Podcast Cu Diana (Episodul 16)- Primești Complimentele Și Respingi Criticile?

Despre episodul de astăzi

În Analiza Tranzacțională vorbim despre ”Economia Stroke-urilor” și despre cele 5 reguli ale ei:
1. Nu oferi stroke-uri
2. Nu accepta stroke-uri
3. Nu respinge stroke-uri
4. Nu cere stroke-uri
5. Nu-ți oferi stroke-uri
Dacă nu știi ce sunt stroke-urile, nu-i bai. Îți povestesc în Podcast despre ele, la fel cum îți povestesc și despre legătura dintre ”Economia Stroke-urilor” și nivelul de încredere pe care-l ai în tine.

E OK să fii furios. Promit!

E OK să fii furios. Promit!

Scris de Diana Vijulie

 

Nu știu de ce vă duceți voi la psihoterapeut, coach sau consilier, dar multe persoane din cele cu care lucrez eu vin cu dorința de a putea să-și ”controleze” furia. De când aud asta, îmi imaginez că vor să o controleze în jos, adică să n-o mai exprime și nu să-i crească intensitatea. Dar nu presupun asta, tocmai pentru că suntem diferiți, însă cred că o singură dată s-a întâmplat ca cineva să-mi spună ”Măi, nu reușesc să intru în contact cu furia mea, parcă tot timpul sunt calmă, chiar și când îmi dau seama că n-ar trebui să fiu” (și am avut mult de lucru, pentru că nu-i un loc bun acela în care să nu simți și exprimi furia). Așa. Ziceam că nu presupun, ci întreb. Întreb ce înseamnă să-și controleze furia, cum arată furia aia controlată și ce sunt dispuși să facă pentru a-și ”controla” furia. Cel mai des oamenii vor să nu se mai înfurie, să nu mai țipe, să nu mai răbufnească, furia controlată arată ca un om care zâmbește în timp ce i se prăbușește blocul în față, iar ce sunt dispuși oamenii să facă pentru asta… Oh, multe. Să reprime, să fugă, să iasă din relații, dacă în relații nu se poate fără exprimarea furiei, să se pedepsească, să se critice, să facă multe lucruri distructive, doar ca să nu mai simtă furia.

Și-mi vine să le zic, de cum aud ce vor să taie din ei, îmi vine să le strig: ”E OK să fii furios, pe cuvânt că e. E bine să fii furios. Fii furios, dă-ți voie să fii așa cum ești, să simți ce simți, respiră cu tine și cu furia ta”. Dar nu zic nimic și întreb mai multe. Pentru că știu că dacă aș zice asta, oamenii mi-ar zice că nu-i bine. Nu, nu-i OK să fii furios, nici bine. Să fii furios înseamnă că distrugi, că țipi, că rănești. Iar oamenii nu vor asta. Așa că nu le zic că e OK să fie furioși, ci începem să lucrăm cu furia, să se împrietenească cu ea. Și oamenii lucrează cu furia și încep să o cunoască și, pe măsură ce trece timpul, încep să-și dea seama cum taie bucăți din ei atunci când resping furia. Când nu mai ești furios pierzi o parte din tine, acea parte care vrea să te protejeze, să aibă grijă de tine, să pună limite, să aibă grijă de oamenii dragi ție, de grupurile de oameni din sufletul tău. Când nu mai ești furios pierzi conexiunea cu tine, pierzi și iubirea de viață, pentru că din furie se naște energie. Iar oamenii văd asta, atunci când sunt atenți. Și-mi spun ”Știi, nu mi-e bine fără furie, nici nu știu ce să mai fac”.

Citește și:

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

 

Furia nu e despre țipat și nici despre urlat. Furia nu e despre a da cu pumnul în masă sau despre a-l acuza pe X că ți-a rătăcit ochelarii și pe Y că a uitat mâncarea afară din frigider și s-a acrit. Furia e una din emoțiile pe care le simt oamenii și are rostul ei în viețile noastre. Iar oamenii care vor să ”scape” de furie, nu fac diferența dintre comportamente și emoțiile de la care au comportamentele respective. Aici începe un alt dialog. Un dialog în care suntem de acord împreună că nu-i OK să urli și că nu-i OK să sperii, să rănești, să provoci durere și să destrami relații. Însă nici fără furie nu e bine, pentru că apare singurătatea, apare resemnarea, apare evitarea. Și-atunci, ce-i de făcut?

