6 cărți despre frați

Acum vreo patru ani aflam că Ema va fi soră mai mare. Nu era chiar o veste neașteptată, ba chiar era o veste așteptată și foarte dorită. Cum eu am fost un copil singur la părinți, mi-a venit tare greu să-mi dau seama cum se face treaba asta de părinte de doi copii. Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.
Mă rog, până la urmă i-am dat eu de cap și acum nici nu mai țin minte cum era să fiu părinte doar de un singur copil. Despre cum încercăm să-l ajutăm pe fratele mai mare la noua configurație a familiei și alte peripeții ale noastre, mai amuzante sau mai puțin amuzante, am scris aici. Iar marți, pe 27 martie, de la ora 16.30 am programat și un webinar gratuit pe tema conflictelor dintre frați, pentru că mi-e clar că e nevoie de mult sprijin pe partea asta. Așa că, dacă aveți mai mult de un copil, vă invit să vă înscrieți, ca să participați. Sau poate aveți prieteni care trec prin dificultăți cu copiii lor și le-ar fi de folos puțin sprijin și puțin ajutor. Le puteți da mai departe linkul evenimentului.
Pe lângă multe alte chestii pe care le-am făcut pentru a ușura cât de cât adaptarea, am și căutat cărți care să abordeze situația asta. Cumva, doar a povesti nu-i era mereu suficient pentru a și vizualiza situația. Cu cărțile lucrurile deveneau mai ușoare. Între timp au mai apărut și alte cărți pe tema asta și mă gândesc că s-ar putea să vă fie utilă o astfel de listă.

Avem un bebeluș – Berta Garcia Sabates

Berta Garcia Sabates - Avem un bebelus! -
”Avem un bebeluș” a fost prima carte pe tema asta pe care am cumpărat-o. E o carte drăguță, curată și deschisă. Ce mi-a plăcut la ea a fost că aici am citit despre cum bebelușul nu va fi apt de joacă imediat ce se va naște, cum el va primi destul de multă atenție, cum în ciuda acestui fapt, nimeni nu încetează să-l iubească nici pe fratele mai mare și mult alte aspecte practice. În principiu, am evitat cărțile care prezintă doar partea frumoasă a apariției fratelui, pentru a nu crea așteptări nerealiste și ușor de a nu fi împlinite 🙂

Așteptând un frățior sau o surioară – Catherine Dolto

Catherine Dolto - Asteptand un fratior sau o surioara -
A doua carte pe care am avut-o pe tema asta a fost cartea lui Catherine Dolto, ”Așteptând un frățior sau o surioară”.
În această carte este, mai degrabă, vorba despre perioada sarcinii. Din cartea asta Ema a înțeles cum bebelușul din burta mea crește într-un balon cu lichid și se hrănește printr-un furtunel.
Cartea abordează și emoțiile pe care poate să le simtă copilul mare. Inclusiv furia lui, respingerea fratelui mai mic, șamd. Lucruri poate mai greu de citit de către părinți, care iau totul ad literam 🙂
E o carte echilibrată, care normalizează orice emoție ar simți copilul mare legat de fratele sau sora ce va veni. Ceea ce s-ar putea să-i ia o mare piatră de pe inimă 🙂

Te iubesc orice culoare ai avea – Mihaela Coșescu

Te iubesc, orice culoare ai avea
E o carte mai lungă, de citit cu copii mai mari, sau copii mici care au multă răbdare la citit. E o poveste frumoasă, a unei girafe care are nevoie să se simtă la fel de iubită ca și sora ei. Gigi trece printr-o întreagă aventură. Pentru copii poate fi foarte benefic să afle că și alții mai trec prin ceea ce trec ei, că și alții (copii sau girafe) au fel și fel de emoții și de reacții și că există o universalitate a situației, trăirilor și emoțiilor.
Desigur, Gigi află la final că este iubită în mod necondiționat de către părinții ei și de către sora ei și totul se încheie cu bine.

Am o surioară – Catherine Leblanc și Eve Tharlet

Am o surioara! - Catherine Leblanc, Eve Tharlet
E o poveste drăguță, a unui ursuleț (Martin) care tocmai a devenit frate. Ursulețul află acum ce înseamnă să fii frate mai mare, cum arată sora lui, ce trebuie să facă pentru și cu ea. Unele lucruri sunt plăcute, altele sunt mai puțin plăcute. Citez un pic din carte, ca să vă faceți o idee:
”Mama o ține în brațe ca pe o comoară. Și el ar vrea să se cuibărească lângă ea, dar nu îndrăznește să spună nimic.
– Hai, Martin, vino mai aproape să o vezi! spune tata.
– Doarme ca un îngeraș. Vrem să-i spunem Ana, tu ce părere ai?
Ursulețului nu prea-i pasă de cum se va numi ea. Vrea să ajungă la locul lui, lângă mama.”

