Aparatul care ne trezește dimineața într-o cameră ordonată




Înainte

Când ajungeam acasă (de oriunde), copiii se puneau călare pe mine. Sau pe V. Sau pe amândoi. Nici gând să se joace cu vreo jucărie sau doar între ei. Poate mai pictam sau mai bucătăream, citeam sau ne alergam prin casă. În toate era musai un adult implicat.

Ordine, rufe, vase, gătit, totul se făcea doar cu acompaniament. Și asta indiferent cât timp petrecuserăm împreună în ziua respectivă.

Chiar mă uitam într-o zi la toate rafturile cu jucării frumos expuse de la ei din cameră și mă gândeam că dacă mâine ar dispărea toate, nu s-ar schimba nimic în viața lor de copii. Oricum nu le foloseau. Iar când intram la ei în cameră, simțeam cum picau toate pe mine, deși erau bine organizate în rafturi sau cutii, ca să le fie la îndemână și să știe cum să și le găsească.

Așa că am zis că dacă oricum nu le atrag atenția așa aranjate și afișate, mai bine pun uși la rafturile respective, măcar să nu mai am impresia că mă înghit de vie atunci când intru la ei în cameră (și intru des :))). Am fost frumos la magazin, am cumpărat uși albe, le-am ținut în casă o lună până când a avut V. un pic de timp să le instaleze, a trecut luna, le-a instalat și brusc camera părea mai mare, mai luminoasă, mai îmbietoare. Am reorganizat puțin rafturile din interiorul noilor dulapuri, am mai strâns de prin cameră, am făcut puțin curat și…

După

La 5 minute după povestea asta, Ema a luat macheta cu corpul uman (la care nu se mai uitase de cel puțin jumătate de an), cartonașele cu organe și m-a invitat să-i arăt care e creierul reptilian. De la asta am ajuns la o activitate de asociere a tuturor organelor cu cartonașele aferente, a desfăcut macheta bucată cu bucată, apoi a pus-o la loc. Mi-a cerut telefonul să pozeze macheta. La final și-a luat o carte despre corpul uman și s-a pus singură la masă să citească. Eram bulversată.

În timp ce ea citea din carte, apare și Fip. Fip vede singurele două păpuși pe care le mai lăsasem în cameră și se bucură, vorba aceea, ca un copil.

– Ute, Ema, bebelusii. Ăta e putu mine si ăta e putu tine.

El îl ia pe Cătălin, iar Emei i-o oferă pe Yukiko. Se așază toți 4 la masă. Ema începe să le explice diverse din cartea cu corpul uman. Când termină, închid cartea, o pun la loc și pleacă împreună să-și culce bebelușii. Joc liber încă o vreme… vreme în care eu eram și mai bulversată.

Aparatul Emei

Bine, se încheie și jocul ăsta, mănâncă amândoi, apoi se apropie ora de somn (cel puțin pentru Ema, care nu dormise la prânz 4 ore și ceva, cum dormise Fip). Fip pleacă la plimbare, iar eu rămân acasă cu Ema. Îi propun să urcăm în cameră.

– Da, e o idee foarte bună. Vreau să construiesc un aparat care să ne ajute dimineața să ne trezim.

– Bine, dar să știi că eu mă simt tare obosită și nu am energie să te ajut.

– N-are nimic. Tu îți iei o carte, iar eu lucrez la aparat.

Zis și făcut. Eu mă pun în patul lui Fip cu o carte în mână, iar ea își adună de prin cameră materiale pentru aparat. În mintea mea eram: POFTIM?! Le duce la masă, apoi mă anunță:

– Întâi fac schița, să știi.

Face schița, apoi mi-o arată. Este extrem de gândită, corespunde exact cu materialele pe care le adunase. Sunt suprinsă, pentru că mă așteptam la ceva mai fantasmagoric.

– Acum mă apuc de treabă. Mi-am luat și scotch, mi-am luat și foarfecă. 

