3 lucruri pe care le spui și care nu te ajută
Scris de Diana Vijulie
În articolul anterior scrisesem despre convingerile disfuncționale cu care am crescut și cum ne influențează ele viața. Astăzi vreau să continuăm un pic pe aceeași temă și să dezbatem și alte hibe culturale (dar și universale).
1. Lasă că fac singură
Prima hibă de care vreau să vorbesc e cea legată de dificultatea de a cere sau de a primi ajutor, pe care mulți oameni o au. Atât bărbați, cât și femei și pe care, eu una, o traduc printr-o lipsă de încredere. Fie lipsă de încredere în celălalt (că poate ajuta), fie lipsă de încredere în noi înșine (că putem cere ajutorul sau că putem pune limite ca să primim acel ajutor de care avem nevoie și nu orice tip de ajutor).
”Lasă că fac singură” consumă multă energie. Energie în a analiza procesul și ”cum se face”, energie în a face ceva ce îți e greu, pentru că n-ai exercițiu, energie în a tolera rezultatul, atunci când nu iese chiar ca la carte, furia de a nu mai avea apoi timp pentru lucruri pe care ai alege să le faci pentru tine, supraîncărcare, burnout și câte și mai câte, atunci când exagerezi.
Și eu am crezut mult timp că mai bine fac singură, că e mai rapid. La mijloc era lipsa mea de încredere în mine, că pot explica suficient de bine ceea ce vreau să fie făcut pentru mine și că în acest proces voi avea mai multă treabă decât ajutor: să și urmăresc ce se întâmplă (și, eventual, să fac micromanagement) și să întrețin relația cu cel ce mă ajută.
M-am împins un pic de la spate să încerc doar și să văd ce se întâmplă dacă fac un pic de outsourcing. Și s-au întâmplat lucruri bune. Încă nu excelez la asta, însă e work in progress.
Știu că aveam dificultatea asta și acum mulți ani, când lucram în corporație. La un moment dat, pentru că eram pe un anume succession plan, am trecut printr-un proces de analiză personală, care, chiar și atunci, a scos la iveală exact asta: dificultatea de a delega. Am rămas gravidă apoi și pe asta chiar n-am putut să o deleg, deci n-am rezolvat problema la job, unde ar fi fost mult mai simplu. Corporațiile mari funcționează atât de bine, și pentru că fac foarte mult outsourcing: de la compania de curățenie, până la servicii de outsourcing de resurse umane sau head hunting, mentenanță și câte și mai câte. Câteodată stau să mă întreb ce anume nu e delegat la ei :))
2. Să spui mereu ”da”
Nu prea știm să spunem ”nu”. Feminista din mine ar vrea să spună că noi, femeile, nu știm să spunem ”nu”, pentru că nu am fost învățate să spunem ”nu” niciodată sau că ”nu”-urile noastre n-au contat atunci când le ziceam. Dar sunt suficient de mulți bărbați care nici ei nu-și dau voie să spună ”nu”.
Ce înseamnă să spui mereu ”da”, chiar și când ai vrea să refuzi? Că nu știi să pui limite astfel încât să ai cu adevărat grijă de tine. E foarte posibil ca a spune mereu ”da” să fi fost inițial chiar un proces de a avea grijă de noi: dacă acceptam tot ceea ce ni se cerea și nu supăram, eram mai în siguranță decât dacă am fi fost ”obraznici”. Însă ca adult asta nu mai înseamnă să ai grijă de tine, ci, câteodată, chiar să devii propriul tău abuzator.
3. Să-ți ceri mereu scuze
O altă lecție învățată în copilărie. Mulți părinți încă o predau copiilor lor și în zilele noastre. ”Du-te imediat și cere-ți scuze”, de multe ori fără să mai asculte ambele variante ale poveștii sau să afle dacă acel copil chiar simte că are pentru ce să-și ceară scuze.
De data aceasta, însă, studiile ne arată că femeile par să-și ceară mai mult scuze decât bărbații, până când acest ”scuze” devine aproape un tic verbal. De multe ori acest ”scuze” nici măcar nu e în relație cu persoana față de care ne cerem scuze, ci ca un automatism care provine din faptul că ne imaginăm că am fi putut să deranjăm.
