Citeam zilele trecute niște studii pentru o lucrare la care mai mult mă uit, decât chiar să lucrez la ea (termenul corect nici măcar n-ar mai fi ”lucrare”, ci poate ”amânare” sau ”las-c-o-fac-eu-cândva-re”), dar citeam studiile ca să mă informez și ca să știu tot de pe lume înainte să revin la scris. Stupidă convingere, știu. Dar îmi e dragă tare și îmi amintește de un meme cu care m-am identificat tare, care zice cam așa:
”Terapia e ca și cum cineva s-ar plimba cu blândețe prin creierul tău și, uitându-se de jur împrejur, te-ar întreba:
”Așa trăiești??! De ce ții toate prostiile astea?”,
iar tu i-ai răspunde:
”Hei, sunt cadouri de la părinți! Ești cam nepoliticos.”
Un fel de, românește fie spus, ”Cine v-a lucrat, doamnă, aicea și v-a lăsat așa să credeți că trebuie să știți TOT înainte să puneți mâna să faceți ceva”.
Efectele mucegaiului asupra creierului copiilor
În fine. Deci, în căutările mele de a ști tot, am dat peste niște studii interesante care vorbesc despre efectele mucegaiului asupra creierului și, ceea ce mă interesa pe mine, asupra creierului copiilor.
Noi am trăit destul de mult timp cu un nivel foarte ridicat de umiditate în casă. Periodic apărea mucegai în puncte specifice din camera copiilor, din cauza acoperișului nu foarte bine izolat pe margini și din cauza geamurilor (sau modului în care erau ele montate, nu mi-e foarte clar încă). Eram mereu în priză, mai ales la final de toamnă până la final de primăvară, să vedem când mai apare, pe unde și să curățăm repejor. Apoi am dotat camera cu dezumidificatoare, ceea ce era cam ciudat, pentru că, per total, nu aveam un nivel prea ridicat de umiditate în casă. Doar în dreptul geamurilor creștea. Ceea ce ne ducea în situația paradoxală câteodată, de a avea dezumidificatoare la geam care să funcționeze simultan cu umidificatorul pus pe 60%, atunci când copiii erau răciți.
Din fericire problema s-a rezolvat, până la urmă. Am chemat o echipă care să izoleze mai bine acoperișul (care e o terasă, de fapt), am schimbat geamurile, acum un an pe vremea asta aveam mulți oameni în casă care curățau pereți și zugrăveau, am mutat mobila prin cameră, ca să se poată aerisi zonele unde apărea, de obicei, mucegaiul și am ales să nu punem tapet, ci să vopsim frumușel un perete, din teama mea că sub tapet ar putea apărea mucegai din nou, fără ca noi să știm. Cred că e important cum pui tapetul, dar mai cred și că e important să nu existe problemele astea în casă… Așa că am lăsat tapet în holul de la parter, unde nu e mucegai de nicăieri, iar în camerele de sus, ne-am jucat cu vopseluri.
Așaaaaaa… Și m-am îndepărtat de la ce voiam să vă spun.
Expunerea bebelușilor post-partum la mucegai le scade IQ-ul pe termen mediu
Voiam să vă spun că mucegaiul este foarte periculos pentru dezvoltarea creierului copiilor. O informație foarte la îndemână este legată de pericolul cu care vine mucegaiul în ceea ce privește sistemul respirator. Dar foarte rar am auzit despre atenționări ce țin de alte aspecte ale sănătății. În studiile pe care le-am citit, am descoperit o corelație între expunerea bebelușilor post partum la mucegai și un nivel IQ mai scăzut la vârsta de 6 ani, atunci când au fost testați prin testul WISC.
Studiile făcute pe adulți ne spun că adulții expuși la mucegai au rate crescute de depresie
Studiile făcute pe adulți privind efectele neurofiziologice și deficitele neurocomportamentale asociate cu expunerea la micotoxinele din mucegai, ne-au arătat deja de ceva timp că grupurile expuse mucegaiului aveau funcții neurologice scăzute (cum ar fi echilibrul corpului, timpul de reacție, discriminarea culorilor), sau că au prezentat, de asemenea, depresie și scoruri mai scăzute la testele cognitive.
Mucegaiul pare să fie implicat și în patogeneza tulburării de spectru autist
Chiar și luând în calcul doar aceste informații, cărora să le adăugăm faptul că știm că în primii ani de viață apar schimbări dramatice în dezvoltarea creierului și a neurocomportamentului copiilor, ar trebui să fie suficient pentru a le atrage atenția părinților asupra acestor riscuri. Dar acum avem și studii care să confirme aceste riscuri. Ba chiar avem dovezi care implică expunerea la micotoxinele din mucegai în patogeneza tulburării spectrului autist, iar aici e nevoie de un picuț mai multă cercetare pentru a vedea în ce măsură ne ajută această informație.
Oricum ar fi, efectele mucegaiului asupra dezvoltării cognitive și neurologice a copiilor (și adulților) există, iar studiile ne arată în ce măsură există ele.
Așa că acum, la început de primăvară, când afară ninge ca în povești, iar fie-miu a ales să meargă la școală cu căciula de Moș Crăciun pe cap (a zis că e tot cu alb și roșu ca și mărțișorul), luați de mai verificați o dată ce se întâmplă la voi în casă în jurul ferestrelor, prin colțuri, în spatele dulapurilor, pe sub tapet, etc.
Iar dacă-l găsiți pe netrebnic, nimiciți-l: puneți ventilatoare să usuce pereții, aduceți dezumidificatoare în zonă, atacați-l cu soluții antimucegai sau clor simplu.