Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

A fost odata un cizmar care n-avea cizme. Si un frizer care nu era tuns. O make-up artista care nu se machia. Si un medic mereu bolnav.

Pe acelasi principiu, a mai fost odata, si inca mai e, ca daca n-ar fi, n-ar avea cine sa va povesteasca, o doamna, consilier pentru dezvoltare personala, care le explica doamnelor cu care lucreaza despre importanta rolurilor pe care le avem in viata, dar care n-avea decat doua: de mama si de om.

Asa se face ca de 5 ani de zile, doamna asta despre care va povestesc, care … aham aham… nu-s eu, ci e o … prietena, n-a mai reusit sa intre in rolul de sotie decat cand rolul de mama se ducea la culcare, seara, dupa o zi de alergat dupa copii mici cu energie multa. S-ar mai fi gasit timp si pe parcursul zilei, dar pe parcursul zilei, sotul dansei avea [citește mai departe aici]

Vrei să primești postările mele pe email?

Cum am construit noi un cort pentru copii (și poze cu alte lucruri pe care le-am mai meșterit)

Baton cu nuci si fructe pentru copii

Calendarul Emei

Episodul 8: 7 lucruri pe care le aduc acasa copiii mei

De cand au inceput gradinita, copiii mei aduc tot felul de lucruri acasa. Nu stiu daca si ai vostri fac la fel, dar eu trebuie sa ma duc sa ii iau de la gradinita cu o punguta dupa mine. Nu toate lucrurile pe care le aduc le pot baga in punguta si nu toate lucrurile imi sunt pe plac, dar ce sa facem… Daca tot ii cresc cu respect, s-o fac pana la capat, chiar daca asta inseamna ca avem casa/masina/geanta/buzunarele/altele pline de:

1. Pietre

Asta a fost prima pasiune a copiiilor mei. Ema a iubit intotdeauna cititul. Avem o biblioteca impresionanta de carti si nu stiu ce a fost in capul meu cand am ales ca una din cartile din biblioteca sa fie o carte despre un caine care aduna pietre, le duce acasa, le spala, le ingrijeste si le face culcusuri. In momentul prezent [citește mai departe aici]

Episodul 5: La bucatarie

tort raw vegan

Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea se leaga de bucatareala. Bunica mea, o femeie micuta, cu parul mai alb decat rufele albe din reclamele la detergent si cu ochii mai albastri decat cerul intr-o zi senina de iulie, era mare experta la prajiturit. Cu supele si mancarurile nu se dadea ea prea mult in stamba (numai cand am scris cuvantul “supa” si mi-a aparut in fata ochilor jumatatea de ceapa fiarta pe care o aveam in farfurie la ora pranzului, motiv pentru care mi-au mai luat vreo 20 de ani sa apreciez supele si ciorbele la adevarata lor valoare). Dar la prajituri, torturi, patiserie, era experta.

Desertul copilariei

De ziua mea, invariabil, facea … [citește mai departe aici]

Vrei să primești postările mele pe email?

Despre empatie

Ce este empatia?

Empatia este conștientizarea emoțiilor celorlalți, componentă esențială a inteligenței emoționale. Asta spus pe scurt.

Pe lung, empatia înseamnă mai multe, doar că dacă citești 3 cărți diferite, vei găsi 3 perspective diferite.

Poate vă aduceți aminte vreun episod din viața voastră când o pur și simplu ați izbucnit în plâns auzind durerea celui de lângă voi. Sau când un prieten v-a înțeles emoțiile atât de bine încât parcă nu vă venea să credeți că știe să vă citească gândurile. Poate ați trecut printr-un moment în care ați primit înțelegere și o îmbrățișare strânsă și cinci cuvinte care v-au făcut să simțiți căldura celuilalt: ”Simt că îți e greu”…

Toate acestea sunt exemple de empatie.

Empatie

Tipuri de empatie

Empatia este, grosso modo, de două feluri. Citește mai departe

Vocea Ta: Tu stai aici şi plângi – Joc de conectare

owl-final-facebook-02”Încă una care mă ia cu conectarea”

Când nu suntem conectate e de rău. Ea plânge, eu clocotesc, ea trântește, eu pufnesc, ea țipă, eu mă iau de cap. Și când e așa, sigur sigur trebuie să ne conectăm.

Știu că poate o să-ți dai ochii peste cap și o să te gândești ”Încă una care ma ia cu conectarea”. Ai și tu dreptate, toată lumea vorbește despre conectare cu copiii, cu partenerii, cu noi înșine, dar serios că e nevoie. Serios că fără ea noi nu putem funcționa, o luăm razna și ne scoatem ochii.

Citește mai departe

 

secom

 

Vocea ta: Aşteptările maternităţii

Înainte să nasc primul copil, așteptările mele referitoare la ceea ce va urma erau destul de jos

Știu că vorbeam cu mama la telefon și ea îmi spunea că speră să fie un copil vesel și că, dacă am noroc, poate va fi la fel de cuminte cum fusesem eu.

”Un vis de copil”

Eu fusesem foarte cuminte. După vreo două săptămâni de plâns seară de seară singură în pătuț, eram liniștită. Îmi povestea mama cum stăteam singură în dormitor și doar ce mai trecea pe la mine între fiert două oale de scutece și una de ciorbă, doar ca să mă găsească zâmbitoare și fericită. Nu (mai) plângeam noaptea, nu udam patul, dormeam până dimineața târziu, adormeam singură. Când veneau musafiri, stăteam potolită în dormitor până când mă aducea și pe mine în sufragerie, când zâmbeam la toată lumea și treceam din mână în mână pe la toți. Apoi înapoi în pat, căci în sufragerie oamenii vorbeau tare, râdeau, mai fumau.

[citește mai departe aici]