Împreună

Impreuna - Ioana-Chicet Macoveiciuc
E adorabilă cartea asta. Îmi plac mult cărțile Ioanei, pentru că abordează fix situațiile de care ne lovim și noi. Avem cartea de bucate, din care gătim și discutăm despre alimentația sănătoasă, avem și prima ei carte, pe care a primit-o Ema de la o prietenă a mea, de ziua prieteniei, din care tot așa, pornesc mereu niște discuții interesante.
Recent am văzut-o și pe aceasta într-o librărie și Ema m-a anunțat imediat: ”Uite cartea aia despre fetița aia ca mine”, așa că am cumpărat-o. E foarte simpatică și caldă și a devenit parte a procesului nostru de a-i ajuta pe Ema și pe Filip să fie cu adevărat o echipă (despre asta un articol viitor). Are situații practice, soluții practice, confirmări, emoții și tot ce mai vreți.

Frozen/Regatul de Gheață

Biblioteca ilustrata Disney: Regatul de gheata - Editie de colectie
Pe lângă cărțile astea, Ema mi-a zis că și Frozen/Regatul de Gheață e tot o carte despre frați, așa că merită citită și din perspectiva asta. Recunosc că eu nu mă gândisem la asta.

6 cărți despre frați

Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența.

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

Trăim într-o lume în care oamenii nu mai au timp. Nu mai au timp și nu mai au răbdare, iar copiii noștri sunt expuși permanent la asta. Sunt expuși la nevoia de rezultate rapide, la șabloane, la toate lucrurile astea care nu-i încurajează să-și ia timp să gândească și să încerce până când reușesc.

Lumea evoluează în moduri pe care încă nu le putem intui. Drept urmare, habar n-avem ce e nevoie să ne învățăm copiii pentru viitorul lor. Habar n-avem dacă atunci va fi nevoie de medici sau de avocați sau de tinichigeri sau de psihoterapeuți. Ne îndreptăm cu pași repezi către automatizarea vieții noastre aproape întregi (știați că există psihoterapeuți roboți, da?). Și atunci? Pentru ce îi pregătim?

Eu am decis că-i important să le încurajez gândirea critică. Gândirea în afara cutiei. Dorința de a crea. Abilitatea de a prelua datele și de a face ceva cu ele. O fi bine, n-o fi bine. Om vedea.

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența. Și curajul, până la urmă.

1. Ceva ce nu s-a mai văzut

Ceva ce nu s-a mai vazut - Ashley Spires
O carte simpatică, despre o fetiță care voia neapărat să creeze ceva ce nu s-a mai văzut. Desigur, nu e ușor să creezi ceva ce nu s-a mai văzut, așa că fetița încearcă și tot încearcă. Exact când mai avea puțin și se dădea bătută, asistentul fetiței vine cu o idee genială pentru a o scoate din roata de hamster a ideilor în care se învârtea fără folos.

Nu vă spun dacă a reușit sau nu să facă ceva ce nu s-a mai văzut, pentru că vreau să vă las pe voi să descoperiți asta.

E o carte foarte potrivită mai ales pentru copiii cu toleranța scăzută la frustrare, dar nu doar pentru ei.

 

2. Ce poți face cu o idee?

Ce poti face cu o idee? - Kobi Yamada, Mae Besom
”Ce poți face cu o idee?” e o carte drăguță despre un băiețel urmărit de o idee. La început, băiețelul încearcă să scape de idee, deși ideea îl urmărește peste tot. Se teme de ce vor spune ceilalți despre ideea lui ciudată și puțin nebunească. Se preface că nu e a lui, dar ideea se ține scai de el. Ideea crește și tot crește, iar cei doi devin prieteni. Până la urmă, băiețelul se hotărăște să arate ideea asta și altor oameni, deși încă era temător din cauza părerii lor.

Nu vă spun mai multe. Da, unii oameni chiar au crezut că ideea era stupidă, dar mai departe citiți voi 🙂

Cumva, mi-a adus aminte de varianta pentru adulți a aceluiași principiu, din Lecții de Magie (Elizabeth Gilbert)

3. Rosie Revere, fetița inginer

Rosie Revere, fetita inginer - Andrea Beaty, David Roberts
Poate puteți ghici despre ce este această carte. Despre o fetiță care este pasionată de domeniul ingineriei. De fapt, Rosie e o inventatoare, care inventează tot felul de aparate mai mari sau mai mici. Până la urmă, Rosie construiește un aparat de zbor, care se prăbușește. Rosie e foarte supărată, mai ales că mătușa ei o privește și râde după ce observă cum se prăbușește aparatul.

De ce râdea mătușa? Vă las să aflați. La fel ca și voi (probabil), și Rosie a crezut că mătușa ei râdea de ea.

Mesajul cărții vine apoi spus răspicat în cuvinte: Eșecul vine doar atunci când încetezi să mai încerci.

 

 

Săptămâna viitoare (sau peste 2 săptămâni) promit să vin cu alte recomandări.

6 cărți despre frați

Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența.

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

– Mami, ce-i aia inteligență emoțională?

– Mai ții minte când am vorbit despre creierul cu care citești și creierul cu care lovești?

– Da. Și despre neuronii oglindă.

– Să știi cum și când să-ți folosești creierul cu care citești, ca să-l poți controla și pe ăla cu care lovești e inteligența emoțională.