E de normalizat furia. Așa cum o facem, de multe ori mecanic, pentru copiii noștri, așa-i momentul să facem și pentru noi. Citim în cărți, vedem în conferințe, ne spun specialiștii ”Dă-i copilului spațiul să-și exprime furia”. Și ne adaptăm la ce auzim și-i dăm copilului spațiul să-și exprime furia. Apoi aflăm de la specialiști și că putem să-i spunem în cuvinte ”Puișor, e OK să fii furios și nu te las să mă lovești”. Și-i spunem și asta copilului, însă parcă fără să o auzim. Mama se reprimă pe sine ca să-i spună copilului că e OK să fie furios. Trage aer în piept și mai aude un tantrum, că, deh… așa zic specialiștii (da, recunosc că și eu tot asta zic).. Și când i-o spunem și copilu-i tot furios și parcă i-am dat toate bucățelele din noi și copilului tot nu-i e suficient, atunci vine comportamentul ăla. Ăla de care vrem să scăpăm, care zicem noi că-i furia. Dar n-am observat că tot furie era și de dimineață când copilul s-a trezut la 5 și noi am mai fi dormit măcar vreo 2 ore. N-am observat că furie era și la 7, când a vrut clătite, i-am făcut și nu i-au plăcut. N-am observat că furie era și la 9, când am pornit laptopul, dar nu ne mai găseam încărcătorul. Sau la 11, când ședința de la birou părea că nu se mai termină, iar noi aveam de făcut și un prânz. Furie a fost și pe la 2, când a venit curierul exact când adormeam copilul. Și tot furie era și aia de la 4, când s-a blocat inboxul. Nu le-am simțit pe niciuna, pentru că am învățat să ne deconectăm de la emoții și de la noi, ca să putem funcționa pentru ceilalți. Sunt șanse foarte mari să fi învățat asta încă din copilărie, când auzeam că n-ai motiv să fii furios, n-are de ce să-ți fie frică, lasă că îți dau eu plâns. Am învățat să ne luăm în seamă emoția doar atunci când ea e atât de mare, încât nu se mai lasă ignorată.

 

Citește și:

 

Și, încetul cu încetul, oamenii încep să identifice și furiile mici. Iritările de zi cu zi, supărările minore. Și să le ia în seamă, să vorbească despre ele, să împărtășească despre ce simt. Eu bodogăn dacă mă trezesc copiii dimineața la 5. Le spun că-s obosită și că tare mi-ar fi plăcut să mai dorm. Mi-au pus eticheta de leneșă de dimineață, dar pentru mine e OK să fim conștienți și unii și alții că funcționăm în feluri diferite. Dacă le fac clătite și nu le vor după ce le-am făcut, o să le spun mereu despre ce simt. Poate mai asertiv, poate nu. Poate le spun ”Știți, eu mă simt așa și pe dincolo dacă voi cereți ceva și-apoi nu apreciați efortul pe care l-am depus să vă ofer ce-ați cerut”, sau poate le spun ”Hai, mă, pe bune?! Acum nu le mâncați?! Pfff… Nu-mi place deloc așa”. Am împărtășit cu ei ce simt, poate am pus și o limită (”Data viitoare nu vă mai fac clătite la 7 dimineața. Le facem după amiaza dacă vreți”), poate doar am exprimat în relație ce și cum simt, fără să aștept ceva la schimb. Am lăsat să iasă fiecare furie mică atunci când a venit și mi-am dat voie să le las pe toate să iasă. Pentru că e OK să fiu furioasă și e OK să-mi exprim furia în relație. E autentic. Asta sunt eu, ăsta ești tu. Acum, ce facem cu noi?

Dacă ți-e greu cu tantrumurile tale, privește-te cu blândețe. E OK să fii puțin furios și e OK și să fii foarte furios și-odată ce o să integrezi asta, o să găsești și alte moduri de-a exprima emoția.

 

Ce și cât pot controla eu acum?

Ce și cât pot controla eu acum?

