Parenting după o experiență înfricoșătoare
Scris de Diana Vijulie
Pentru că vorba din români zice că un necaz nu vine niciodată singur, noi în luna ce tocmai a trecut am avut două necazuri. Primul, cu Doni, vi l-am povestit în articolul anterior. Din fericire, n-a fost un necaz până la capăt. După mult tratament și cu ajutorul unei echipe de medici veterinari competenți, câinele e bine merci acum. (în paranteză fie spus, mi se pare atât de ciudat să spun ”echipă de medici”, când echipa a fost formată din ”medice” și asistente. Toate femei… Dar limba română e misogină până la capăt. E incorect să le spun doctore sau medice. Iar ”doctorițe” mi se pare o glumă proastă).
Al doilea ”necaz” (care nici el n-a fost necaz până la capăt) s-a întâmplat într-o seară, la dușul copilei. Copiii încă nu ajung să-și aranjeze dușul din cabina de duș, așa că Ema m-a chemat pe mine să i-l dau mai pe mijloc. Când am deschis ușa cabinei, a ieșit de pe șine. Iar când am ridicat-o s-o pun la loc, mi-a explodat în mână.
Mii de cioburi mici au sărit în jur, peste Ema, care nu avea haine pe ea și peste brațele mele. Din fericire, ea s-a tăiat doar puțin la picior iar eu am avut multe tăieturi mici doar pe unul din brațe și pe mână. Ne-am speriat rău și eram amândouă pline de ciobulețe mici, ca de șrapnel peste tot. Am reușit să ne curățăm și de ieri avem și o cabină de duș nouă. Deși a trecut ceva timp de atunci, încă mai adunăm ciobulețe mici de pe jos, mai extragem ”așchii” de geam din dulapul de baie, iar halatul de baie pe care-l vedeți în poză nu cred că mai poate fi folosit.
Dar ce faci atunci când trece copilul printr-o astfel de sperietură?
Pasul 1 (după ce ai îndepărtat toate pericolele fizice și toată lumea e în siguranță):
Ții copilul în brațe și-l lași să plângă.
Nu-i spui că n-are de ce să-i fie frică, nici că n-are de ce să plângă. Stai acolo cu emoția copilului și îi dai voie să o exprime. Primul pas este un pas foarte important. Imaginează-ți că emoțiile sunt ca un râu care ne trece prin corp și apoi se scurge undeva în exterior. Dacă lași, în acest punct, copilul să-și trăiască emoțiile, ele vor curge cât au de curs, apoi se vor epuiza.
Atunci când oprim copilul (sau pe noi) din a-și trăi toate emoțiile, ele rămân blocate și agățate undeva și se vor tot reactiva în diferite situații, în încercarea lor de a curge până la capăt.
Pasul 2
Întrebi copilul cum se simte
Dacă e prea mic să poată identifica singur, îi spui tu cuvântul pe care el nu-l poate spune. Dă un nume experienței lui. ”Name it to tame it”. Denumește ceea ce trăiește, ca să îmblânzești experiența și emoția. Copilul va asocia denumirea emoției cu trăirea ei și după suficient de multe repetări, o va putea identifica singur. Atunci când o va putea identifica singur, trăirea corporală nu va mai fi atât de intensă sau de înfricoșătoare.
Pasul 3
Spune-i copilului cum te simți tu.
Poate și tu te-ai speriat. Poate și ție ți-a fost frică atunci. Cu alte cuvinte, normalizează ceea ce simte el. O experiență poate părea înfricoșătoare atunci când ai impresia că doar tu treci prin ea. Dar frica e normală, toți oamenii (și multe animale) o simt. Spune-i și asta: că e normal să-i fi fost frică atunci. Este felul creierului nostru de a ne face să fim atenți și să avem grijă de corpurile noastre. Experiența este una normală, nu este una înfricoșătoare.
Pasul 4
Adu copilul înapoi în ”Aici și Acum”.
Ok, atunci a fost înfricoșător. Emoția a curs prin copil. Copilul a plâns, a fost furios sau speriat. Și acum este în siguranță. Întreabă copilul: ”Acum vezi că ești în siguranță?” sau spune-i ”Hei, văd că acum nu mai sunt cioburi în jurul tău”. ”Ești în siguranță acum, nu?”
Pasul 5
Gândiți-vă la viitor
Ce puteți face pe viitor ca să evitați astfel de situații? Ce am învățat din această experiență? Câteodată puteți face un plan împreună și puteți găsi soluții. Câteodată nu. Lucrurile se întâmplă, câteodată, fără plan. Și e OK să stăm împreună și cu emoția asta. În cazul nostru, nu știu de ce a pleznit geamul. Poate a fost prea tensionat pe undeva (cabina era destul de nouă). N-am avut de unde să știu și n-am de unde să știu nici dacă cea nouă n-o să pățească la fel. Dar o să fim împreună și ne descurcăm.
