camera copiilor

Și pentru că susțin foarte mult autonomia și încurajarea explorării și mai puțin îngrădirea copilului, dar și un pic de libertate pentru mamă, care are nevoie să poată respira fără să se teamă că pică bebelușul de pe bibliotecă, vă las mai jos câteva idei despre elemente la care să fiți atenți, lucruri pe care să le securizați și să le verificați, pentru a vă ști copilul în siguranță cât își ia timpul să exploreze casa de la nivelul lui.

Ce vreau să mai rețineți este că acest ”baby-proofing” nu este o activitate care se întâmplă o dată, ci este ca atunci când faci curățenie. Îți iei timp zilnic sau o dată la câteva zile și mai verifici lista de mai jos, ca să te asiguri că e totul în regulă.

Pentru mine centrala e aproape redundantă și singurele 2 motive pentru care aș porni-o ar fi: apă caldă pentru baia cu spumă și pentru că îmi place să calc pe parchetul încălzit (avem încălzire în pardoseală), în rest, dacă-s 18 grade, mai pun un cardigan lălâu pe mine, fac un ceai și mă simt hygge. În celălalt colț al ringului, este

Dacă mi-ar plăcea să aibă o cameră ca alea pe care le găsesc eu pe Pinterest? Sigur că da. Mai ales că starea naturală a camerelor pozate și uploadate acolo pare să fie una lipsită de dâre, praf și zoaie, ceea ce la noi se întâmplă doar în ziua de curățenie.

Dar hai să desființez pe rând toate trendurile pe care le-am găsit pe Pinterest și să vă spun de ce nu se pot întâmpla la noi, deși eu mi-aș dori (câteodată) cu cerul și pământul.

Am pornit de la spațiul sufrageriei, unde aveam o cutie cu jucării, o salteluță de pus pe jos și o piscină cu bile, pe vremea când era Ema mică. Nu avea camera ei, că nici nu-i trebuia. Și nici multe jucării nu avea, că nici alea nu-i trebuiau. Când o puneam la somn, toate jucăriile ajungeau în cutie, iar cutia lângă canapea.