Eram mai cultă înainte să înceapă pandemia. Pare că-mi făcusem un scop în viață să nu-mi petrec serile în fața televizorului, așa că ascultam muzică în surdină și citeam, în timp ce beam un ceai. De când cu pandemia, s-a dus pe suflet toată cultoșenia și mă regăsesc...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Vine un moment în viața oricărei carantine când te oprești din numărat zile, apoi din numărat săptămâni, apoi din numărat luni. Sincer, sper că nu vom ajunge la scenariul în care ne vom opri din numărat luni, dar, în momentul de față, eu una m-am oprit din numărat...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Voiam să scriu un articol despre cărțile mele preferate din anul 2019 și am intrat puțin pe elefant.ro, să verific ceva. Nu știu voi cum sunteți, dar eu când n-am ce face, mai intru la ei pe site, și nu știu cum se întâmplă, că după câteva zile, bate un curier la ușă...

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie înseamnă să am multe creme în baie, multe tipuri de șampoane și geluri de duș, oje și parfumuri.Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie o reprezintă dilema ”în ce ordine să-mi dau cu toate cremele astea pe față” și...

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină să ziceți ”Băi, nu mai pot cu sfaturile de a crește reziliența copiilor la orice”? Sau ”Măi, dar ideea asta de reziliență sună a-i ajuta pe copii să se adapteze la situații nedrepte. Oare doar asta vreau pentru ei”? Sau ”E minunată...

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Psihologia ne învață multe, însă nu-i suficient că citim și învățăm. Acum mulți ani am citit, pentru prima dată, într-o carte ”serioasă” că ne supără la ceilalți exact lucrurile care ne supără la noi, de fapt. La o primă citire, m-am răzvrătit. Mă rog, mai...

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Când avea Filip vreo 6 luni am primit cadou de la V. un voucher la masaj și timpul aferent să mă duc acolo și să mă și întorc. Eram după mulți ani de cărat sarcini, bebeluși, toddler sau toate la un loc. Vai, a fost prima mea experiență de tip SPA care mi-a și plăcut. Până atunci n-avusesem niciodată răbdare să stau să mă las îmbăiată și masată. Mi se părea timp pierdut și a devenit atunci evident că, de fapt, n-avusesem nevoie cu adevărat de-așa ceva. 

Însă atunci tare bine mi-a prins. V. a luat copiii și eram singură pentru prima dată în mult timp. M-am îmbrăcat frumos, am plecat de-acasă fără vomă mică pe haine (Fip regurgita mult în perioada aia), fără bale pe umeri (tot de la Fip), fără iaurt în geantă și fără scutece în torpedou (bine, aveam scutece în torpedou la fel când aveam chiar și când nu mai purta copilul scutece :)) și-am ajuns la masaj, unde m-a întâmpinat o doamnă mică (dar extrem de puternică) din Bali, care m-a masat vreo 2 ore cum n-am mai experimentat niciodată în viața mea. Punctul culminant a fost când m-a ținut de picioare cu capul în jos, atârnată ca o rufă la uscat, de mi s-au întins toate vertebrele până am plecat de-acolo cu 3 cm în plus în înălțime :))

De-atunci n-am mai reușit să mă organizez să mai ajung la doamna mică și puternică, dar m-am tratat acasă, periodic, cu husa de scaun cu masaj, câte un SPA improvizat în baie, cu creme care miros frumos și cu lumânărele parfumate aprinse prin casă. Ceea ce a fost un punct în plus în pandemie, când doar a trebuit să-mi amintesc să mai fac asta când și când și n-am simțit lipsa îngrijirii mele în afara casei. 

Ce conține trusa mea de relaxare?

Da, mi-am făcut o trusă de relaxare, pe care a trebuit s-o ascund de copii. Nu de alta, dar ei când fac baie cu spumă, toarnă jumătate de sticlă de spumă și jumătate de borcan de sare și mă trezeam mereu că nu mai am cu ce să mă tratez. Așa că mi-am făcut kitul meu propriu, pe care l-am dosit mișelește în spatele raftului cu detergenți de curățat prin casă (nu se înghesuie nimeni să ia ceva de-acolo, așa că e cel mai sigur loc din casă :))). Am un coșuleț drăguț în care mi-am pus: 

  • spuma de baie de la Organic Kitchen, care mie-mi lasă pielea super fină și moale; n-am mai văzut efectul ăsta la nicio altă spumă din câte am încercat
  • o punguță cu sare de baie, peste care mai picur ulei esențial de lavandă, atunci când nu pun spumă 
  • o mască de curățat fața 
  • câteva produse de la Rituals, care-mi plac tare mult (un scrub pentru corp, o spumă de duș și o cremă de mâini)
  • un scrub pentru picioare
  • o lumânare parfumată și chibrituri (parcă n-are farmec s-o aprind cu bricheta)

Apoi am o ușă albă de la un dulap vechi, care arată foarte drăguț și acoperă cada de la o margine la alta. Pe această măsuță încropită are loc un pahar cu ceva bun, o carte sau kindle-ul. Dacă am cum, încerc să uit de mine, acolo în cadă, în apa care -mi place să fie fierbinte, cu geamul de la baie, care-mi place să fie deschis, îmbălsămată cu toate cele și mai ies doar când e absolută nevoie de mine sau m-am murat complet. 

