La 9 ani și jumătate, Ema are mai multe păreri despre modă decât aveam eu când eram la primul job (și atunci aveam multe păreri despre modă). Ca să nu mai cumpăr haine aiurea pe care nu le-ar purta niciodată, m-am uitat cu atenție la ce-și alege din dulap și la ce-și alege atunci când mergem la magazin și-apoi m-am uitat și în jurul ei și am observat niște trenduri.

Chiar aseară am avut discuția despre codul vestimentar în funcție de locul în care mergi și de ce anume faci acolo, cum la școală e un cod vestimentar, la terenul de baschet e altul, pe plajă altul, la un examen altul și la un prânz la restaurant este altul. Și nimic de aici nu trebuie să fie formal, totul poate să fie relaxat și confortabil. Însă cred foarte mult că stilul vestimentar și hainele alese exprimă mult din ceea ce suntem în interior și că e important să exprimăm ce e în interiorul nostru și nu în ce crede societatea că ar trebui să fie în interiorul nostru. Și că e nevoie de un echilibru între normele sociale vestimentare și exprimarea propriei identități prin haine.

Acestea fiin spuse, va las mai jos 3 elemente vestimentare de nelipsit din stilul copilului meu preadolescent.

1. Treningul

Treningul e nelipsit din vestimentația copilului meu mare. Neapărat negru și neapărat cu un hanorac cu mâneci lungi și pantaloni până la gleznă, cu elastic. Acum, că e vară, trecem la varianta cu pantaloni scurți și bluză de trening cu mâneci scurte (și sper eu că nu tot negru). Ce să zic, mie îmi convine. Pare confortabil, poate să se tăvălească pe jos cu el, poate să se miște în el, are de unde alege modelul potrivit pentru ea (puteți să explorați pe aici și să vedeți câte modele de treninguri de damă, copii, etc. sunt), merge la școală, în parc, cu bicicletele, în oraș, oriunde aproape.

2. Adidașii

De când și-a băgat primul picior într-un adidas, copilul meu mare a mai încălțat și altceva doar dacă venea urgia urgiilor de iarnă, sau pe plajă/la piscină. În rest, fie iarnă, primăvară, vară, toamnă, n-a mai ieșit din adidași. Acum văd că a descoperit niște sandale pe care le mai poartă, dar prima iubire tot adidașii rămân. E adevărat și că dacă în sus porți doar trening, normal că în picioare o să-ți pui adidași și nu pantofi cu toc. Are mereu în dulap câte 3 modele de adidași. Unii mai ”interesanți”, de purtat ”la ocazii” (aici intră, de obicei, adidașii ăia mai cu un auriu, mai cu o talpă ciudată, mai de la nu știu ce brand îi place ei – nu vă imaginați acum Balenciaga; nu e deloc cazul, doar că nu sunt clasicii adidași de sport, făcuți pentru sport). Al doilea model este modelul de adidas confortabil și potrivit pentru sport (aici intră, în general, adidașii special concepuți pentru a face sport în ei: adidași puma, de exemplu). Iar al treilea model: adidașii de terfeleală. Eventual ceva adidași din primele două categorii, dar peste care a trecut timpul. Sunt adidașii cu care ieșim pe câmp, prin praf, la explorat.

3. Pălăria – bască

Nici nu știu cum se numește exact. Era la modă și când eram eu adolescentă, dacă preferai atunci un stil de îmbrăcăminte old school (sau oldskool), cu un trening adidas originals și Superstari în picioare. Văd că e la modă și acum. Ema și-a ales un model negru, dintr-un soi de prosop, dar tare sper să mai adăugăm una mai deschisă la culoare la colecția ei. Cert este că această pălărie face parte din ținută, e purtată și la carrefour și la sport și în casă câteodată.

Da, știu că v-ați prins după înșiruirea asta de elemente că ascultă K-Pop și că o dată la x timp mergem în magazinele coreene să cumpărăm prostii de acolo.