Și lipește și dezlipește și iar lipește. Eu, în pat, o tot priveam pe deasupra cărții… Așteptam momentul ăla în care mă cheamă la joacă și se supără că nu vin mai repede.

– Mami, nu reușesc să-l termin azi. Mai e mult de muncă la el și mai bine îl fac mai încet, dar iese bine, decât să-l fac repede și să nu iasă cum trebuie. 

– Bine. Vrei să ne așezăm în pat și să ascultăm o poveste? Eu  m-aș mai relaxa nițel.

– Eu nu m-aș relaxa…

Hait, stai să vezi că s-a spart bula de puf roz în care mă ținuse. Acum o să înceapă circul, pentru că e obosită, pentru că ta-su nu e acasă să doarmă cu el, vai de mine și de mine…

Continuă fraza:

– Eu nu m-aș relaxa, pentru că mi-e somn. Eu aș vrea să mă culc. Pui povestea cu Alice?

Mă gândeam dacă nu cumva am ajuns și eu în vreo țară a minunilor. Oi fi alergat de dimineață după vreun iepure alb și am dat de fetița asta care se joacă singură și cere la culcare atunci când i se face somn.

N-am zis prea multe. De fapt, n-am zis nimic, sperând să nu spulber vraja. Am tras draperiile în liniște, am coborât la bucătărie să-i pun un pahar cu lapte, m-am întors în cameră, am dat drumul la cd-player, m-am urcat la ea în pat. A ascultat cântecul cu care începea povestea, apoi a adormit. S-a trezit de dimineață:

– Aparatul meu e tot acolo, ce bine că nu l-ai strâns. Îl termin diseară. Acum, hai repede jos. Ne pregătim să plecăm la grădiniță!

Vrei să primești postările mele pe email?

Dacă vrei să nu ratezi nicio postare, te poți abona la newsletterul blogului.
Nu-ți face grija de spam, nu vei primi decât postările mele.

Temperatura in camera bebelusului

bebelus-infofolit

Unul din cele mai mari stresuri ale mele de când era Ema mică a fost temperatura în casă. La Fip eram deja rodată, dar la Ema fu complicat tare.

Nu mai avusesem niciodată un copil, cu atât mai mult nu mai avusesem niciodată un nou născut. La câte grade trăiește un nou născut? Dacă era să mă iau după unele poze cu unii dintre noi în copilăria și perioada noastră bebelușească, aș fi putut crede că un bebeluș nu este și el o ființă umană, ca toți ceilalți din jurul său, ci un mic extraterestru care trebuie marinat bine înainte să apuce să iasă în lume. Poate aveți și voi poze cu voi de când erați mici în care fix o șubă vă mai lipsea, dar persoana care vă ținea în brațe era în tricou, iar dacă făceați un calcul simplu vă dădea: ”Aha, deci eu aveam aici 3 luni și-s născut în aprilie, deci era iulie în poză?!?”

Măi, dar nu știu, parcă ceva în sinea mea îmi spunea că și bebelușul ăla e tot ca mine, că are piele și mușchi și șunculițe, vase de sânge, organe și oase, deci probabil funcționează pe principii similare cu ale mele. Bine, probabil ceva-ul ăla din sinea mea își mai amintea episoade din copilăria proprie și personală. ”Pune-ți căciula, e decembrie!” ”Mamă, dar sunt 43 de grade afară. Ai uitat de încălzirea globală?” ”N-are a face, e iarnă! Pune-ți căciula”. Și, preferata mea, ”Vremea e înșelătoare acum”. Da, acum când sunt 25 de grade afară.

Așa. Deci, având în vedere cele spuse mai sus, parcă nu-mi venea să încotoșmănez copilul. Dar, în primele ei săptămâni de viață a fost mama la noi să ne ajute. Mama, care este extrem de friguroasă și care refuză cu obstinație să se pună în pielea altuia când vine vorba de frig.