Ia-ți un pic de timp și observă-te dacă spui ”scuze” adesea, iar dacă o faci, invită-ți prietenii sau partenerul să te întrebe mereu ”pentru ce îți ceri scuze?”. E un exercițiu fantastic de a verifica realitatea și de a intra în relație. De multe ori ajungem să ne cerem scuze pentru chestiuni pe care celălalt nici măcar nu le observă, nu doar că nu-i pasă de ele sau nu l-au deranjat deloc.
3 lucruri pe care le face un psihoterapeut…
...și la care poate nu te-ai gândit. Noi, ca psihoterapeuți, trebuie să facem multe. Și multe dintre lucrurile pe care le facem, sunt intuitive. Și te-ai aștepta să le facem. Dacă ne luăm munca în serios: Facem o facultate și un master. Facem sute (poate chiar mii) de...
3 lucruri pe care o să le vreau de la noua casă
Îmi doresc tare mult ca anul acesta să ne mutăm. Decizia asta vine și cu entuziasmul noului, și cu frica efortului, dar și cu tristețea faptului că dacă ne iese, vom lăsa în urmă casa în care s-a născut Filip și în care au crescut amândoi. Da, știu. Acasă este acolo...
3 lucruri ciudate care mă fascinau în copilărie
Când eram mică, cei mai puternici oameni de pe lume (în afară de părinți și bunici) erau: doamna care cântărea la magazin, doamna farmacistă care ne dădea bonul pentru medicamente, medicul care putea să-ți dea un micuț nimic din cabinetul lui când terminai și...
Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?
N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine....
3 lucruri in care sa investești in bucătăria ta
Mutarea in casa in care locuim de 8 ani a fost o aventura. Am cumpărat casa înainte ca ea sa fie gata. Am dat mulți bani pe o foaie de hârtie care ne arata cum ar putea arata casa noastră dacă ar fi construită. Și-apoi am asteptat. Nu ne grăbeam nicăieri, pentru ca...
3 lucruri pe care trebuie să le știi despre varicelă
Atunci când începuseră să apară știrile cu variola maimuțelor, Ema tocmai făcea varicelă. Filip, care își imaginează imediat fel și fel de povești, care e un povestitor desăvârșit, un mare imaginator și narator, a tras imediat concluzia că soră-sa suferă de variola...
3 lucruri pe care le spui și care nu te ajută
În articolul anterior scrisesem despre convingerile disfuncționale cu care am crescut și cum ne influențează ele viața. Astăzi vreau să continuăm un pic pe aceeași temă și să dezbatem și alte hibe culturale (dar și universale).
1. Lasă că fac singură
Prima hibă de care vreau să vorbesc e cea legată de dificultatea de a cere sau de a primi ajutor, pe care mulți oameni o au. Atât bărbați, cât și femei și pe care, eu una, o traduc printr-o lipsă de încredere. Fie lipsă de încredere în celălalt (că poate ajuta), fie lipsă de încredere în noi înșine (că putem cere ajutorul sau că putem pune limite ca să primim acel ajutor de care avem nevoie și nu orice tip de ajutor).
”Lasă că fac singură” consumă multă energie. Energie în a analiza procesul și ”cum se face”, energie în a face ceva ce îți e greu, pentru că n-ai exercițiu, energie în a tolera rezultatul, atunci când nu iese chiar ca la carte, furia de a nu mai avea apoi timp pentru lucruri pe care ai alege să le faci pentru tine, supraîncărcare, burnout și câte și mai câte, atunci când exagerezi.
Și eu am crezut mult timp că mai bine fac singură, că e mai rapid. La mijloc era lipsa mea de încredere în mine, că pot explica suficient de bine ceea ce vreau să fie făcut pentru mine și că în acest proces voi avea mai multă treabă decât ajutor: să și urmăresc ce se întâmplă (și, eventual, să fac micromanagement) și să întrețin relația cu cel ce mă ajută.
M-am împins un pic de la spate să încerc doar și să văd ce se întâmplă dacă fac un pic de outsourcing. Și s-au întâmplat lucruri bune. Încă nu excelez la asta, însă e work in progress.