Eu nu-s mare expertă pe dezvoltarea cognitivă a copiilor. De fapt, știu că atunci când un copil se simte în siguranță, e deschis către a învăța și că e suficient să-l expui, ca să aibă de unde să învețe. Așa că abordarea mea în a învăța copiii a fost, mai degrabă, să lucrăm la dezvoltarea inteligenței emoționale, care să-i ajute să fie siguri pe ei și să se simtă în siguranță. Și de acolo să-și pornească și călătoria în dezvoltarea inteligenței cognitive.

Am început ”exercițiile” de dezvoltare a inteligenței emoționale de când era Ema mică. Unii îmi spuneau că e prea mult, că e copilul prea mic și că nu e bine ce fac. În schimb, copilul era fericit și absorbea informația ca un burete. Iar eu știam că pe baza pe care o formam atunci s-ar fi clădit multe lucruri minunate și fantastice ulterior. Teorie care mi s-a și confirmat. Ema este un copil care are, la cei 5 ani de viață ai ei, mai multă inteligență emoțională decât aveam eu acum 6 ani. Iar Fip îi calcă pe urme.

Am făcut activități structurate, cu poze și cartonașe, am mers pe stradă și am vorbit despre oameni și despre emoțiile lor, am ghicit de ce plângea un copil sau de ce râdea un domn, am numit, am imitat emoții. Am făcut multe cu ele. Am și un newsletter educațional pe tema asta, care a plecat deja în câteva sute de exemplare către părinți. Puteți să vă înscrieți și voi, dacă doriți:

Aici

Un alt lucru pe care l-am făcut a fost să citim cărți pe tema asta. Din fericire, în anul 2018 rafturile reale sau virtuale ale librăriilor sunt pline de cărți despre dezvoltarea emoțională a copiilor, cărți care sunt bune, care îi îndrumă în direcția corectă, care le spun că sunt normale toate emoțiile, că n-avem de ce să le ascundem și că putem să le simțim liniștiți.

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

O să scriu recurent astfel de articole, pentru că e păcat de cărți să nu știți de ele. Astăzi despre 3 dintre ele.

1. Ai umplut galetusa azi?

Ai umplut galetusa azi? - Carol McCloud, David MessingAi umplut găletușa azi” e o carte foarte drăguță din care copiii află că toți oamenii au câte o găletușă plină cu bucurie și fapte bune, cu fericire și cu lucruri minunate. Atunci când găletușa oamenilor este plină, ei se simt bine. Iar atunci când ea este goală, ei nu se mai simt bine. Oricine poate umple găletușa altcuiva (iar copiii primesc și câteva sfaturi despre cum ar putea s-o facă) și în timp ce umpli găletușa altcuiva, se umple și a ta. În același sens, atunci când golești găletușa altcuiva prin comportamente dureroase pentru celălalt, se golește și a ta.

2. Ultima stație de pe Strada Pieței

Ultima statie de pe Strada Pietei - Matt de la Pena, Christian Robinson

”Ultima stație de pe Strada Pieței” e o carte pe care o puteți citi după ce ați aflat cum se umple găletușa fiecărui om. Un băiețel pleacă de la biserică împreună cu bunica sa și călătoresc cu autobuzul într-o direcție pe care noi nu o cunoaștem. În autobuz, băiețelul observă oamenii și pune unele întrebări mai incomode bunicii, care reușește cumva să vadă orice lucru într-o lumină pozitivă. La final aflăm că bunica și băiețelul se îndreptau într-o zonă săracă a orașului, în care serveau mâncarea la o cantină pentru cei ce au nevoie. Iată o modalitate de a umple găletușa cuiva 🙂
Cartea e mai mult decât o carte despre emoții. E o carte despre viață și despre cum o poți privi din diferite perspective. Despre cum poți vedea frumosul în orice. Și despre cum să-ți folosești emoțiile și simțurile pentru a călători prin ea. Cu autobuz sau fără…

3. Ma simt trist

Ma simt trist - Brian Moses, Mike Gordon

Ne temem atât de tare de tristețe, încât n-am vrea s-o vedem niciodată în viața noastră. Cât despre rolul nostru de părinți, suntem convinși că scopul nostru în viața copiilor noștri e să-i ferim de toate cele rele și să ne asigurăm că ei nu vor fi triști niciodată. Ceea ce nu-i deloc așa și nici n-ar trebui. Tristețea e o emoție naturală pe care o trăiesc toți oamenii. Important pentru copiii noștri nu e să fie păziți de ea, ci să-i învățăm cum să lucreze cu ea atunci când o simt. Ce faci cu tristețea? Ce înseamnă ea? De unde vine?
Cartea asta, ”Mă simt trist” e o ocazie foarte bună să deschideți discuția asta cu copiii. Și e o carte potrivită și pentru părinții speriați de tristețe. Învățăm alături de copiii noștri să ne gestionăm emoțiile, iar asta nu-i deloc un lucru rău.
Ce mi-a plăcut foarte mult în cartea asta este faptul că-i prezintă copilului și o parte pozitivă la final de tristețe. Tristețea trebuie să ne conducă la speranță și nu la resemnare. Iar cartea asta exact asta transmite.

Și gata, ca să nu vă copleșesc. Săptămâna viitoare alte trei cărți.

6 cărți despre frați

Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența.