 

Ajunsesem în asemenea stres, încât aveam câte un termometru în fiecare cameră (găsisem unul care mergea și în apă și în casă, era de la Philips, dar parcă arăta altfel decât cel din link. Oricum, tare bun, îl țineam în baie). Cum intram în sufragerie, mă uitam direct la termometru. În dormitor la fel. După cum spuneam, aveam și în baie. Parcă nici nu mai eram capabilă să simt temperatura cu pielea proprie. Eram leșinată de căldură, dar mama insista că trage. Sau că lângă perete, unde era canapeaua, era mult mai frig. Țin minte și acum că i-am lăsat-o pe Ema pentru câteva minute (15-20) și am găsit-o cu body, pijama, vestă tricotată, înfășurată în pătură, la mama strâns în brațe, iar mama se chinuia să o bage în vesta ei. În cameră erau 24 de grade. Desigur, pe canapeaua de lângă perete, erau probabil -15, altfel nu-mi explic.

Acum, dacă n-aș fi avut câte un termometru în fiecare cameră, cred că aș fi luat-o razna (mai mult decât o luasem deja). Da, încă refuzam să pun copilului maieu și căciulă la 24 de grade, ba chiar insistam să facem mai frig decât atât, dar parcă nu eram suficient de convinsă. Îmbrăcatul copilului și temperatura în casă îmi creaseră deja un soi de psihoză, erau momente când nu te mai puteai înțelege cu mine. Am și plâns în hohote de deznădejde în câteva rânduri, pentru că nu mai puuuuteeeeeaaaaam cu temperatura aia și cu căciula aia și cu maieul/vesta/pătura/plapuma aia. Simțeam că nu voi mai ieși niciodată din isteria frigului în casă.

Și ca să mă conving că nu-s nebună și că nu-i cazul să sune careva la protecția copilului, că nu-l țin în frig să-l omor cu zile, m-am apucat (desigur) să mă documentez. Și am aflat de la medici următoarele:

  1. Pentru bebelusi e foarte periculoasa supraincalzirea

    Când sunt mici se pare că nu se pot termoregla foarte bine. Și nici nu sunt capabili să se dezbrace sau să se dezvelească atunci când le este cald. Dacă nu se pot termoregla, asta înseamnă că atunci când le este prea cald, se deshidratează. Puteți observa asta prin buzele uscate ale bebelușului (și pielea la fel), fontanela lăsată în jos, moliciune. Temperatura recomandată la somn este între 16 – 20 de grade (ideal 18), iar în timpul zilei 20-22. Confirm că Ema dormea mult mai bine când era frig. Confirm și pentru Fip. Da, știu, e împotriva a tot ce am experimentat noi până acum, dar ne putem ”repara” și noi dacă în fiecare iarnă scădem temperatura în casă cu câte un grad. Ne călim.

  2. Extremitatile copiilor pot fi reci fara sa le fie frig

    … și asta e perfect normal. Dacă vrem să verificăm dacă unui bebeluș îi este frig, nu e relevant să vedem dacă are mâinile sau picioarele reci, ci verificăm ceafa sau pieptul. Dacă zonele acestea sunt reci, înseamnă că îi este frig.

  3. Supraincalzirea este legata de SMS (Sindromul Mortii Subite)

    Se spune că supraîncălzirea bebelușului e corelată cu SMS, mai ales în perioadele reci când părinții tind să-și îmbrace bebelușii prea gros. Și nu doar atât, dar să le pună și căciulă pe cap, când capul este zona prin care bebelușul își reglează temperatura corpului, iar punând un ”dop”, împiedicăm asta.

Știu că v-au speriat alea 16-20 de grade de la punctul 1, dar luați în seamă ce vă spun. Citez un medic cu care am vorbit: ”Unui bebeluș mai bine să-i fie prea frig decât prea cald.”

