Meniul săptămânii

Habemus meniu! Cu alte cuvinte, aseară, după ce am culcat copiii (și pe V. :))), după ce am pus ultima tură de rufe la spălat și am înșirat cămăși ude peste tot prin casă, altfel sunt greu spre imposibil de călcat decent, m-am pus la masă. Mi-am analizat nițel agenda de lucru pe săptămâna ce vine. E plină. Ceea ce e foarte bine. Și ceea ce înseamnă că-i greu să includ în programul ăsta și gătitul. La fel cum săptămâna trecută am reușit să gătesc, dar nu să mă și ocup de rufele murdare, astfel încât duminică după amiază copiii nu mai aveau pantaloni curați și am avut nevoie de o zi și-o noapte să recuperez. Priorități. Știți cum e. Și copii fericiți și casă curată (cu mâncare proaspătă și rufe curate) și job împlinitor e greu să ai.

Așa că de gătit prea intens nu poate fi vorba săptămâna ce vine. Probabil nici de spălat rufe, dar acum sunt sigură că ne ajung hainele pe vreo 4-5 zile, apoi mai bag un maraton. Probabil nici de aspirat sau spălat pe jos, noroc cu aspiratorul robot și cu mopul cu pulverizator, ușor tare de folosit. Fata de la curățenie mai mult nu vine decât vine (yey, economisesc bani; buuuuh, tre’ să fac eu și nu reușesc deloc cap-coadă). Aia e. Musai să gătesc pe fast mode, cum îmi place mie mai mult.

Am ales pentru săptămâna ce vine mâncăruri diversificate, care se fac mai mult singure. Și, deși sigur n-o să reușesc să public articolul ăsta într-o zi de luni, poate vă ajută cu idei pentru săptămâna ce va fi să vină pentru voi. Pentru că-mi aduc aminte de mama și întrebarea veșnică ”Ce să vă mai fac de mâncare” și de răspunsul nostru tot veșnic ”nu știu” sau ”mâncare de cartofi”. :)) Îmi răscumpăr păcatele dându-vă vouă idei. Că ei nu prea. Ieri am fost la ea și la aceeași întrebare ”ce să vă fac de mâncare?”, răspunsul a fost tot ”nu știu”.

Meniul nostru e o combinație de mâncăruri cu și fără carne. Musai pește măcar o dată pe săptămână. Și, pe cât posibil, cu mai multe feluri (gătite și ele rapid, sau negătite), pentru că am doi copii extrem de imprevizibili. Când adoră un fel de mâncare sau un aliment, când e bleahul bleahului. Vă las cu cinele noastre pe săptămâna viitoare

Luni

Luni e ziua după weekend, când am mâncat mai zăpăcit, pentru că am fost mult pe drumuri, așa că am ales ceva mai sănătos. Cu quinoa. Simplu. O cană (mare) de quinoa hidratată în prealabil peste noapte, morcov cubulețe, ardei cubulețe, mazăre și puțin apio. Un pahar de apă și unul de supă congelată. Sare, piper. La multicooker, pe programul rice. Când e gata, amestec niște parmezan ras prin el. Mâncăm cu murături.

Marți

Marți e zi de supă. Nu avem supă în fiecare zi, vara mai deloc. Dar iarna și toamna parcă te unge pe suflet. De data asta am ales o supă cremă de legume, cu mult morcov pentru gusturile pușculeților mici. Legumele care-s pe gustul nostru le-am pus pe stew la multicooker cu puțin ulei și puțină sare, apoi la blender. The end.
Iar la felul doi am ales să fac o pâine de casă pe care s-o mâncăm cu hummus (năut, tahini, un pic de ulei, un pic de apă și un pic de busuioc  pe care încerc să-l cresc în casă, împreună cu alte plante aromatice la ghiveci – și nu prea îmi iese 🙁 ) și pastă de avocado (adică avocado pisat, cu puțină sare și lămâie). Pâinea, practic, o face mașina de pâine. Iar hummusul și pasta de avocado sunt gata în 5 minute.

Miercuri

În mod deliberat, marți am făcut mai multă supă decât am mâncat noi. O parte am congelat-o, iar patru polonice le-am păstrat pentru mâncărica de cartofi dulci. Doi cartofi dulci mari curățați și tăiați cubulețe îi pun în multicooker cu cele patru polonice (am un polonic exagerat de mic, după cum se plânge toată lumea care îl folosește la noi în casă) din supa de legume de cu o seară înainte. Și eventual puțină sare.  20 de minute – stew. E delicioasă, cu salată de rucola și piper peste.