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

Cărți cu dinozauri pentru copii

carti cu dinozauri pentru copii

A fost odată ca niciodată un băiețel de vreo 4 ani, pe care l-am cunoscut într-un magazin de jucării. Eram cu Ema de mână și cu Fip în brațe. Iar băiețelul respectiv îmi spunea în română cum se numesc toți dinozaurii expuși în magazin. I-am spus că sunt sincer impresionată de faptul că a reținut cum se numesc cu toții. Mi-a zis că iubește dinozaurii. Și că dacă am timp, îmi poate spune cum se numesc ei și în engleză. Și mi-a zis.

Am aflat de la mama lui că pasiunea asta data de foarte mulți ani din viața lui de 4.

Acum, Fip are 3 ani și el. Și este la fel de pasionat de dinozauri ca și băiețelul din magazin. Nu știe cum îi cheamă în engleză, dar multe lucruri la noi acasă se învârt în jurul dinozaurilor.

 

Inclusiv una din cele mai mari provocări ale vieții lui s-a legat de dinozauri. Pe vremea când încă nu pricepea el permanența morții (nici acum n-o pricepe de tot, dar îi e puțin mai clar), întrebarea continuă pe care o adresa oricui se uita către el era ”Ude au pulut izaulii?” (unde au dispărut dinozaurii?)

Și pentru că am profitat de pasiunea lui cu dinozauri ca să introduc cititul între plăcerile lui (scriam aici cum putem încuraja copiii să se apropie de cărți), avem în casă o grămadă de cărți despre dinozauri. Știu că mulți, foarte mulți copii sunt fascinați de animalele astea gigantice și de misterul din jurul lor, așa că o să împărtășesc și cu voi lista de cărți cu dinozauri de la noi de acasă.

1. Dinozauri cu ochelari 3D

3D Dinozauri. Cu ochelari 3D

2. Prima mea enciclopedie – Dinozauri
Prima mea enciclopedie - Dinozauri

3. Larousse. Enciclopedia celor mici – Dinozaurii (preferata copiilor mei)

Larousse. Enciclopedia celor mici - Dinozaurii

4.Dinozaurii – Lanterna magică (avem mai multe cărți din colecția asta. Sunt foarte faine)

Dinozaurii. Lanterna magica. Primele mele descoperiri

5. Pixie știe tot – Dinozaurii

Pixi stie-tot - 2. Dinozaurii - Cordula Thörner

Cărți cu dinozauri pentru copii

Știu că mulți, foarte mulți copii sunt fascinați de animalele astea gigantice și de misterul din jurul lor, așa că o să împărtășesc și cu voi lista de cărți cu dinozauri de la noi de acasă.

30 de idei de cadouri care nu sunt jucării (partea I)

Iată, deci, lista noastră de cadouri pentru copii, cadouri care nu sunt jucării în cea mai mare parte a lor. Lista e foarte lungă, așa că o s-o împart în două articole. Unul astăzi și unul mâine. Să începem!

Cărți inteligente pentru părinți (și nu numai)

Deși primesc aproape o dată la două zile câte o întrebare legată de recomandări de cărți de dezvoltare personală și/sau parentală, n-am mai scris de foarte multă vreme pe tema asta. Așa că e momentul.

Bine, primesc întrebări și legate de când am timp să citesc atâtea cărți, dar aici nu știu dacă vă pot fi de folos. Toate cărțile astea cam vin la pachet cu somn puțin și dureri de cap dimineața (și acum am, pentru că aseară am ținut morțiș să nu mă culc până când nu termin de citit o carte care mi-a plăcut mult), așa că nu vă recomand asta. Atâta doar că pentru mine cititul e aproape una din nevoile de bază. Știu că n-o să mor dacă nu citesc într-o zi, sau mai multe zile la rând, cu toate astea, de multe ori prefer să mai citesc 10 pagini decât să mă ridic și să-mi pun ceva de mâncare atunci când îmi este foame.

Citesc tot felul de cărți, dar, în general mă cam feresc de cărți autosuficiente, care îți promit bunăstare, bogăție, fericire și o viață în rai în 5-7-9-10 pași simpli sau mai complicați. Cu alte cuvinte, n-o să prea găsiți în recomandările mele bestselleruri care să ne îmbunătățească viața.

Unele din cărțile de aici sunt mai simple și ușor de citit. Altele sunt mai complicate și poate au nevoie de ceva background pentru a putea fi înțelese și digerate. O să le împart în două categorii, ca să vă fie mai ușor să alegeți. Categoriile astea sunt subiective și o să vă rog să le treceți prin filtrul gândirii. Ceva ce mie mi se pare complicat, ție ți s-ar putea părea simplu. Și viceversa.

Acestea fiind spuse, să purcedem. Iată top 10 cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit în ultima vreme (și nu numai).

