Când eram mică, bunica aducea adesea în discuție întrebarea ”Mănânci ca să trăiești, sau trăiești ca să mănânci?”. Întrebare de la care porneam atunci destul de multe dezbateri, pentru că eram de acord că mănânci ca să trăiești și nu prea înțelegeam eu ce înseamnă să trăiești ca să mănânci. Trăiești ca să te joci, ca să asculți povești sau muzică pe vinil, ca să ieși cu bunica în Cișmigiu, ca să miroși cărți și să le absorbi ilustrațiile, ca să te dai cu bicicleta, ca să afli lucruri noi. Mâncarea nu prea era printre motivele de a trăi. Pe de altă parte, atunci când mă gândeam la ”să mănânci ca să trăiești”, mă gândeam la ”să mănânci ca să nu mori de foame”, iar categoria ”mâncare” includea orice aliment care te ținea în viață. Nu era loc de diferențieri. Când insista bunica să mănânc salată, mi se părea că-mi dă să mănânc frunze și nu prea pricepeam de ce salată și nu cartofi prăjiți. Sunt din/de pe pământ amândouă, nu?
Am crescut și eu la rândul meu. Încă bunică nu sunt, dar sunt mamă și am discuții similare cu copiii mei. ”De ce nu poți mânca 10 înghețate pe băț, dacă sunt făcute în casă, din fructe? Fructele au vitamine, nu?”. Sau ”De ce nu pot să beau o cană de lapte în loc de supă. Laptele e mai mult un aliment decât o băutură, nu?”. Copiii mei vin cu fel și fel de argumente, dintre care multe sunt valide. Pentru unele decizii mă ”lupt” cu ei. Pentru altele nu, și-i las să facă așa cum zic ei.
Dar sunt câteva lucruri pe care le-am introdus în rutina noastră de alimentație și care nu sunt negociabile. De fapt, nu că sunt sau nu sunt negociabile. Sunt atât de ne-negociabile, încât nu s-a pus niciodată problema de a le negocia sau nu :))
Și aici am introdus câteva alimente care să ne susțină creierul în viața noastră ”creieroasă” de zi cu zi, unde copiii sunt niște bureți care absorb informație și îmi imaginez cum creierul lor e o mașină care funcționează la turație maximă. Și chiar și noi, adulții, lucrăm aproape doar cu creierul, deci trebuie să ni-l susținem. Aici am putea adăuga că am văzut pe pielea mea cum îmi influențează dieta stările mentale. Am fost propriul meu cobai și am fost mai surprinsă decât mă așteptam când am observat cât contribuie felul în care am grijă de mine la felul în care mă simt. Sună ca o revelație de copil de 5 ani. Știu. Așa m-am simțit și eu atunci, însă una e să citești și să vezi la alții și alta e să simți pe pielea ta.
Iată, deci, câteva alimente care sunt nelipsite din dieta noastră și beneficiile lor pentru creier:
Pește
Atunci când mănânci pește, pentru creier este ca atunci când pui în mașină benzină ultra plus, mai ales dacă vorbim despre un pește mai gras, cu un conținut mai ridicat de omega 3.
Creierul folosește omega 3 pentru a crea noi celule nervoase și structuri neuronale, iar asta e foarte important în procesele de învățare. Apoi, studii noi arată legături clare în felul în care omega 3 luptă împotriva proceselor inflamatorii din creier, dar și împotriva poluării, care ne afectează creierul zi de zi. Și, desigur, ceea ce se știa deja a fost reconfirmat: omega 3 susține o evoluție sănătoasă a creierului pe măsură ce îmbătrânim, și luptă împotriva bolilor de genul Alzheimerului.
Pe lângă asta, studii recente arată și o legătură între consumul de Omega 3 și nivelul de dopamină în creier, ceea ce în viața de zi cu zi înseamnă că a avea o dietă bogată în Omega 3 crește starea de bine, descrește stările anxioase și depresive. Depresia nu se vindecă prin 3 pastile de Omega 3 sau 3 cine cu somon, însă ele ajută enorm, complementar, pe lângă toate celelalte schimbări pe care le facem ca să ne simțim mai bine.
Food for thought, cum zice americanul. Efectiv 🙂
Afine
Am o prietenă care ne face rost toamna de câte o găleată de afine, pe care le pun apoi la congelator în pungi cu ziploc (secretul este ca după ce umpleți punga, să suflați aer în ea până arată ca un balon și apoi să o puneți la congelator. Astfel, boabele de afine se vor congela individual și nu într-o masă opacă, pe care trebuie să o spargeți cu cuțitul). Mâncăm tot anul din aceste afine. Fie simple, la micul dejun sau vreo gustare, fie presărate peste cereale, fulgi sau musli, fie amestecate în iaurt, fie în înghețată. Sunt foarte diferite de cele din magazin. Sunt mai micuțe, mai zemoase și mai dulci.
Afinele au un conținut ridicat de antioxidanți, despre care poate că știți deja, că sunt un scut împotriva proceselor inflamatorii și de îmbătrânire. Însă, ce mai fac acești antioxidanți prezenți în afine, este că… se pare că îmbunătățesc comunicarea între celulele creierului. Informația din creierul nostru circulă trecând de la un neuron la celălalt. Iar când spun informație, mă refer la mai multe lucruri. De la chestiile pe care le învățăm, până la neurotransmițători, care ne influențează foarte tare felul în care ne simțim.
Despre neurotransmițători am povestit mai multe în podcastul meu Creierul și Neurotransmițătorii.
Turmeric
Turmericul este un condiment pe care l-am descoperit când am fost în India, acum mulți ani. Cum sunt mare iubitoare de mâncare indiană, am încercat să-l aduc mai des în viețile noastre, însă copiii și bărbatul au cam strâmbat din nas. Dar știu că e benefic pentru creier, așa că nu m-am lăsat. Turmericul are mai multe beneficii, însă pentru mine sunt importante două.
Primul e legat de faptul că turmericul crește nivelul de dopamină și de serotonină din creier, ceea ce înseamnă că ne ajută să ne simțim mai bine în viața noastră de zi cu zi (însă studiile arată îmbunătățiri majore inclusiv în episoadele depresive).
Al doilea e legat de faptul că se pare că turmericul susține un hormon de creștere care ajută celulele creirului să se dezvolte.
N-am încercat încă vreo rețetă de pește la cuptor cu afine și turmeric, dar poate că ar fi o idee bună să-i dau o șansă rețetei :))