După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos.
Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre cum am ajuns cu el la medicul veterinar la timp cât să-l poată salva, însă tratamentul făcut atunci i-a dat un pic peste cap organele. În special stomacul și ficatul.
După ce a terminat tratamentul pentru borelioză, Doni a trecut pe un tratament de vitaminizare și recuperare/reparare. Pastile pentru fier, tot felul de vitamine, tratament susținător pentru ficat. Și dietă specială pentru câini cu dificultăți de digestie.
Cu ocazia asta am mai aflat câte una câte alta despre ce făceam bine și ce nu făceam bine înainte și am ajustat. Vă zic și vouă, în caz că aveți nevoie.
Făceam bine că nu îi dădeam niciodată ciocolată, prăjituri, alte tipuri de dulciuri, pe care le-ar fi mâncat dacă i le dădeam, chiar dacă nu-i făceau bine. Ziceam că nu îi dădeam niciodată, însă asta nu înseamnă că nu a mâncat niciodată (e expert să le fure copiilor din mână sau de pe masă). Cred că s-a întâmplat de vreo 4-5 ori în viața lui de 7 ani.
Făceam rău când îi alegeam orice tip de hrană umedă sau uscată și nu mă uitam la ingrediente. Așa cum mă uit ce este conținut într-o pungă frumos lucitoare pentru copii și nu cumpăr dacă nu-mi place înșiruirea de ingrediente, așa trebuie să fac și pentru cățel. Așa fac, să trăiți. Recunosc, înainte de episodul ăsta erau și momente în care luam ce nimeream, pentru că acasă nu mai avea mâncare.
Făceam bine când îi alternam tipul de mâncare pentru câini. De la veterinar citire (și aici știu că părerile sunt împărțite, așa că vă scriu și eu ce mi-a spus mie), fiecare tip de mâncare are un număr limitat de ingrediente și e util să schimbăm periodic mâncarea, mai ales atunci când avem un câine care mănâncă mai puțin diversificat.
Făceam bine când alternam mâncarea gătită (dar gătită special pentru el: orez cu carne și ceva morcovi, nu sarmalele noastre) cu hrana uscată și recompense pentru câini când și când. Însă asta nu e valabil pentru orice câine, în orice situație. De exemplu, acum aș face rău dacă aș face la fel, pentru că stomacul și ficatul lui sunt încă date peste cap (nu la fel de rău ca la început, dar încă nu e refăcut complet), așa că prea multă mâncare gătită în casă îi face rău și vomită. Momentan facem bine să îl ținem pe dieta lui de hrană uscată, specifică pentru dificultăți de digestie, alternată cu hrană umedă pe care o tolerează și când și când un rest de friptură sau chestii care știm că nu îi fac rău. Dacă înainte nu-mi dădeam mereu seama ce îi face rău, acum le vomită imediat și așa aflu.
Un alt lucru la care m-a invitat medicul veterinar să mă uit atunci când încerc să îmi dau seama dacă mâncarea aleasă e bună pentru el, e cantitatea de… resturi de mâncare scoasă pe partea cealaltă… Cu cât scoate mai puțin decât bagă, cu atât mâncarea pe care o mănâncă e mai bună și mai hrănitoare. Deci, dacă aveți un câine care își face nevoile de 5 ori pe zi și face muuuuuuult, vedeți dacă nu cumva e de la mâncare.
Și încă ceva, dacă aveți un animal pe care îl hrăniți doar cu hrană uscată specifică, întrebați veterinarul dacă e de părere că animalul primește o cantitate suficientă de grăsimi, care, din câte am înțeles eu, e destul de scăzută din perspectiva procesării hranei.
Sper să vă fie de folos articolul. Eu, sinceră să fiu, chiar nu-mi doream să mai cunosc și elemente de nutriție canină. Simțeam că am învățat suficient cu copiii ăștia pe care mult timp mi-am dorit să-i hrănesc perfect (și-apoi am renunțat, #duamneajutălatoatălumea). Dar știți cum e… Animalul de casă devine și el un copil al familiei, așa că dacă am făcut efortul pentru copiii mei umani, de ce n-aș face și pentru copilul meu blănos?