Cărți mai ușurele:

1. Will I Ever Be Good Enough? – Karyl McBride, Ph.D.  (tradusă în română: Voi fi vreodată suficient de bună? Editura Trei)

Will I ever be good enoughCartea asta am găsit-o, întâmplător, pe Amazon anul trecut, când eram în vacanță în Spania. Când ajung acolo îmi fac, de obicei, stocul de cărți. Pentru că Amazon și Amazon Prime și vin a doua zi la ușă cărți la care în România nici nu visez (nu, nu-mi place să citesc de pe telefon, tabletă, Kindle; sunt mai oldschool așa). A fost mindblowing pentru mine. Este despre mamele narcisiste și ce se întâmplă cu un copil care provine dintr-o astfel de familie. Ce metode de a supraviețui dezvoltă, cum îi influențează ele viața de adult, ce poate face pentru a se rupe din relația toxică cu o astfel de mamă. Am descoperit apoi, întâmplător, că a fost tradusă și în română. Era pe un raft, printre alte cărți. Eu aș fi pus-o pe un suport cu beculețe, muzică și alte tactici de atragere a atenției…

Cartea pune degetul punctual pe multe răni pe care le au femeile cu mame narcisiste și e o lectură fantastică pentru aceste femei. E mișto să ți se confirme că nu e vina ta, să vezi că unele tipare sunt universale și că n-au legătură cu tine, că ești suficient de bună, indiferent ce ai auzit în copilărie… Must read dacă ați avut mame (sau părinți) narcisiști, în jurul cărora s-a învârtit mereu toată viața voastră.

2. Copilul invizibil – Gaspar Gyorgy

E o carte frumoasă, caldă, primitoare, amuzantă și deschisă, scrisă în stilul lui Gaspar (btw, dacă n-ați fost pe la evenimentele la care e speaker, musai să mergeți. Îl urmăresc de ceva vreme și îmi place mult și ce mesaje transmite și cum o face). Copilul invizibil e o carte despre noi, despre emoții, despre asumare, despre dezvoltare, despre înțelegere, despre conștientizare. E structurată minunat, informațiile sunt foarte utile, scrise într-un stil prietenos și fluid. E o carte care invită la introspecție și la meditație. La finalul cărții te simți ușor, dar îți dai seama câte lucruri noi ai aflat.

Din punctul meu de vedere, dacă n-ați mai citit cărți de dezvoltare personală până acum, asta e o carte bună cu care să începeți. Eu am oferit-o cadou de Crăciun unor prietene ale mele. Atât de utilă mi se pare.

O găsiți aici.

3. The Paradox of Choice. Why More is Less – Barry Schwartz

Impropriu zis că e o carte de dezvoltare personală. E mai degrabă o carte de sociologie, care analizează interiorul și exteriorul uman și evoluția societății din perspectiva alegerilor pe care le facem. Cum ne influențează ele viața și cum influențează viața noastră alegerile. Ce se întâmplă când trebuie să luăm prea multe decizii sau când avem prea multe opțiuni. Vorbește despre emoții, dar este o carte pragmatică, conține studii și concluzii multe, e foarte ancorată în realitatea noastră.

E o lectură bună și o lectură interesantă. O recomand mai degrabă persoanelor pragmatice, poate mai business oriented, mai puțin concentrate pe introspecții și meditație.

Dacă vreți s-o primiți repede, o găsiți aici.

4. Comunicarea Non Violentă – Marshall Rosenberg

Comunicarea Non Violentă e o carte de căpătâi, din punctul meu de vedere. E o carte care nu doar că ne învață să comunicăm, ci ne schimbă mindsetul cu totul. După ce ai citit cartea, s-ar putea să-ți dai seama de ce nu reușești deloc să-ți transmiți mesajele, de ce nu ești ascultat/ă sau de ce nu ești luat/ă în serios.

CNV e un stil de viață, mai degrabă decât un stil de comunicare. El se uită la interiorul nostru și la interiorul interlocutorului nostru, vorbește despre emoții și trăiri, despre empatie și despre compasiune. Nu este o metodă de manipulare în luarea deciziilor, ci de înțelegere și apropiere de cel de lângă noi. O recomand cu căldură oricui. Mie mi-a schimbat viața și chiar nu obișnuiesc să spun asta prea des despre cărți, oameni sau evenimente.

(Cartea e împrumutată. N-am poză) O găsiți aici.

 

5. Plecarea de acasă – David P Celani

E o carte despre ieșirea din relațiile nesănătoase de dependență cu familia. Cum să pleci de la tine de acasă și să fii pe picioarele tale. Cum să te comporți față de tine și de părinții tăi, atunci când te simți ca și cum ai fi etern un copil de 5 ani, incapabil să se descurce fără mama sau tata. E o abordare de self-help în cazul în care te confrunți cu problema asta.

Dacă ai avut părinți narcisiști, citește întâi ”Voi fi vreodată suficient de bună?”, apoi ”Plecarea de acasă”. Probabil că n-o să reușești să vindeci singur/ă tot doar cu ajutorul cărților, dar va fi un foarte bun punct de conștientizare și pornire.

(Cartea e împrumutată. N-am poză. O găsiți aici.)

6. Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown

curajul de a fi vulnerabilO carte minunată despre acceptarea de sine, despre acceptarea emoțiilor, despre iubire de sine, empatie și compasiune. ”Curajul de a fi vulnerabil” prezintă vulnerabilitatea dintr-o cu totul altă perspectivă, una în care nu doar e normal să fii vulneragil, ba chiar e bine. O carte despre rușine și de ce ne sabotează ea viața, despre vină și despre tot felul de mituri pe care le cărăm după noi și care încurajează cultura nemulțumirii. Dacă o citiți cu ochii și cu sufletul deschise, o să vă dea viața peste cap.