Știu că aveam dificultatea asta și acum mulți ani, când lucram în corporație. La un moment dat, pentru că eram pe un anume succession plan, am trecut printr-un proces de analiză personală, care, chiar și atunci, a scos la iveală exact asta: dificultatea de a delega. Am rămas gravidă apoi și pe asta chiar n-am putut să o deleg, deci n-am rezolvat problema la job, unde ar fi fost mult mai simplu. Corporațiile mari funcționează atât de bine, și pentru că fac foarte mult outsourcing: de la compania de curățenie, până la servicii de outsourcing de resurse umane sau head hunting, mentenanță și câte și mai câte. Câteodată stau să mă întreb ce anume nu e delegat la ei :))
2. Să spui mereu ”da”
Nu prea știm să spunem ”nu”. Feminista din mine ar vrea să spună că noi, femeile, nu știm să spunem ”nu”, pentru că nu am fost învățate să spunem ”nu” niciodată sau că ”nu”-urile noastre n-au contat atunci când le ziceam. Dar sunt suficient de mulți bărbați care nici ei nu-și dau voie să spună ”nu”.
Ce înseamnă să spui mereu ”da”, chiar și când ai vrea să refuzi? Că nu știi să pui limite astfel încât să ai cu adevărat grijă de tine. E foarte posibil ca a spune mereu ”da” să fi fost inițial chiar un proces de a avea grijă de noi: dacă acceptam tot ceea ce ni se cerea și nu supăram, eram mai în siguranță decât dacă am fi fost ”obraznici”. Însă ca adult asta nu mai înseamnă să ai grijă de tine, ci, câteodată, chiar să devii propriul tău abuzator.
3. Să-ți ceri mereu scuze
O altă lecție învățată în copilărie. Mulți părinți încă o predau copiilor lor și în zilele noastre. ”Du-te imediat și cere-ți scuze”, de multe ori fără să mai asculte ambele variante ale poveștii sau să afle dacă acel copil chiar simte că are pentru ce să-și ceară scuze.
De data aceasta, însă, studiile ne arată că femeile par să-și ceară mai mult scuze decât bărbații, până când acest ”scuze” devine aproape un tic verbal. De multe ori acest ”scuze” nici măcar nu e în relație cu persoana față de care ne cerem scuze, ci ca un automatism care provine din faptul că ne imaginăm că am fi putut să deranjăm.
Ia-ți un pic de timp și observă-te dacă spui ”scuze” adesea, iar dacă o faci, invită-ți prietenii sau partenerul să te întrebe mereu ”pentru ce îți ceri scuze?”. E un exercițiu fantastic de a verifica realitatea și de a intra în relație. De multe ori ajungem să ne cerem scuze pentru chestiuni pe care celălalt nici măcar nu le observă, nu doar că nu-i pasă de ele sau nu l-au deranjat deloc.
3 lucruri pe care le face un psihoterapeut…
...și la care poate nu te-ai gândit. Noi, ca psihoterapeuți, trebuie să facem multe. Și multe dintre lucrurile pe care le facem, sunt intuitive. Și te-ai aștepta să le facem. Dacă ne luăm munca în serios: Facem o facultate și un master. Facem sute (poate chiar mii) de...
3 lucruri pe care o să le vreau de la noua casă
Îmi doresc tare mult ca anul acesta să ne mutăm. Decizia asta vine și cu entuziasmul noului, și cu frica efortului, dar și cu tristețea faptului că dacă ne iese, vom lăsa în urmă casa în care s-a născut Filip și în care au crescut amândoi. Da, știu. Acasă este acolo...
3 lucruri ciudate care mă fascinau în copilărie
Când eram mică, cei mai puternici oameni de pe lume (în afară de părinți și bunici) erau: doamna care cântărea la magazin, doamna farmacistă care ne dădea bonul pentru medicamente, medicul care putea să-ți dea un micuț nimic din cabinetul lui când terminai și...
Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?
N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine....
3 lucruri in care sa investești in bucătăria ta
Mutarea in casa in care locuim de 8 ani a fost o aventura. Am cumpărat casa înainte ca ea sa fie gata. Am dat mulți bani pe o foaie de hârtie care ne arata cum ar putea arata casa noastră dacă ar fi construită. Și-apoi am asteptat. Nu ne grăbeam nicăieri, pentru ca...
3 lucruri pe care trebuie să le știi despre varicelă
Atunci când începuseră să apară știrile cu variola maimuțelor, Ema tocmai făcea varicelă. Filip, care își imaginează imediat fel și fel de povești, care e un povestitor desăvârșit, un mare imaginator și narator, a tras imediat concluzia că soră-sa suferă de variola...
0 Comentarii