Zilele astea pregătesc o nouă serie de workshopuri pe o temă căutată, dar pe care nu am abordat-o încă în webinariile mele, și anume cum să fii părintele unui copil hipersensibil, și mi-am dat seama că sunt multe subiecte despre care voi vorbi în workshop care sunt pretabile și la articole pe blog. Cum ar fi acesta.
Am mai scris eu despre cum ajutăm copiii să accepte spălatul pe păr (Cum să speli pe păr un copil care ”nu veau”), însă nu am insistat prea mult asupra motivelor pentru care copiii refuză să se spele pe păr. Iar asta chiar este o problemă des întâlnită, așa că m-am gândit că dacă niciuna din soluțiile din articolul anterior nu v-a ajutat, poate o să vă ajute și mai mult să înțelegeți de unde vine refuzul copilului.
Newsflash: Motivul nu este niciodată ”Copilul vrea să mă scoată din pepeni” sau ”Copilul vrea să-mi facă în ciudă”.
Un motiv important poate să fie că, la fel ca și adulții, copiii au și ei preferințe și nevoi senzoriale. Indiferent dacă vorbim despre un copil care este sensibil sau hipersensibil sau un copil care nu este la fel de bine conectat la această parte a sa. Da, refuzul de a se spăla pe păr, cu șampon sau fără ,este frecvent în rândul copiilor hipersensibili, dar cum ei reprezintă aproximativ 20% din populația de copii, observăm clar că un procent mult mai mare de copii refuză, de fapt, spălatul pe păr. De fapt, dacă mă întrebați pe mine, stilul de parenting pe care îl aplicăm unui copil ”hipersensibil”, este, de fapt, felul în care ar trebui să ne creștem toți copiii. Diferența o face că un copil hipersensibil reacționează vizibil la un fel deconectat de a-l crește, pe când copilul non-hipersensibil este mai permisiv cu erorile noastre de educație. În fine, paranteză încheiată, să trecem la motivele pentru care unii copii refuză să se spele pe păr:
Cândva spălatul pe păr a venit cu disconfort
Adesea acesta este motivul: cândva, într-o seară cu lună, copilului i-a intrat șampon în ochi și l-a usturat.
Sau a alunecat în cadă și s-a lovit.
Sau vecinul a dat cu bormașina tare de tot și s-a speriat (sau orice altceva nu are legătură cu spălatul, dar s-a întâmplat în acel moment).
Sau părintele se aștepta să nu-i placă puiului de om să fie îmbăiat, așa că a fost mai precaut decât era nevoie.
Sau i se pare terifiant atunci când îi ajunge apă pe față și nu reușesc să respire pentru o fracțiune de secundă (eu pot empatiza foarte bine cu această sensibilitate, căci și eu o am. Aproape că am făcut un atac de panică – adică m-a ”salvat” de la el doar faptul că știu să-l recunosc și să-l gestionez de la primele semnale – atunci când am intrat la un Spa sub un jet foarte puternic de apă, care-mi cădea în cap și care nu-mi mai lăsa spațiu de a respira cât eram sub jet. A fost o experiență îngrozitoare.)
Odată identificat disconfortul inițial, veți găsi o groază de soluții utile.Copilul nu suportă să stea cu capul pe spate/în față
Aici vorbim despre copiii care au un dezechilibru senzorial la nivel vestibular.
Am mai scris de spre simțurile noastre aici pe blog (dați un search în căsuța de căutare), dar noi n-avem doar 5 simțuri, așa cum am învățat în școală.
Al șaselea simț nu e al unei mașini de spălat, ci tot al nostru, la fel cum este și al șaptelea, și al optulea și mai recent și al nouălea. Unul dintre aceste simțuri de care poate că nu am învățat la timp, este simțul vestibular, adică cel care se ocupă să ne controleze echilibrul și mișcarea.
E un simț pe care copiii și-l dezvoltă stând în mod enervant pe două picioare ale scaunului, când noi ne dăm de ceasul morții că o să cadă pe spate și o să se lovească la cap, pe care și-l dezvoltă coborând scările într-un picior, cățărându-se în copaci, privind lumea printre picioare, cu capul în jos, etc.
În cazul unor copii, acest simț este fie prea bine dezvoltat, fie prea puțin dezvoltat, așa că atunci când îi invitați să dea capul pe spate ca să-i clătiți pe păr, vor simți un foarte mare disconfort (echivalentul unui hanorac de șmirghel pe o piele normală, dacă ar fi să transferăm comparația asupra simțului tactil) și vor protesta că nu vor să se spele.
Dacă bănuiți așa ceva, explorați cu moduri diferite de a-i clăti, în loc să dea capul pe spate/în față. Sau ajutați-l să-și simtă mai bine corpul în echilibru în apă (apa schimbă relația cu echilibrul oricum, nu-i nevoie de spălat pe păr). Cum? Puneți-i o mână pe umăr și țineți-o acolo ferm. Fermitatea apăsării o să-l ajute să se regăsească mai clar în spațiu.Copilul nu suportă mirosul șamponului
Știu că pare ciudat că ar putea să fie așa ceva și că voi, ca părinți implicați, nu v-ați dat seama de ceva atât de simplu, însă, adevărul este că cei mici nu reușesc să identifice câteodată un miros neplăcut. Adică îl simt și simt disconfortul, dar nu reușesc să facă această conexiune: miroase urât, deci nu-mi place, ci rămân la miroase urât și ceva nu-mi place. Întrebați-i punctual, într-o zi oarecare ”Hei, ia uite cum miroase șamponul tău. Îți place mirosul?” și vedeți ce răspuns primiți. Și dacă nu-i place, mergeți împreună la farmacie sau în supermarket și mirosiți șampoane de păr; nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Mirosiți toate rafturile, până dați de unul care să-i placă.
Atenție: nu mizați aici să cumpărați ”un șampon fără miros”. Nu există ”fără miros” pentru cineva sensibil la stimulii olfactivi. Șampoanele ”fără miros” nu vor mirosi a parfum, însă tot vor avea mirosul propriu.
Desigur, pe lângă aceste motive „surprinzătoare”, pot fi și cele nesurprinzătoare: nu-i place pierderea de vreme, îl enervează să se simtă ud și rece, mama îl freacă prea tare în cap, intră apă în ochi și e enervant, chiar dacă nu ustură, etc.