Voi ce povești amuzante aveți legate de înfofolirea copilului? Câți binevoitori v-au oprit pe stradă să vă tragă la răspundere că țineți copilul prea subțire îmbrăcat? Hai să auzim.

 

Dragă părinte,

Tu câți copii ai? Eu am doi. Un băiat și o fetiță. Îi iubesc de nu mai pot pe amândoi și știu că și tu îi iubești pe ai tăi la fel. Fetița are 2 ani și 3 luni, iar băiețelul 2 luni. Îi cheama Vanda Mică și Juniorul. Pe ai tăi? Nu știu dacă tu le arăți că îi iubești,...

Ea si eu suntem diferite

Dacă ar fi după mine, ar fi îmbrăcată în rochițe cusute manual. În culori pale și delicate. Din materiale naturale în croiuri comode. Cu sandale finuțe în picioare. Poate tot murdară de acuarele și mure. Cu o codiță împletită ca să nu-i intre părul în ochi, prinsă în...

Atenția

Era la doi pași de ea și simțea că privirea lui o îmbracă. Era peste tot privirea asta călduță care îi creștea încrederea în ea. Posesorul privirii sunase ceva mai devreme și o întrebase dacă are program. Așa aflase că ea plănuia să iasă în seara aia la restaurant cu...

Despre CIO

Ma bantuie rau subiectul asta in ultimele zile. Toata lumea discuta despre CIO mai nou, si pe facebook si pe bloguri si serios ca nu caut strategii de adormit copilul ca sa zici ca de-asta dau peste discutiile despre CIO. Va zic de la bun inceput, ca sa nu-mi aud...

Crizele de furie ale copiilor (III) – Ce strategii putem aborda pentru a încuraja comportamentele ”adecvate” în favoarea celor distructive

Scriam și în articolele anterioare (și în multe altele) că emoțiile nu sunt greșite, ele doar există. E ok și e normal să fim furioși, triști, speriați, bucuroși. Nu e nimic greșit în niciuna din aceste emoții, doar că uneori, modul în care ne exprimăm emoțiile poate fi dăunător. Fie pentru noi, fie pentru cei din jur, fie pentru relația noastră cu cei din jurul nostru.

4 produse de machiaj ieftine și bune

Lucrurile au decurs tare bine și am trecut de la fond de ten cu acoperire mare la un fond de ten cu acoperire medie, apoi la un fond de ten translucid, apoi la CC cream, iar acum o mai aplic doar în zona de sub ochi, pentru că și la anticearcăn am renunțat. În rest, să vă zic pe scurt cam ce produse de makeup folosesc. Le împărtășesc cu voi pentru că nu-s scumpe și pentru că-s bune (din punctul meu de vedere):

Ghid de supravietuire pentru mame de doi copii

Mai țineți minte McGyver? Era un serial pe vremuri la Tele 7 ABC despre un domn blond care făcea din rahat bici. De multe ori chiar la propriu. Ei, dacă ați hotărât sau aveți deja mai mult de un copil (eu scriu aici din experiența mamei de doi copii, dar cred ca...

Crizele de furie ale copiilor (I) – Ce s-a întâmplat înainte de criză?

Oricât aș scrie despre crizele de furie ale copiilor și oricât aș discuta despre comportamentele lor pe care le percepem ca fiind dificile, tot nu mi se pare suficient. Despre tantrumuri am mai scris și voi mai tot scrie. Puteți găsi chiar la finalul acestui articol câteva linkuri către articolele în cauză, așa că, dacă treceți prin astfel de perioade cu copiii voștri, vă încurajez să le citiți și pe acelea.

Daca nu vei, nu vei

Noi doua (si alti oameni, desigur) la cumparaturi in Lidl. Ea in caruciorul de cumparaturi, repeta la infinit aceeasi poezie. - Vineeee mecu supãiat, o funicã l-a pişcot. Si cum vine pâspâspâs (chicoteste), intâlneste un... Ãããã... Uuun... Ããã... - Un ce, mami? - Un...