O găsiți aici.

7. Mindset – Carol Dweck

mindsetDin punctul meu de vedere, cartea e un musai de citit de toți părinții. Apoi, eu una recomand să o transformați într-o poveste și să o povestiți și copiilor. Carol Dweck povestește în carte despre două tipuri de ”mindset” (tipuri de mentalitate). Despre cea rigidă și despre cea flexibilă. Nu vreau să dau mai multe detalii. Pe Carol Dweck o găsiți și pe youtube cu multe speechuri interesante. Inclusiv la TED.

Se citește repede și e extrem de interesantă. O găsiți aici.

 

Cărți mai dificile

8. Games People Play – Eric Berne (tradusă: Jocurile noastre de toate zilele, tot editura Trei)

games people playO carte care a fost bestseller la vremea ei. Nu vă speriați, nu-i chiar așa grea (duh, a fost vândută în peste 5 milioane de exemplare) doar că mai conține, pe alocuri, concepte din Analiza Tranzacțională, poate mai greu de priceput la o primă citire. Dacă treceți peste aspectele astea tehnice, cartea e un compendiu de comportamente umane cu sursele și soluțiile lor. Totul e frumos, structurat, ușor de înțeles. Așa că, dacă observați că un anumit comportament sau o anumită situație se tot repetă în viața voastră, sigur sigur o s-o găsiți în cartea asta și s-ar putea să pricepeți mai multe despre voi. Plus că vă ajută să-i înțelegeți și pe ceilalți, nu doar pe voi înșivă. O recomand cu drag…

În română o găsiți aici.

 

 Urmărește-mă pe facebook

9. Te urăsc – Nu mă părăsi – Jerold J. Kreisman

te urasc nu ma parasiÎn esență, cartea este scrisă pentru înțelegerea personalității borderline. Practic, multe multe din ideile din carte se aplică persoanelor dificile din viața noastră, persoanelor narcisiste alături de care alegem să funcționăm, și așa mai departe. Cartea e, de fapt, un ghid de interacțiune cu astfel de persoane. E scrisă de un psihiatru, dar stilul e ușor de digerat.

O găsiți aici.

10. Simbioză și autonomie – Franz Ruppert

Simbioza si autonomieAsta e una din cărțile mele de suflet. E despre… ați ghicit! Relațiile simbiotice. De ce ne implicăm în ele, de ce le întreținem, cum ne influențează relațiile astea părinții, despre relațiile simbiotice în cupluri. Tot ce vreți pe tema asta, găsiți în carte. Inclusiv idei despre ce puteți să faceți pentru a ieși dintr-o traumă simbiotică. E minunată. Eu am citit-o de multe ori. Arată jalnic, dar e o carte iubită, care a devenit o parte din mine.

O găsiți aici, cu transport gratuit.

Bonus

La toate astea adăugăm bonus ”Sapiens”, de Yuval Noah Hararhi, care nu-i musai o carte despre dezvoltare personală, ci o carte despre dezvoltarea culturii și societății noastre. Vine cu niște idei interesante, pe care nu prea le-am mai auzit până acum. Nu e o carte scurtă, dar are un limbaj foarte accesibil și niște idei atât de interesante, că nu-ți mai vine să o lași din mână. Am văzut că mai există și continuarea ei, Homo Deus, dar încă n-a fost tradusă în română. La noi în casă o citește toată lumea acum. Eu am citit-o pe hârtie, V. și-a luat audiobookul, copiilor le-am citit eu.

Și cam atât… Pe voi ce cărți v-au impresionat tare? Mie mi-a fost extrem de greu să mă limitez la 10… Probabil va urma continuarea articolului :))

 

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

Ordinul de protecție

Ordinul de protecţie se materializează într-o hotărâre judecătorească dată în regim de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, prin care persoanele care sunt victime ale violenţei în familie pot beneficia de protecţie în scopul garantării integrităţii şi libertăţii personale, atât fizice cât şi psihice, faţă de agresor.

Va fi vreodată suficient?

Multe rochii, mulți pantofi, un cărucior plin cu mâncare, saci de jucării, rafturi de cărți, multe dormitoare, mulți metri pătrați, multe bijuterii, mulți bani, și mai multe rochii, și mai mulți pantofi, și mai multă mâncare, și mai multe jucării, și mai multe rafturi de cărți, șamd.

Cum facem să lucrăm de acasă… eficient!

Cine mă aude că pot lucra de acasă, dar că mi-am găsit totuși un birou unde să mă duc și de unde să lucrez, zice că-s nebună. Cum vine aia? Să poți lucra din intimitatea casei tale, de la biroul de lângă dormitor, din pijama, fără să te bârâie nimeni la cap, iar tu să alegi, ca o ciudată, să te îmbraci, să-ți cari laptopul după tine, să călătorești niște kilometri ca să ajungi la un birou? Pentru ce?

Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți

carti pentru copii

– Nu stă, domne, să-i citesc. Încerc mereu, dar nici nu vine la mine. Sau, dacă vine, îmi ia cartea din mână și o aruncă. N-are răbdare. Nu știu ce să mă mai fac cu el!