La final, întind o loțiune de corp pe corp, o cremă de picioare pe picioare, pun un ulei de păr în păr, mă dau cu puțin, doar puțin, parfum și mă bag în pijamale. Somn de voie scrie pe mine. Ah, da. Înainte de a începe toată procedura de mai sus, îmi place să fi schimbat așternuturile patului. 

La voi cum arată ritualurile de relaxare?

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

Scris de Diana Vijulie

Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare compulsiv pe copii, ca să se joace cu ei, dacă mai face toate prostiile pe care le făcea până acum.

Dacă mă întrebați asta după ce tocmai m-a scos din sărite, o să vă răspund că nu, nu s-a schimbat nimic. Are comportamente la fel de enervante ca și până acum și e tare greu de coabitat cu el.

Dacă mă întrebați asta când trecem printr-o zi bună, în care n-a mai uitat niciun copil poarta deschisă, deci n-a mai fugit, o zi în care l-am plimbat suficient, deci n-a mai făcut pipi pe canapeaua din curte și nici pe flori, o zi în care  l-am ținut lângă mine când am avut copii în vizită, deci n-a mai sărit pe ei, o să vă răspund că încă e zălud și energic, dar nu la fel de rău ca înainte. Și, între noi fie vorba, probabil că așa și este, în realitate. Este zălud, dar nu la fel ca pe vremuri. De exemplu, spre deosebire de cum era pe vremuri, acum a înțeles să nu mai facă pipi pe canapeaua din curte, dar nu și pe covorul din living, pe care a durat fix o lună să-l curățăm de mirosul de pipi.

Sigur că-i vina noastră că nu ne înțelegem cu el. De fapt, eu n-am fost de acord cu dresajul, de la bun început, pentru că l-am considerat pe Doni o parte din familie și doar nu ne dresăm niciun membru al familiei, nu? Doar că pentru el lucrurile au fost diferite. Pentru el, noi eram haita, nu familia, iar casa trebuia, desigur, protejată și marcată bine de tot, să nu ne cotropească alte haite de câini. Bravo, Doni, am fost în siguranță datorită ție! Acum, ca să fiu sinceră, dacă i-aș fi cunoscut personalitatea, probabil că nu m-aș mai fi arătat împotriva dresajului. Doar că eu una m-am raportat la ideea de ”câine, membru al familiei cu drepturi depline” pornind de la Pimpi și Mao, doi câini complet diferiți, care chiar și nedresați puteau merge civilizat pe stradă, nu fugeau de-acasă, veneau când îi chemam și, odată priceput că nu se face pipi în casă, nu mai făceau și gata.

În comparație, pe Doni l-am luat cândva cu noi la terasă, cu lesa pusă frumos și, la un moment dat, îl vedem zburdând prin parcare. Își rosese lesa și se eliberase. I-am înnodat-o și 5 minute mai târziu era din nou ca o gazelă printre mașini. Atunci am căutat zgărzi și lese pentru câini exagerat de iubitori de libertate și ne-am oprit la o lesă de lanț. Vă dați seama ce periculos pare cu lanțul prins de zgardă și cu urechile fluturându-i în vânt :))

Așa că fac această postare ca să-mi pun cenușă în cap, pentru că acum aș vrea să-l dresăm, dar l-am zăpăcit pe cățel tare de tot până acum, încât nu cred că mai reușim să ieșim din cercul ăsta fără ajutor (ajutor în care, momentan, nu vrem să investim financiar, ca să fiu sinceră). Ce greșeli am făcut?