Joi

Și joi avem supă. După rețeta mea de aici. În funcție de timp o fac cu găluște sau fidea. Adică, las toate în oală dimineața. Pe la prânz o pun în altă oală și mă apuc de felul doi (știu, mai am nevoie de un aparat :)) și fac (un fel de) risotto. O ceapă tăiată mic (sau rasă), niște ciuperci felii, un pahar mare de orez pentru risotto, jumătate de pahar de vin alb, un pahar și jumătate (sau chiar mai mult) de supă, câteva cubulețe de unt și parmezan. Le pun pe toate (mai puțin untul și parmezanul) în aparat, aleg programul risotto. Când e gata, adaug untul și parmezanul, amestec bine și închid capacul. Apoi mâncăm.

Dacă vreți să iasă așa portocaliu ca în poză, îl faceți cu supă cremă de legume, cu mulți morcovi

Vineri

Vineri e lejer. Facem un somon la abur cu cartofi prăjiți la airfryer, pe care fiecare îi mănâncă așa cum poftește. Cu sos de roșii, cu sparanghel murat, cu salată de sfeclă, cu brânză, poate cu un ou fiert, cu castraveți murați.

Sâmbătă probabil că vom mânca în oraș, iar duminică facem consiliu și decidem pe loc ce vrem. Gătim în 4, sau poate eu mă eschivez. Cine știe?

Jocul cu plastilina și idei de activități

Plastilină. Aveți în casă, așa-i? Odată ce copilul n-a mai băgat cu poftă bucăți albastre și roșii de material modelabil, pe care tu nu l-ai mânca nici plătită, a început jocul. Întâi ca experiență senzorială, copilul a atins și a modelat fără scop aparent materialul. Apoi a făcut șerpișori și bile, a apăsat în materia moale și flexibilă mașinuțe sau pietricele, degețele, diferite forme. Apoi a început să construiască mai clar și mai direct, să-și facă jocuri de rol și să pună în lucrul modelator trăiri, gânduri, comportamente, să și le proceseze și să le integreze, lăsând în fiecare formă o părticică mică din inconștientul la fel de maleabil ca și plastilina din mânuțe mici.

Cu ce combinăm plastilina?

Atunci când copilul este mic, e important să nu-l copleșim cu materiale multe. Frământarea plastilinei (sau unei bucăți de cocă, de ce nu?) e ceea ce are nevoie pentru a-și lucra atenția și mușchii și coordonarea. Iar, pe măsură ce se obișnuiește cu materialul, îi putem pune la dispoziție mai multe accesorii. Accesorii speciale pentru lucrul cu plastilina (există și din cele care ajută la jocurile de rol, dar și la exercițiul/modelajul plastilinei), dar și obiecte din casă.

Cum ar fi: 

  • capace
  • pietre (inclusiv pietricele de sticlă)
  • conuri de brad
  • cuburi de lemn
  • pene
  • paie
  • forme pentru biscuiți
  • scobitori sau chibrituri
  • nasturi
  • ricgle și echere
  • frunze, crenguțe
  • forme din puzzle incastrabil (inclusiv cifre, litere)
  • perie sau pieptăn
  • făcăleț
  • etc.

Ce dezvoltă plastilina (pe lângă ce vă spuneam în primul paragraf)?

Coordonarea mână-ochi

Sincer, cam orice material cu care lucrează copilul mic și care îi captează atenția lucrează acest tip de coordonare. Am spus despre coordonarea mână-ochi și când am vorbit despre puzzle, și despre lego și despre cam orice.

Motricitatea fină

E unul din materialele care dezvoltă cel mai bine acest aspect. E ca un fel de sală pentru mușchiuleți mici de mâini mici. Motricitatea fină îi ajută inițial să poată apuca obiecte mici, însă, pe termen lung e importantă pentru scris, pictat. Poate face diferența dintre ”nu sunt în stare să cos un nasture” și ”am sculptat orașul București în vârful unui creion mecanic” :))

Creativitatea

Dezvoltă creativitatea și imaginația, ca orice proces creativ. Și din cauza asta e și o activitate atât de apreciată de cei mai mulți copii.

Limbajul

Dacă stăm alături de copil și ne jucăm împreună cu el (sau dacă se joacă împreună cu alți copii), prin jocul cu plastilina își dezvoltă mult limbajul. Învață denumiri de forme, culori, consistențe, cere, oferă, etc. Trebuie să pună în cuvinte concrete unele lucruri ce par abstracte (de exemplu, îți va explica de ce bila maro de acolo e un câine).