Momentul meu

Am hotarat ca am nevoie de momentul meu de liniste, de tacere, de negandit si de nerobotit, in care sa nu fac absolut nimic decat sa stau cu picioarele mai sus decat corpul (da, iar mi se umfla picioarele de la sarcina) si sa frec menta pe net, la un serial sau sa...

Camera Emei la 3 ani

Postare la cererea publicului, dar vă anunț că nu e nimic ieșit din comun în camera ei. Nu petrece timp acolo decât foarte rar, sau la somn, așa că nu prea mi-am bătut capul cu decorat sau idei.

Filip nu are camera lui. Ar fi inutilă. Nu are patul lui și nici măcar dulapul lui. Deși dulapului încep să-i simt lipsa, pentru că a crescut și hainele nu-i mai încap în sertarul de la comoda din camera noastră. Jucăriile le are aproape pe toate în living.

Dar Ema are camera ei. De la 7 luni o are. O perioadă am dormit împreună acolo, o perioadă a dormit singură. O altă perioadă a dormit la mine în pat. Acum doarme la ea în pat, cu V. Am făcut mereu cum a vrut ea și ne-a fost mult mai bine decât ne-ar fi fost dacă ne-am fi opus.

Însă camera nu prea o folosește în alte scopuri decât povestea de somn și somn. Câteodată mai urcă acolo cu prietenele ei să se joace. Dar daca suntem fără musafiri, rar petrecem timpul altundeva decât în sufragerie sau bucătărie.

Când locuiam la apartament și aveam toată casa pe un singur nivel, foloseam camera și pentru joacă. Dar acum, că e la alt etaj, e mai greu să ajungă prin ea.

Și tocmai pentru că petrece mult timp în cameră dormind, și pentru că nu mai doarme singură, am ales să deschidem patul. Patul l-am luat de la Jysk și este un divan extensibil. Când dormea singură, îl țineam închis. Are 80 cm lățime și 2 m lungime. Extins poate avea 160 x 200, dar noi nu îl extindem la maximum, ca să nu ocupăm chiar toată camera cu el.

L-am cumpărat pe vremea când eram însărcinată, pentru că nu știam cum vor fi aranjamentele de somn și am vrut să am peste tot opțiuni în care să putem să ne combinăm la somn în fel și chip. Practic, în toate camerele avem câte un pat de două persoane. Plus o saltea gonflabilă. Să fie. Să ne ajungă.

În vechiul aranjament, girafa nu era suspendată în aer, ci stătea așezată pe un dulap. Acum trebuie să-i desenez ceva sub fund. Balonul e acolo pentru că… Ema e pasionată de baloane. Iar harta e un autocolant despre care v-am mai scris aici.

Sub pat am băgat piscina cu bile, pentru că în afară de a umple casa cu ele când avem musafiri, nu le prea bagă în seamă. În schimb îi plac lui Filip. Așa că și le trage el de acolo când are chef de ele.

image

Lângă pat lipsește o noptieră de care are nevoie. Urmează. Apoi dulapul, care trebuie regândit în interior. Și cutia cu plușuri. Sau ce a mai rămas din ele după ce am donat o grămadă.

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

 

 

image

 

În dulapul cu jucării i-am făcut și lui Filip trei rafturi. Unul cu jocul cu încuietorile, altul cu labirintul cu bilă și al treilea cu Lego Duplo. Ema are aici atlasul și globul pământesc mic, planșa cu deschis și închis șireturi, nasturi, fermoare, și Lego.
Pe dulap mai sunt deschise, ca invitație la citit și dezbătut, două cărți despre geografie, în ton cu globul de mai jos.

 

imageAm adus o parte din cărțile de jos și am refăcut colțul de citit. Pe vremuri, colțul de citit era acoperit de un baldachin. O să-l punem la loc.

