Luna trecută am fost, pentru prima dată, în Turcia. Am ales o destinație mai puțin comună la mare, într-un resort în pustietate. La 20 de minute de mers cu vaporul era un orășel micuț și foarte pitoresc, în care am insistat să mergem.
Zic ”am insistat” pentru că intenția cu care plecaserăm în vacanță era să mergem acolo și să facem ”nimicuța” toată săptămâna. Program de bebeluș: dormit, mâncat, stat cu ochii în cer, distrat, luat de la capăt. Nu vă spun cât de greu mi-a (ne-a) fost să intrăm în așa o relaxare totală. Nu cred că am avut niciodată o săptămână de vacanță de făcut nimic: fără vizitat, plimbat, road-trip, etc. Ei, în acest context am insistat eu ca pentru jumătate de zi să renunțăm la ”nimicuța” și să luăm vaporul-autobuz și să mergem în orășel.
Ne-am plimbat pe străzi, am mâncat cele mai bune Fistiki Sarma din viața mea și cea mai delicioasă prăjitură Kunefe, am căscat gura la străduțele mici și colorate, ne-am prostit cu ochelari de soare caraghioși și… ne-am lăsat acostați de o doamnă care vindea bijuterii. Doamna a știut ce face: a agățat copiii cu mici bijuterii sclipitoare, pe care le-a prins de mâinile, gâturile și gleznele copiilor, copiii au vrut să le păstreze, noi am plătit cât am negociat cu doamna și am plecat mai departe.
Ajunși înapoi la hotel, ne uităm mai bine la ele și observăm că brățara pe care a primit-o Filip e gravată cu 925. ”Uite, Filip, asta e de argint”. A fost foarte bucuros, mai ales că mă tot ruga să îi cumpărăm ceva de argint ca să se simtă bogat și să aibă ce bijuterii să pună în seif (da, e la vârsta la care argintul și orice sticlă tăiată frumos e o mare comoară; tare mi-e dor să văd și eu lumea așa). A concluzionat că l-a ajutat dumnezeu să primească ceea ce își dorea și n-a mai dat-o jos de la mână până acum o săptămână, când i-am cerut-o ca să i-o curățăm cu o soluție de curățat argint.
Atunci am observat că pe ici pe colo devenise roz. Deci că nu era de argint, în ciuda ștanței. A fost foarte dezamăgit și ne-a întrebat cum putem să ne dăm seama că o bijuterie de argint sau de aur chiar sunt de argint sau de aur.
Deci cum faci să îți dai seama dacă lanțul de aur e chiar de aur? Sau dacă brățara de argint e chiar argint? Fără soluții chimice care să te ajute?
1. Verifici să fie gravat
Da, știu. Pe noi asta nu ne-a ajutat. Dar, în general, bijuteriile de metale prețioase sunt ștanțate și gravate în funcție de materialul din care sunt produse.
La aur avem așa:
999 – 24 de carate
916 – 22 de carate
833 – 20 de carate
750 – 18 carate
625 – 15 carate
585 – 14 carate
417 – 10 carate
375 – 9 carate
333 – 8 carate
iar la argint:
750, 800, 875, 916, 925 (cel mai comun) si 999.
2. Ai grijă de unde cumperi
Ideal ar fi să nu cumperi de la o doamnă care te acostează pe stradă, ca să fii sigur că marcajele de mai sus nu sunt la mișto. Recunosc, n-am mai pățit până acum ce am pățit cu brățara lui Filip și nici nu m-am gândit că s-ar putea ca ceva ștanțat să fie fals.
Bijuteriile cumpărate, așa cum se face, din magazine, vin însoțite de certificate care atestă materialul din care sunt făcute. Informația asta l-a ajutat pe Filip să se relaxeze că nu toată planeta o să-l tragă în piept și că are și el cum să controleze ceea ce cumpără.
3. Greutate
După ce am văzut petele rozalii mi-am dat seama mai bine că și greutatea era diferită: brățara era mai ușoară decât m-aș fi așteptat de la o brățară de argint. Așa că, atunci când cumpărați, puteți face și acest test, nu foarte precis, e drept. Dacă ar fi fost o brățară mai mare sau un ditai lanțul de bărbați (de argint sau de aur), mi-aș fi dat mai ușor seama. Dar cum era o brățărică micuță, a fost ușor să ratez informația asta.
4. Magnetul
Dacă ai un magnet în poșetă, cum au toate doamnele, desigur, poți încerca să vezi dacă metalul este atras de magnet. Dacă da, nu e nici aur și nici argint. Pe de altă parte, dacă nu, asta nu e o garanție pentru nimic.
5. Gheața și oțetul
Dacă în aceeași poșetă ai și un cub de gheață, îl poți folosi ca să verifici argintul, de exemplu. Argintul pare că este un bun conductor de căldură, așa că un cub de gheață pus pe o suprafață de argint o să se topească cu bulbuci (pe testate).
Iar ca să verifici aurul, scoți, tot din poșetă, sticla cu oțet. O picătură de oțet pe aur nu face nimic. Dacă este alt material, s-ar putea să-și schimbe culoarea.