Când îi gătești câinelui mâncare, dar o mănâncă o fetiță și-un băiat
facebookinstagramyoutuberssSe întâmplă câteodată să n-avem în casă mâncare de câini pentru Doni. De fapt, se întâmplă destul de des, pentru că nu-mi place să-l hrănesc doar cu hrană pentru câini (nu am făcut research, dar nu mi se pare nici sănătos și nici în consens...
Gustarea hrănitoare de la școală sau ”Ce minunății a mai pus mami în pachețelul de școală al Emei”
facebookinstagramyoutuberss Partea mea preferată în a avea copiii la școală și la grădiniță era că acolo se ocupa altcineva să le facă meniul zilnic. Când am ales unde se duc copiii mei să învețe, am aruncat un ochi critic și la meniu și m-am asigurat că primesc acolo...
Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom
facebookinstagramyoutuberss E deja o săptămână de când copilul de școală s-a întors în online. După o perioadă destul de scurtă în care aveam jumătate de zi să-mi îndeplinesc separat rolurile din viața asta, sunt înapoi în aceeași oală în care sunt mamă, bucătăreasă,...
Cum să-ți faci un plan imperfect de mâncare
facebookinstagramyoutuberssAcum 5 ani, când Fip era micuț, dar și Ema era micuță era nevoie să fim foarte organizați, ca să n-o luăm razna. Sincer, am tot scris și rescris și reformulat fraza anterioară, ca să evit exagerarea asta, dar mi-am dat seama că nu e chiar o...
Galeta cu afine – încă o rețetă simplă, imposibil de ratat
facebookinstagramyoutuberssBună ziua și bun venit în colțișorul nostru de gătit. Astăzi v-am pregătit una din rețetele mele favorite. Ba chiar aș putea spune că v-am pregătit rețeta mea favorită din perioada asta, având în vedere că ”în perioada asta” încă mai am două...
Rulouri cu scorțișoară din aluatul meu de cozonac
facebookinstagramyoutuberssA trecut Paștele și dintr-un pliculeț de drojdie căpătat cu prețul vieții (notă pentru copiii copiilor noștri, care n-au prins pandemia: drojdia și-a costat în vremurile acestea prețul ei în aur și era la fel de prezentă în magazine ca și...
Parenting după o experiență înfricoșătoare
Pentru că vorba din români zice că un necaz nu vine niciodată singur, noi în luna ce tocmai a trecut am avut două necazuri. Primul, cu Doni, vi l-am povestit în articolul anterior. Din fericire, n-a fost un necaz până la capăt. După mult tratament și cu ajutorul unei echipe de medici veterinari competenți, câinele e bine merci acum. (în paranteză fie spus, mi se pare atât de ciudat să spun ”echipă de medici”, când echipa a fost formată din ”medice” și asistente. Toate femei… Dar limba română e misogină până la capăt. E incorect să le spun doctore sau medice. Iar ”doctorițe” mi se pare o glumă proastă).
Al doilea ”necaz” (care nici el n-a fost necaz până la capăt) s-a întâmplat într-o seară, la dușul copilei. Copiii încă nu ajung să-și aranjeze dușul din cabina de duș, așa că Ema m-a chemat pe mine să i-l dau mai pe mijloc. Când am deschis ușa cabinei, a ieșit de pe șine. Iar când am ridicat-o s-o pun la loc, mi-a explodat în mână.
Mii de cioburi mici au sărit în jur, peste Ema, care nu avea haine pe ea și peste brațele mele. Din fericire, ea s-a tăiat doar puțin la picior iar eu am avut multe tăieturi mici doar pe unul din brațe și pe mână. Ne-am speriat rău și eram amândouă pline de ciobulețe mici, ca de șrapnel peste tot. Am reușit să ne curățăm și de ieri avem și o cabină de duș nouă. Deși a trecut ceva timp de atunci, încă mai adunăm ciobulețe mici de pe jos, mai extragem ”așchii” de geam din dulapul de baie, iar halatul de baie pe care-l vedeți în poză nu cred că mai poate fi folosit.
Dar ce faci atunci când trece copilul printr-o astfel de sperietură?
Pasul 1 (după ce ai îndepărtat toate pericolele fizice și toată lumea e în siguranță):
Ții copilul în brațe și-l lași să plângă.
Nu-i spui că n-are de ce să-i fie frică, nici că n-are de ce să plângă. Stai acolo cu emoția copilului și îi dai voie să o exprime. Primul pas este un pas foarte important. Imaginează-ți că emoțiile sunt ca un râu care ne trece prin corp și apoi se scurge undeva în exterior. Dacă lași, în acest punct, copilul să-și trăiască emoțiile, ele vor curge cât au de curs, apoi se vor epuiza.