Atenția și răbdarea

Mai ales dacă e vorba despre o activitate care să-i placă. Așa că vă las cu câteva idei de activități în lucrul cu plastilina. Sunt salvate de mine de pe Pinterest, pe tema Crăciunului. Sper să vă fie de folos. 

 

7 idei de cadouri unice pentru bărbații din viața ta. Sau femeile :)

Prezenta e una din postările pe care cred că o să le fac an de an. Idei de cadouri pentru bărbații din viața noastră. Cu atât mai mult cu cât lunile decembrie-ianuarie sunt prolifice pentru mine și creativitatea mea, V având în interval de vreo 3 săptămâni ziua de naștere, onomastica, la care se adaugă Crăciunul și, eventual (cu o mandarină și o pereche de șosete) și moș Nicolae.

O să ziceți că moș Nicolae e doar pentru copii. Așa am zis și noi anul trecut și ne-am trezit cu o copilă extrem de tristă că noi nu primim nimic. Până la urmă a ieșit bine, copila făcându-ne câte un cadou la fiecare 5 minute timp de vreo două ore :)) Am primit atunci mandarine, coji de mandarine, felicitări, o nucă îmbrăcată în hârtie igienică, niște creioane și nici nu mai știu ce.

Dar să revenim la subiectul zilei. Ce cadouri le facem noi partenerilor noștri, mai ales acelor parteneri care par să n-aibă nevoie de nimic. Cum mi-a zis mie V la un ceas de seară, ”eu nu-mi mai doresc nimic, pentru că sunt ocupat cu dorințele tale” :))

Trecem peste clasicele portofel, umbrelă, mănuși, o sticlă de vin (și un kent lung, plus un pachet de cafea), etc. și ajungem la niște idei mai serioase.

1. Curs de șofat defensiv

Dacă aveți un bărbat căruia să-i placă să conducă, un curs de șofat defensiv s-ar putea să fie o idee potrivită pentru el. Pe lângă partea teoretică, vine și partea palpitantă, a simulărilor de situații periculoase și foarte periculoase. Răsturnări, acvaplanări și alte cascadorii, ca în filmele la care se uită el seara cu bărbați care salvează lumea.

Și faci un bine și societății, pentru că înțeleg că respectivul curs e puțin schimbător de perspective și obiceiuri în ale condusului.

Din ce am văzut, prețurile sunt pe măsura experienței, așa că poate că e genul de cadou pe care să-l organizați din timp.

2. Curs de barista

Când am făcut noi nunta, acum mulți ani, am avut la nuntă și un bar de cafea și alte băuturi. Am aflat atunci, naiva de mine, că oamenii respectivi organizau cursuri de barista. Am aflat chiar de la soțul meu, încântat de idee. Așa că, dacă aveți un partener iubitor de cafea, s-ar putea să-l bucure așa un cadou.

Cursul de barista este mai ieftin decât cel de condus.

3. Accesorii pentru ski/snowboarding

Poate că sporturile de iarnă și accesorizarea pentru ele nu intră în bugetul familiei în mod normal. Dar de Crăciun, în funcție de bugetul fiecăruia, oare n-ar fi potrivit un cadou compus dintr-un weekend la munte și niște accesorii pentru ski sau snowboarding?

4. Skidiving în interior

În anumite orașe de prin lume există așa ceva: experiența săritului cu parașuta, dar în interior. Dacă anul ce vine plănuiți să călătoriți prin lume, căutați dacă nu cumva puteți avea experiența aceasta în unul din orașele în care ajungeți.

Sincer, m-am entuziasmat tare când am auzit că există așa ceva și mi se pare una din cele mai tari idei de cadouri. Bine, dacă banii nu sunt o problemă pentru voi, visez la a lua omul de la muncă într-o zi la prânz, a-l urca într-un avion și a-l duce la destinație fără ca el să știe ce i se întâmplă. În lumea reală îmi imaginez cât de frustrant se poate resimți o astfel de surpriză, însă, dacă romantizăm nițel ideea, sună super :))
Să se noteze: eu nu vreau astfel de surprize :)) Dacă nu știe ce să-mi pună în bagaj?

5. Degustare de vinuri

Să revenim puțin cu picioarele pe pământ și la idei mai accesibile. Cum ar fi, experiența unei degustări de vinuri.