  1. Nu l-am învățat nicio comandă când era mic

    Aici am greșit prima dată. Când era mic l-am tratat ca pe un pui de om sau ca pe un pui de câine care nu trăiește într-o casă de oameni. Din păcate, nu avea nici exemplul unei haite, nici limitele puse de un câine mai puternic decât el, așa că a crescut zălud și despletit, cum vi l-am prezentat mai sus. Însă, cu o mare iubire de viață și de oameni. Prea mare :))

     

  2. Când l-am învățat comenzi, l-am zăpăcit de cap toți odată

    Nu exista să-i zică cineva ”stai” sau ”hai” ca să nu apară altcineva în peisaj care să repete imediat comanda, înainte să apuce bietul câine să priceapă ce vrem de la el. Asta n-a fost deloc bine, pentru că l-am încurajat să fie zălud și zăpăcit și cu deficit de atenție. Iar atunci când a învățat să facă ce-l rugasem, faptul că primea comanda de 3-4-5 ori înainte să apuce s-o execute, a învățat să nu reacționeze din prima la ce-i spunem să facă. Ceea ce pe mine m-a dus la punctul 3.

     

     

  3. Am lucrat cu el când eram frustrată

    Frustrată și foarte frustrată. Nope, n-a funcționat să încerc să-l dresez când eram nervoasă, pentru că nu era nicio plăcere pentru nimeni. Nici pentru el, nici pentru mine. Apoi m-am dresat eu pe mine însămi să asociez încercările de dresaj cu frustrarea mea și acum mă enervez imediat, de la primul refuz al lui.

     

  4. Am asociat comenzile cu chestii care nu-i plac

    De exemplu, i-am zis ”Vino” atunci când tocmai fugise de acasă și n-avea niciun gând de a se întoarce prea curând, deci îl puneam să facă ceva ce nu-i plăcea. Nu i-am zis ”vino” când îi dădeam mâncare sau când eram cu mingea în mână. Și am făcut asta și cu alte comenzi, așa încât l-am învățat să fugă de ele, nu să le execute ca să ne distrăm împreună. 

Probabil că am făcut și multe alte greșeli, nu doar cele de mai sus. Dar le-am scris pe astea, poate vă sunt de folos. Dacă aveți tips and tricks, le accept cu deschidere.

Iar despre cum să-ți dresezi câinele, în timp ce nu faci greșelile mele, poți citi în articolul din link. 

(poza am pus-o la derută, să nu vă agite în timp ce-mi citiți articolul :)))

 

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Voiam să scriu un articol despre cărțile mele preferate din anul 2019 și am intrat puțin pe elefant.ro, să verific ceva. Nu știu voi cum sunteți, dar eu când n-am ce face, mai intru la ei pe site, și nu știu cum se întâmplă, că după câteva zile, bate un curier la ușă...

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie înseamnă să am multe creme în baie, multe tipuri de șampoane și geluri de duș, oje și parfumuri.Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie o reprezintă dilema ”în ce ordine să-mi dau cu toate cremele astea pe față” și...

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină să ziceți ”Băi, nu mai pot cu sfaturile de a crește reziliența copiilor la orice”? Sau ”Măi, dar ideea asta de reziliență sună a-i ajuta pe copii să se adapteze la situații nedrepte. Oare doar asta vreau pentru ei”? Sau ”E minunată...

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Psihologia ne învață multe, însă nu-i suficient că citim și învățăm. Acum mulți ani am citit, pentru prima dată, într-o carte ”serioasă” că ne supără la ceilalți exact lucrurile care ne supără la noi, de fapt. La o primă citire, m-am răzvrătit. Mă rog, mai...

Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)

Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)

Scris de Diana Vijulie

Am așteptat vremea asta ca pe nu știu ce. De fapt, știu. Am așteptat vremea asta frumoasă la fel cum o fac în fiecare an. Trăiesc greu iarna. Nu-mi place frigul, nu-mi plac norii, nici cu zăpada nu-s prietenă prea bună, nu-mi plac hainele multe puse pe mine în straturi interminabile. Iar de când sunt mamă, am descoperit că mai e ceva ce nu-mi place deloc: tuse, strănuturi și răcelile copiilor mei. 

Când îi văd cu nasul curgând și tușind, îmi amintesc de o frază pe care am citit-o cândva undeva și care așa bine redă realitatea, că mi-a rămas în minte: ”Ultima dată când l-am văzut pe fie-miu fără mu… cozități nazale a fost în septembrie și nici nu mai știu cum arată fără ele”.