 

 

 

image

 

Tot pe dulap puteți vedea un disco ball. Îl folosim seara, ca să avem lumini și culori pe pereți. Ziua nu ne trebuie dacă e soare, pentru că avem suncatchere în geam, care colorează toată camera în curcubeie vesele.

 

image

 

 

 

 

 

 

 

 

culori

 

În comoda asta cu patru sertare își are hainele. Iar pe comodă, o operă de artă a ei și alte desene.

 

 

 

 

 

image

 

 

 

 

Vrei să primești postările mele pe email?

 

Mai avem de lipit pe pereți două puzzle-uri mari cu niște desene foarte frumoase, dar încă nu le-am găsit rame. Și de pus o oglindă după ușă. Plus noptiera. Și un cuier ar fi binevenit. Iar pe tavanul vopsit culoarea cerului, stelute care să lumineze în întuneric. Am mai avut, dar ne trebuie altele acum.

 

Așa arăta camera ei la 7 luni.

E OK să fii furios. Promit!

E OK să fii furios. Promit!

Și-mi vine să le zic, de cum aud ce vor să taie din ei, îmi vine să le strig: ”E OK să fii furios, pe cuvânt că e. E bine să fii furios. Fii furios, dă-ți voie să fii așa cum ești, să simți ce simți, respiră cu tine și cu furia ta”. Dar nu zic nimic și întreb mai multe. Pentru că știu că dacă aș zice asta, oamenii mi-ar zice că nu-i bine.

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Când avea Filip vreo 6 luni am primit cadou de la V. un voucher la masaj și timpul aferent să mă duc acolo și să mă și întorc. Eram după mulți ani de cărat sarcini, bebeluși, toddler sau toate la un loc. Vai, a fost prima mea experiență de tip SPA care mi-a și plăcut....

Brâul de praf în care s-a oprit timpul

Brâul de praf în care s-a oprit timpul

Casa e acolo la fel cum mama e pentru copilul mic, atât de mic încât nu știe nici că are mâini, sau gânduri sau vreme, sau că există. Fără casă, lumea n-ar exista. Fără mamă, copilul s-ar evapora, dus de vânt și presărat printre petale de margarete, fără tristețe sau cuvinte, în liniște și negru.

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

Si ce fac eu atunci când îmi vin gânduri din astea fanteziste? Le compar cu concretul realității. Drept urmare, mi-am scris o scrisoare. Când o să am acces la o masină a timpului, o s-o pun la curier si o să mi-o trimit. Până atunci, o pun aici.

Camera Vandei Mici

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

Ne-a luat ceva timp sa ne mobilizam sa refacem camera Vandei Mici dupa cum va spuneam aici, dar pana la urma am reusit. Si dupa cum v-am promis, va arat si voua cum a iesit.

In primul rand, ideea dupa care m-am ghidat cand mi-am facut planul de bataie pentru organizarea camerei Vandei Mici a fost ca toate obiectele din camera sa-i fie disponibile cu un ajutor minim din partea noastra. Toate lucrusoarele ii sunt puse la nivel, poate ajunge cu usurinta la ele, ceea ce ii ofera un oarecare grad de independenta. (mai mult…)

Cine doarme cu Montessori?

In lumea mamelor exista multe controverse in ceea ce priveste nasterea si cresterea copilului. Nastere naturala sau cezariana? Lapte praf sau lapte matern? Bebelus purtat in brate sau plimbat in carut? Scutece textile sau de unica folosinta? Sau deloc? Diversificarea la 4 luni sau la 6 luni? Sau mai devreme? Sau mai tarziu? Diversificare sau autodiversificare? Cu vaccinuri sau fara? Educatie prin iubire sau prin pedepse si recompense? Cu bataita sau fara? Sunt o gramada de discutii aprinse intre mame, partial pentru ca suntem femei si partial pentru ca eu sunt mai desteapta decat vecina, dar si pe ea daca o intrebi o sa-ti spuna ca e mai desteapta ca mine. (mai mult…)