6. Harta de răzuit

Harta lumii, pe care să răzuiască el ce țări a vizitat. Sau, dacă vreți, ce țări ați vizitat împreună. Noi ne-am luat una de curând și abia aștept să avem timp să ne și amintim pe unde am mai fost.

7. Căști cu vibrație

Una din chestiile cele mai neplăcute când te dai cu bicicleta prin oraș e că nu poți să porți căști. Adică poți să porți, dar dacă-ți place de tine și ai vrea să mai serbezi încă o zi de naștere, ar fi util să auzi ce se întâmplă prin jurul tău. Acum câteva săptămâni am descoperit într-un aeroport niște căști cu vibrație. Care nu se bagă în urechi, ci se pun lângă ureche și… totuși auzi muzica. E fascinant cum se aude la ele. Practic, auzi prin vibrații. Minunat. Iar cu urechile auzi ce se întâmplă în fundal. Ca și cum ai fi într-un magazin în care sună muzică în boxe.

Cred că e nevoie de puțin timp de adaptare la ele (pentru că sunt o experiență foarte diferită de căștile normale și-s ușor bulversante pentru sinapsele pe care le avem deja), dar wow!

Dacă nu vă convin ideile de anul acesta (unele sunt ușor fantastice, recunosc. Dar atât de tari!), poate găsiți ceva în ideile de anul trecut.

Idei de cadouri pentru bărbați – 10+ idei de gadgeturi

Cu copiii lucrurile sunt mai simple. Le plac jucăriile cam de orice fel, jocuri, se bucură la orice. Ieri Fip s-a bucurat că i-am cumpărat o pensulă de silicon de la raionul de bucătărie. Zilele trecute am cumpărat niște lingurițe (unde se duc toate lingurițele unde se duc?!). Două seturi de câte 6. Au fost extaziați amândoi, fiecare de câte un set.
Dar cu soțul… Cu soțul e foarte complicat. Și la voi?

Top 5 cadouri pe care să NU le iei niciodată unei mame

Mai e puțin și vine Crăciunul. Sunt convinsă că printre voi există multe persoane organizate, care deja și-au făcut cumpărăturile pentru familie și prieteni. Îmi imaginez cadourile frumos împachetate, cum așteaptă ele, dosite în vreo debara, ziua cu colinde, brad și (buddha ajută!) vin fiert.
Dar sunt și alți oameni, ca mine, care încă așteaptă să revină vara. Și care n-au nici cea mai vagă idee ce să ofere și cui. Să nu vă imaginați că acest articol o să vă ajute ce să cumpărați. Uitarăți că tocmai am zis că nici eu nu am nici cea mai vagă idee? Nu. Nu știu ce să cumpăr. Dar… Știu ce să NU cumpăr. Și, mai ales, ce să NU cumpăr unei mame.

Podcast cu Diana (Episodul 6) – Tipuri de atașament în relații

În episodul de astăzi al podcastului meu pentru dezvoltare personală discut despre tipurile de atașament și cum influențează ele relațiile noastre de iubire. Concret, cum ceea ce experimentăm în copilăria noastră mică ne îndeamnă către un anume partener și cum ne comportăm în relația cu el tot în urma experiențelor timpurii.

Sunt curioasă dacă și voi vă identificați cu ceea ce o să ascultați. Și, deși inițial premisa era că stilul de atașament se formează în primii ani de viață și așa rămâne până murim, se pare că nu-i chiar așa. Se pare că stilul de atașament poate fi influențat oricând, pentru că este un proces. Pot să vă confirm asta pe pielea mea, deși încă mai am de reparat la mine.

Audiție plăcută!

Podcast cu Diana (Episodul 2) – Salvatorul

A trecut deja o săptămână de la primul podcast de dezvoltare personală pe care l-am făcut, așa că este momentul pentru al doilea. Astăzi discutăm despre poziția de salvator. Pe cine vrem să salvăm? De ce? Cum o facem? Cât este de eficient? 

Dacă te pot ajuta, programează o ședință de consiliere 

Podcast cu Diana (Episodul 5) – Frica de succes

Hei, dragii mei. Deja a cincea săptămână din podcastul meu de dezvoltare personală. Astăzi am ales să vorbesc puțin despre frica de succes. Ce este, de ce este, de unde vine, ce facem cu ea?

Dacă vă sunt de folos aceste podcasturi, vă încurajez să le dați mai departe, cu un share, și altora. Spread the word, people 🙂

 

 

Niciun Rezultat

Pagina căutată nu a fost găsită. Încercați o căutare mai profundă sau folosiți navigarea de deasupra pentru localizarea postării.