neprotestatar 🙂
Adică, spălatul se face în felul următor: capul pe spate, ochelarii la ochi și un prosop mic pe față, care absoarbe toată apa.

7. Poate dopuri de urechi

Problema unor copii nu e apa care le intră în ochi sau care le curge pe față, ci apa care le intră în urechi. Așa că puteți proteja zona urechilor cu ajutorul unor dopuri de urechi.

8. Alegeți bine ora de baie

Mult timp l-am spălat pe Fip dimineața, pentru că seara era mereu prea obosit, suprastimulat de la activitățile zilnice, mult mai greu de liniștit și de calmat, mai puțin receptiv la explicații și la orice intervenție.

 

9. Puneți o oglindă

Pe unii copii îi ajută mult să vadă ce se întâmplă. Poate îi va mai și distra să se vadă cu capul plin cu spumă albă, ca de bezea. Dar important e să simtă că au puțin mai mult control, că văd ce li se face, că văd privirea relaxată a părintelui.

10. Acceptați emoțiile

Oricât de tare v-ați strădui, câteodată chiar nu se poate nici fără spălat și nici fără lacrimi. Acceptați supărarea copilului, acceptați că nu le place, că nu-s de acord, că e greu să nu poți face nimic să oprești adultul de lângă tine care îți face lucruri pe care nu le vrei, chiar dacă-s pentru binele tău. Nu le spuneți că nu au de ce să plângă, nu le spuneți că-s răi sau urâți, nu țipați la ei, nu-i pedepsiți pentru că au plâns și au protestat. Spuneți-le că îi înțelegeți că nu le-a plăcut. Și țineți-i în brațe. Iubiți-i și când plâng și când protestează.