Ce să faci dacă ai un copil 'obsedat' de ceva?
3 lucruri esențiale în cabinetul (meu) de psihoterapie

V este afara cu un vecin. “Dau o cheie” mașinii mele pentru ca la prima pornire pe zi, mașina scoate un zgomot ciudat. V se tot plânge de zgomotele mașinii mele, a dus-o in service, oamenii i-au zis ca nu are nimic, așa că, pe principiul “dacă doctorul ți-a zis că ești sănătos, înseamnă că trebuie să cauți altul, care să-ți găsească ceva”, mai caută alți oameni care să îi găsească totuși ceva. Acum, ca să fiu sinceră, după ce am fost și eu mai atentă și am auzit zgomotele, nu mai pot să nu le aud. 

Așa că sunt amândoi afară și ascultă mașina, iar mie asta îmi aduce aminte de copilărie, când tații vecini se strângeau in fața blocului si fiecare dintre ei meșterea la mașina proprie. Dacă treceai pe-acolo, era ca o expoziție de picioare care ieșeau de sub mașini. 

Deși eu eram fată, iar sub nicio mașină nu era ascunsă jumătate de femeie, care să-și etaleze picioarele in fustă și tocuri ieșind de sub portbagaj (și nici nu văzusem vreodată o astfel de femeie), îmi imaginam ca atunci când o să fiu și eu om mare și serios, ca tata, și eu o să meșteresc la fel. 

Nu e cazul, pentru ca dintre toate lucrurile legate de condus pe care le-am învățat de la el, nu se numără si mecanica mașinii, aceasta biologie internă de metal, a cărei hartă și succesiune nu am priceput-o niciodată. Singura parte a mașinii pe care am înțeles-o e cea legată de caseta de direcție și simptomele casetei de direcție, pentru că acolo am avut mai mult de treabă cu mașinuța mea mică și obosită (dar foarte iubită), care hârâia din volan în fel și chip, iar eu trebuia să recunosc sunetele, ca să știu ce are nevoie, când să pun lichid în pompa de servo, când să o las în pace, când să o duc la cineva mai priceput, etc. 

Dar am învățat alte lucruri, pe care să le pasez și copiilor mai departe. 

De exemplu: 

  1. Planificarea plecărilor 

Tata m-a învățat ca atunci când te urci în mașină să pleci, e foarte important să planifici, indiferent unde te duci. Planifici traseu (de la drumul ales, până la benzile pe care urmează să te încadrezi), estimezi durata, prevezi diferite probleme. Ca să poți face asta cu mai multă acuratețe, e nevoie să verifici și mașina de jur împrejur, să te uiți la roți, să fii atent la nivelul de benzină, să ciulești urechile atunci când pornești mașina. 

O să ziceți “bineînțeles, oricine face asta înainte de o călătorie!”. Așa e, foarte bine. Doar ca lecția pentru mine era ca și un drum de 15 minute e tot o călătorie, așa ca e nevoie sa faci aceleași verificări și planificări indiferent cât de lung e drumul la care te înhami.

Treaba cu planificarea traseului am “outsource-uit-o”, dar pentru restul de verificări nu exista niciun Waze sau google Maps. 

  1. Încetinește înainte de vârful dealului 

Iată și o lecție practică de condus, pe care am primit-o cu o poveste, despre un pilot care se grăbea și nu a încetinit înainte de a ajunge in cu mașina in punctul de pe șosea din coama dealului, așa că nu a reușit să vadă din timp un cârd de gâște imediat după vârf. Gâște pe care le-a făcut perne de pene și carne de ciorbă, bietele. Acela a fost momentul în care m-am gândit că odată ce devii șofer e imposibil sa nu lovești, din greșeală, măcar o data, un animaluț de pe drum, și m-a apucat panica. Eu nici muștele din casă nu le omor, ca să vă faceți o idee. Îl rog pe V sa le prindă în pumn și să le dea afară pe geam. Cum să fac eu accident cu vreun cățel, vreo pisicuța, sau un cârd de gâște?! Așa ca mi s-a imprimat regula asta pe creier și nu s-a mai dezimprimat de acolo. Din fericire, în aproape 20 de ani de condus, încă nu am lovit niciun animal. Fieca să fie la fel și de acum înainte. 

  1. Înainte să cumperi o mașină la mâna a doua, du-o la un service 

Da, poți sa te ajuți de google înainte să te decizi la model, ca să știi ce model, ce motorizare, ce probleme au, de obicei, mașinile respective și la ce să fii atent în mod deosebit. De exemplu, cauți “motorizări golf 6” și citești acolo detalii, ca să ai o idee. Dar chiar și ca bărbat “om mare”, cum era el, care se pricepe la mașini, care jumătate de vara o petrece cu jumătate de corp scos de sub mașină, meșterind la motor și la cine mai știe ce, chiar și așa, duci mașina aia la cineva mai priceput, cu o ureche ne-entuziasmată de alegerea făcută, care poate să-i facă un control obiectiv mașinii. 

Ce să faci dacă ai un copil 'obsedat' de ceva?
3 lucruri esențiale în cabinetul (meu) de psihoterapie