La noi în familie avem două extreme de copii: copilul care stă desculț în zăpadă, înconjurat de un cor de copii tușitori și care nu pățește nimic și un copil care trăiește într-un bol de sticlă și face bronșiolită după bronșiolită. Acum s-au mai reglat, în sensul că și ea a răcit de două ori în iarna trecută, iar el a trecut de la luna și bronșiolita la o 2 răceli la trei luni, deci stăm mai bine. Ah, da. Și răcesc cu totul diferit. El cu tuse și plămâni sensibili, ea cu dureri de gât și febră. 

 

Citește și:

Bronșiolita la copii

 

Zilele trecute am făcut puțină ordine în trusa medicală. Având în vedere că suntem în autoizolare, m-am gândit că poate ar fi momentul să mă asigur că avem în casă, la îndemână, scurte tratamente pentru chestii superficiale. Am descoperit rapid că nu aveam mare lucru în trusa medicală și că o bună parte din ceea ce aveam era oricum expirat. Și am mai descoperit și predilecțiile adulte în a cumpăra medicamente: cum V. răcește cu dureri de gât, el cumpără x feluri de tratamente pentru gât, așa că avem o plajă largă de opțiuni, iar eu răcesc cu sinusurile, așa că am pastile și pastiluțe pentru asta, sprayuri de nas și pastile de dureri de cap. Și am mai constatat că avem tratamente pentru stomac, în caz că ne arde, ne doare, ne înțeapă, deși nu prea avem nici probleme din astea dacă suntem puțin atenți la ce mâncăm. În schimb, dacă ne-o prinde vreo febră sau orice altceva, n-avem nimic în trusa medicală. 

Așa că m-am pus la masă și mi-am făcut lista de necesități. În mod normal nu fac stocuri de medicamente, pentru că nu prea luăm și pentru că oricum avem farmacii în zonă. Însă acum, cum suntem izolați în casă, am zis să reducem ieșirile la farmacii și să fim pregătiți. 

Și m-am gândit ce ne poate apuca și cum ne putem trata, dacă nu avem cum ajunge la medic. Și cel mai simplu a fost să mă gândesc la trusa medicală a mamei – adică la sertarul ei cu medicamente, care avea toate cele organizate în plicuri de hârtie, pe care scriam cu pixul ce găsim înăuntru. Sertarul ei acoperea cam tot ce am fi putut păți într-un apartament din București în anii ’90 – 2000 (acum sertarul a dispărut odată cu mobila veche și nu știu cum mai are organizată trusa medicală, dar presupun că la fel). 

Ilfov 2020 nu diferă foarte mult la nivel de ”ce putem păți”, așa că e o sursă bună de inspirație. 

 

Răceală, dureri de cap/dinți/alte dureri localizate, febră în trusa medicală

Paracetamolul avea la mama un plic separat și o mare importanță în răceli. Era medicamentul minune pentru când strănutai prima oară sau când îți intra ”frigul în oase”. Ia un paracetamol și bea un ceai. Așa începea tot. 

Am aflat, între timp (mai ales de când am copii și am văzut că Ema reacționa mai bine la paracetamol atunci când avea febră sau dureri) că paracetamolul e bun și la altele, nu doar în răceală. Că da, paracetamolul reduce febra, dar ajută și în ameliorarea durerilor. 

Când eram eu mică, era un fel de paracetamol, pe care îl rupeam în 2 sau în 4, în funcție de cum calcula mama, dar avantajul anilor 2020 e că îl putem găsi în mult mai multe forme, ca să fie mai ușor de dozat conform greutății și vârstei (aici mă refer mai mult la copii).

Drept urmare, și în cutia noastră de medicamente paracetamolul ocupă un loc fruntaș, în variante diferite pentru adulți și copii. 

Și am acoperit cu el răceli, febră, dureri, insolații. 

Sprayuri de nas cu sare de mare în trusa medicală

Avem două în cutie. Unul mai mare, ușor de utilizat de adulți și unul mai mic, pentru copii. Compoziția am văzut că e aceeași, dar trebuie să le fie și lor ușor să și-l autoadministreze.
Nu știu cum e cu sterilizarea capătului care intră în nas, dar eu am presupus că nu se poate face prea eficient, așa că dacă suntem răciți toți 4, vom avea 4 tuburi în casă. Însă, de urgență am considerat că sunt suficiente 2. Nu am încercat alte variante de spray de nas până acum, în afară de ser fiziologic și aceste sprayuri tocmai pentru că noi sunt suficiente. 