Atunci când oprim copilul (sau pe noi) din a-și trăi toate emoțiile, ele rămân blocate și agățate undeva și se vor tot reactiva în diferite situații, în încercarea lor de a curge până la capăt.
Pasul 2
Întrebi copilul cum se simte
Dacă e prea mic să poată identifica singur, îi spui tu cuvântul pe care el nu-l poate spune. Dă un nume experienței lui. ”Name it to tame it”. Denumește ceea ce trăiește, ca să îmblânzești experiența și emoția. Copilul va asocia denumirea emoției cu trăirea ei și după suficient de multe repetări, o va putea identifica singur. Atunci când o va putea identifica singur, trăirea corporală nu va mai fi atât de intensă sau de înfricoșătoare.
Pasul 3
Spune-i copilului cum te simți tu.
Poate și tu te-ai speriat. Poate și ție ți-a fost frică atunci. Cu alte cuvinte, normalizează ceea ce simte el. O experiență poate părea înfricoșătoare atunci când ai impresia că doar tu treci prin ea. Dar frica e normală, toți oamenii (și multe animale) o simt. Spune-i și asta: că e normal să-i fi fost frică atunci. Este felul creierului nostru de a ne face să fim atenți și să avem grijă de corpurile noastre. Experiența este una normală, nu este una înfricoșătoare.
Pasul 4
Adu copilul înapoi în ”Aici și Acum”.
Ok, atunci a fost înfricoșător. Emoția a curs prin copil. Copilul a plâns, a fost furios sau speriat. Și acum este în siguranță. Întreabă copilul: ”Acum vezi că ești în siguranță?” sau spune-i ”Hei, văd că acum nu mai sunt cioburi în jurul tău”. ”Ești în siguranță acum, nu?”
Pasul 5
Gândiți-vă la viitor
Ce puteți face pe viitor ca să evitați astfel de situații? Ce am învățat din această experiență? Câteodată puteți face un plan împreună și puteți găsi soluții. Câteodată nu. Lucrurile se întâmplă, câteodată, fără plan. Și e OK să stăm împreună și cu emoția asta. În cazul nostru, nu știu de ce a pleznit geamul. Poate a fost prea tensionat pe undeva (cabina era destul de nouă). N-am avut de unde să știu și n-am de unde să știu nici dacă cea nouă n-o să pățească la fel. Dar o să fim împreună și ne descurcăm.
Când îi gătești câinelui mâncare, dar o mănâncă o fetiță și-un băiat
facebookinstagramyoutuberssSe întâmplă câteodată să n-avem în casă mâncare de câini pentru Doni. De fapt, se întâmplă destul de des, pentru că nu-mi place să-l hrănesc doar cu hrană pentru câini (nu am făcut research, dar nu mi se pare nici sănătos și nici în consens...
Gustarea hrănitoare de la școală sau ”Ce minunății a mai pus mami în pachețelul de școală al Emei”
facebookinstagramyoutuberss Partea mea preferată în a avea copiii la școală și la grădiniță era că acolo se ocupa altcineva să le facă meniul zilnic. Când am ales unde se duc copiii mei să învețe, am aruncat un ochi critic și la meniu și m-am asigurat că primesc acolo...
Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom
facebookinstagramyoutuberss E deja o săptămână de când copilul de școală s-a întors în online. După o perioadă destul de scurtă în care aveam jumătate de zi să-mi îndeplinesc separat rolurile din viața asta, sunt înapoi în aceeași oală în care sunt mamă, bucătăreasă,...
Cum să-ți faci un plan imperfect de mâncare
facebookinstagramyoutuberssAcum 5 ani, când Fip era micuț, dar și Ema era micuță era nevoie să fim foarte organizați, ca să n-o luăm razna. Sincer, am tot scris și rescris și reformulat fraza anterioară, ca să evit exagerarea asta, dar mi-am dat seama că nu e chiar o...
Galeta cu afine – încă o rețetă simplă, imposibil de ratat
facebookinstagramyoutuberssBună ziua și bun venit în colțișorul nostru de gătit. Astăzi v-am pregătit una din rețetele mele favorite. Ba chiar aș putea spune că v-am pregătit rețeta mea favorită din perioada asta, având în vedere că ”în perioada asta” încă mai am două...
Rulouri cu scorțișoară din aluatul meu de cozonac
facebookinstagramyoutuberssA trecut Paștele și dintr-un pliculeț de drojdie căpătat cu prețul vieții (notă pentru copiii copiilor noștri, care n-au prins pandemia: drojdia și-a costat în vremurile acestea prețul ei în aur și era la fel de prezentă în magazine ca și...
0 Comentarii