Sunt convinsă că multe dintre voi vă recunoașteți în propoziția de mai sus. Știu sigur, pentru că primesc întrebarea asta măcar o dată la două zile de la mame de copii un picuț mai mari de 1 an, dar și mame de copii de 2 sau de 3 ani. Cum să-mi învăț eu copilul să stea să-i citesc și, implicit, ce cărți pentru copii să-i mai cumpăr ca să stea să se uite pe ele?

Întrebările apar pentru că toată lumea știe cât de important e să citim. Sau, în cazul copiilor, să ni se citească. Cititul îmbunătățește limbajul, invită la imaginație și creativitate, ține creierul în priză, ne dezvoltă cognitiv, ne ajută să depășim blocaje emoționale. Nu e de mirare că mulți părinți își doresc să își îndrume copiii către citit.

Iar copiii, cel puțin la vârsta asta, se împart în două categorii. Avem categoria copilului care doarme noaptea cu o carte în brațe și categoria copilului pentru care cartea e, cel mult, un frisbee interesant. 

Am doi copii diferiți

Și, ca să nu vorbim, vorba aceea, din cărți, eu am câte un copil din fiecare categorie. 

Ema a descoperit cărțile pe la 6 luni. De la 6 luni până în prezent, a ”devorat” (la figurat) sute de cărți. M-aș hazarda să spun ”peste o mie”. Doar în casă am avut în decursul timpului multe sute de cărți de copii. I-am citit cărți de povești mai mult sau mai puțin clasice, enciclopedii pentru copii, povești moderne, povești cu prințese, cu zâne, cu mașini, cu tractoare, alte cărți pentru copii. I-am citit Mircea Eliade. I-am citit istoria Egiptului. I-am citit în română, în engleză, în germană. I s-au citit cărți pentru copii și în spaniolă. I-am citit din cărțile mele de psihologie. Am citit meniuri, etichete, adrese, flyere. Am citit orice text, oriunde. Și da. Ea a confirmat. Cu atâta citit, puțin după un an și jumătate vorbea cursiv, fluent, corect gramatical, în fraze complexe. Are o minte extrem de ascuțită, prinde repede, învață repede. E curioasă și dornică să afle de toate. Pe la 4 ani și jumătate a învățat să citească majuscule. De o lună știe să citească și literele mici, cuvinte, povestioare scurte.

Fip n-a fost pasionat de citit. Interesul lui a fost minim de la bun început. Dacă Ema devora cărțile la figurat, singura plăcere a lui Fip legată de cărți, era să le devoreze la propriu. El avea alte înclinații și alte interese. Dacă Ema era orientată către dezvoltarea cognitivă, Fip era maestru pe motricitatea grosieră. Fip mergea pe trotinetă la un an și jumătate mai bine decât merge Ema acum, la 5 ani. El preferă mișcarea, alergatul, sportul, bicicletele. Și da, s-a confirmat și la el. A început să vorbească mai târziu, mai stâlcit, mai greoi. Desigur, poate să fie și o coincidență, dar dacă vorbim de statistică, ai mei copii o confirmă.

I-am încurajat întotdeauna, pe amândoi, să-și urmeze interesele. Dar, în același timp, am încercat să le prezint, în mod cât mai interesant pentru ei și activități din alte sfere. Adică, mai pe românește, că parcă prea pretențios am scris, m-am gândit că și unui copil care ar citi toată ziua îi trebuie să alerge bezmetic pe câmpii, dar și unui copil care face flic-flacuri cu bicicleta i-ar trebui să vadă o carte la față.

Așa că, Ema a început să facă ”sport” la balet. Iar pe Fip am încercat să-l împrietenesc cu cărțile. Spoiler alert: am reușit. Să vă spun cum.

1. Am ales cărți de copii din zona lui de interes

Degeaba luam eu cărți cu povești sau cu anotimpuri, sau cine știe ce alte cărți pentru copii, dacă el nici nu se uita la ele. Așa că am urmărit copilul și am început să-mi notez. Cu ce se joacă el cel mai mult? Ce-l pasionează? Păi, în perioada în care am început să introduc eu cărțile în viața lui de gogoașă simpatică, era interesat de animale.
Am scos de la naftalină o carte mai veche a Emei, cu animale și sunetele pe care le scot ele. Nu a avut răbdare să o citim cap coadă (între noi fie vorba, nici textele din ea nu erau prea răsărite), dar am răsfoit-o, ne-am uitat pe pozele cu animale și am apăsat butoanele cu sunete. Succes total. Cartea îi era mereu la îndemână. O lua din proprie inițiativă doar ca să apese butoanele, dar nu protesta să o răsfoim împreună.

L-am urmărit și în continuare și am văzut că era interesat și de avioane (tocmai zburaserăm cu avionul și fusese foarte impresionat).
Așa că, prima carte pe care i-am cumpărat-o special lui Fip a fost o carte scurtă cu o povestioară despre avionul unui băiețel. A fost prima carte pe care a avut răbdare să o citim până la final.

A doua carte care l-a captivat a fost Mașina de poliție a lui Darius. Pentru mine era fantastic să văd că un băiețel care n-avea până atunci deloc treabă cu cititul, pe asta o lua din raft și venea cu ea la mine.