Medicamente pentru stomac în trusa medicală

Aici m-am gândit la ce pățim noi mai des și am adăugat în cutie antiacide, un sirop pentru crampe abdominale, antispastic abdominal și ceva împotriva diareei. 

Medicamente pentru reacții alergice în trusa medicală

Nu a avut niciodată așa ceva în casă, pentru că nici nevoie nu am avut, dar acum parcă aș vrea să am… 

Unguente și creme pentru probleme legate de piele în trusa medicală

Și eu și Ema avem pielea sensibilă cu predispoziții către dermatite și alte neplăceri la nivelul pielii. Așa că avem în casă unguente pentru piele. De când ne spălăm și mai des pe mâini decât ne spălam înainte, s-au agravat și problemele și zilele trecute se plângea și V. de iritații pe mâini. 

Geluri pentru înțepături de țânțari în trusa medicală

Avem și ca să evităm și ca să tratăm. N-o să le mai folosim ca în anii trecuți, asta e sigur, pentru că cine știe când vom mai vedea o pădure sau un lac, dar tot avem nevoie de ele, pentru că locuim la o margine de pădure și la o margine de lac și e plin de ei în curte de când începe să dea căldura. 

Bandaje, dezinfectante, lipici pentru piele, creme pentru arsuri în trusa medicală

Pentru micile accidente casnice, suntem bine dotați. Bandaje la cutie, fașă, leucoplast, betadină, lipici pentru piele, benzi pentru lipit pielea în cazul tăieturilor mai adânci, plasturi speciali pentru arsuri mai serioase, suntem destul de bine pregătiți aici. Bine, avem și un copil foarte temerar, care nu se încurcă să lucreze cu scule potrivite vârstei lui, ci preferă oricând un topor, un cuțit care taie super bine, un ciocan și-așa mai departe (de Fip spun. Ema e exagerat de responsabilă pe partea asta). 

Citește și:

 

Vitamina D și ulei de pește în trusa medicală

Aici adăugați voi ce știți că aveți nevoie să luați și pe unde vă sunt carențele. Noi cu astea defilăm, necesare mai ales acum, când suntem izolați.

Cam asta e lista noastră de medicamente de urgență și o las aici, pe blog, din două motive. 

1. Poate vă e și vouă de folos să o preluați și să o adaptați nevoilor voastre
2. Să o am aici pentru când om mai pleca vreodată în vacanță, pentru că e și o bună listă de mediamente de luat acasă în bagaj pentru când om pleca să vedem Aurora Boreală, câmpiile din Scoția sau piramidele din Egipt. 

Ce și cât pot controla eu acum?

Ce și cât pot controla eu acum?

Eram mai cultă înainte să înceapă pandemia. Pare că-mi făcusem un scop în viață să nu-mi petrec serile în fața televizorului, așa că ascultam muzică în surdină și citeam, în timp ce beam un ceai. De când cu pandemia, s-a dus pe suflet toată cultoșenia și mă regăsesc...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Vine un moment în viața oricărei carantine când te oprești din numărat zile, apoi din numărat săptămâni, apoi din numărat luni. Sincer, sper că nu vom ajunge la scenariul în care ne vom opri din numărat luni, dar, în momentul de față, eu una m-am oprit din numărat...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Voiam să scriu un articol despre cărțile mele preferate din anul 2019 și am intrat puțin pe elefant.ro, să verific ceva. Nu știu voi cum sunteți, dar eu când n-am ce face, mai intru la ei pe site, și nu știu cum se întâmplă, că după câteva zile, bate un curier la ușă...

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie înseamnă să am multe creme în baie, multe tipuri de șampoane și geluri de duș, oje și parfumuri.Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie o reprezintă dilema ”în ce ordine să-mi dau cu toate cremele astea pe față” și...

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină să ziceți ”Băi, nu mai pot cu sfaturile de a crește reziliența copiilor la orice”? Sau ”Măi, dar ideea asta de reziliență sună a-i ajuta pe copii să se adapteze la situații nedrepte. Oare doar asta vreau pentru ei”? Sau ”E minunată...

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Psihologia ne învață multe, însă nu-i suficient că citim și învățăm. Acum mulți ani am citit, pentru prima dată, într-o carte ”serioasă” că ne supără la ceilalți exact lucrurile care ne supără la noi, de fapt. La o primă citire, m-am răzvrătit. Mă rog, mai...