Am continuat așa cu o carte cu magneți și un tren, o carte cu un elicopter și o carte despre dinozauri. Alte cărți pentru copii nu-l interesau.
Încă nu le lua din proprie inițiativă, dar nici nu mai fugea mâncând pământul când îl invitam să citim. Și aveam grijă să-l invit la citit cel puțin o dată pe zi.

2. Am mers în ritmul lui

Odată ce l-am împrietenit cât de cât cu cărțile, am mers în ritmul lui cu ”cititul”. Câteodată citeam textele din carte. Dar, câteodată, nu avea răbdare să audă mai mult de o propoziție per pagină. Sau, voia să ne uităm doar la poze. Sau, voia să citesc la infinit o pagină anume. Sau, voia să-mi pună la infinit aceleași întrebări. Sau, voia să povestească el. Am făcut întotdeauna cum a preferat el. Oricare din variantele astea făceau ce ar fi făcut și cititul propriu zis.
Iar când n-a mai avut răbdare, am pus frumușel cartea la loc și ne-am jucat cu altceva

3. I-a citit Ema cărți pentru copii

De fapt, ca să fiu foarte sinceră, așa am început apropierea lui Fip de cărți: ascultându-le de la Ema. Sigur, când avea el 6 luni și ea doi ani și jumătate, nu știa să-i citească propriu zis. Dar, pentru că citiserăm cărțile alea de atât de multe ori, pe cele mai multe Ema le știa pe dinafară (cuvânt cu cuvânt). Așa că îi ”citea” în felul ei.
Erau adorabili. Ea cum îi citea, cu maaaaare importanță, iar el, cum o privea ca pe o zeiță, cu o admirație și o fascinație de nedescris.

 

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

4. Am ascultat povești audio în mașină

Pentru că drumurile cu mașina nu erau o fericire atunci când erau copiii mai mici (nu le plăcea pe vremea aia să călătorească), m-am gândit că ar fi de ajutor să asculte ceva care să le placă. Așa că am cumpărat cărți pentru copii cu cd-uri audio. Dacă acasă nu avea răbdare să-i citesc eu poveștile respective, să le asculte citite de altcineva, în timp ce mergeam cu mașina, accepta bucuros.
Din aceeași categorie, am avut și un ursuleț de pluș care spunea povești atunci când apăsai pe niște butoane și care îi plăcea.
Și astea i-au cultivat răbdarea de a asculta o poveste cap-coadă și de a sta să citim împreună.

5. Avem casa plină de cărți

Dacă veniți la noi în casă, o să găsiți cărți în fiecare cameră. În sufragerie am biblioteca mea cu cărți de toate felurile. În bucătărie mai găsești câte o carte rătăcită (citesc mult în paralel, așa că am cărți peste tot). Sau, dacă nu, măcar niște cărți de bucate. În dormitorul copiilor e biblioteca lor. În dormitorul nostru am noptierele pline cu cărți. În birou am cealaltă bibliotecă a mea.
Pe rafturile montate peste canapea mai am cărți și acolo. Și pe o măsuță mică mai sunt niște cărți. Cam oriunde te uiți, sunt cărți.
Deci, cărțile sunt parte din viața mea. Din viața noastră.

6. Eu citesc

Degeaba visăm să avem copii care să iubească cititul și cărțile și îi încurajăm verbal să o facă, dacă noi nu citim. Mai țineți voi minte că mai ziceam asta: copiii învață văzând ce facem noi, nu ascultând ce le zicem noi să facă.
Pe mine copiii mă văd citind mai mereu. Cât se joacă ei pe lângă mine, pot sta cu o carte în mână, de exemplu. Astă vară, când eram la mare cu ei, mă lăsau să citesc mult. Ei se jucau pe plajă și eu stăteam și citeam (oh, veni-mi-ar vara înapoi!).
Atunci Ema a tras concluzia că de ziua mea trebuie să-mi cumpere o carte 🙂

Alte metode la care m-am gândit, dar pe care nu am apucat să le aplic încă (în special pentru că sunt cam mici – copiii, nu metodele) sunt:

6. Să le fac abonament la o bibliotecă

7. Să încurajez schimbul de cărți între ei și prietenii lor

8. Să le explic ce este un club de carte și să-i încurajez să-și organizeze unul, împreună cu prietenii

Voi ce ați mai încercat și a mers? Scrieți-mi în comentarii și le adaug în text.

Femeia cu masca pe față

Simt așa, că interesele cititorilor mei încep să se schimbe. Și e normal. Multe dintre voi mă citiți de pe vremea când era Ema mică și aveți copii de vârstă cu ea. E normal ca acum să nu vă mai intereseze chestii legate de bebelușeală, ci să fi trecut în etapa...

Recenziile Vijulienilor – Cinci minute de răgaz [VIDEO]

Dacă tot am făcut curat prin cărțile copiilor și am eliberat niște spațiu, m-am gândit că e o ocazie bună să mai aducem la zi colecția de cărți pentru copii. Să știți că nu prea am mai cumpărat cărți de ceva vreme, așa că nu mai știam prea bine ce a apărut nou. Doar...