Până recent, copilul mic (care nici măcar nu mai e atât de mic) n-a prea fost interesat de chestiuni lumești legate de bani. Activitățile lui preferate de viață practică erau de gătit și de meșterit și șurubărit. La cumpărături se ducea soră-sa, care se descurcă bine cu banii de ceva vreme. Când era mai mică a decis că vrea să-și cumpere un hotel împreună cu o prietenă și au început amândouă să economisească, iar până să-și dea seama că n-are cum să strângă atâția bani, deja prinsese gustul de a avea bani puși la saltea, din care să-și poată cumpăra apoi ce-și dorea, dacă era cazul.
”Cum te simți când ai bani economisiți?”
Așa a făcut când și-a luat hoverboardul. A analizat situația pe toate părțile, a văzut câți bani avea, s-a gândit dacă să și-l cumpere atunci (toamna, când începeau ploile și nu prea mai avea cum să-l folosească) sau să aștepte până la primăvară, s-a gândit bine dacă și-l dorește cu adevărat, și după o analiză amănunțită și multe răzgândeli, a hotărât să și-l ia. Apoi a revenit la a strânge bani. Zice ea că e mai confortabil să știi că poți oricând să-ți cumperi ceva de care ai nevoie sau pe care decizi că-l vrei neapărat.
”Cum te simți când trebuie să returnezi bani împrumutați?”
Fratele ei mai mic nu a avut astfel de interese. Banii primiți de el ajungeau dați pe jucării mici și inutile, pe care le-a colecționat în camera lui. Se bucură de ele, nu zic nu, însă când a mai crescut și el și a decis că vrea un hoverboard, el n-avea decât 100 de lei la saltea. Am discutat și am negociat până am decis să-l împrumutăm noi, cu condiția să ne dea banii înapoi pe măsură ce face rost de ei. S-a bucurat că e atât de simplu și am dat comanda, însă pe măsură ce primea bani de pe la bunici sau din vânzări de diverse și vedea că trebuie să ni-i dea nouă pe toți, nu prea i-a mai convenit. Și atunci a început să fie mai atent și să vrea să înțeleagă ce e cu banii. Încetul cu încetul a prins curaj și să iasă el singur la cumpărături, să meargă cu banii în buzunar, să decidă dacă are suficienți pentru a cumpăra ceva și apoi să primească restul și să revină cu el acasă.
”Cum te simți când ai cheltuit banii greșit?”
Când a vrut să-i facă Emei o surpriză și s-a dus la magazin să-i cumpere o jucărie din banii lui, a venit acasă și mi-a spus că a fost surprins de cât de scumpă a fost și că dacă ar fi știut, i-ar fi luat altceva. I-am spus atunci că poate să se râzgândească în magazin, atunci când aude sau își dă seama cât costă ceva și că poate să spună foarte natural ”Mulțumesc, nu mai vreau”. I-am mai spus atunci și că poate să se răzgândească și acasă și că magazinele primesc înapoi produsele, dacă mai ai bonul. Unele îți returnează banii, altele îți schimbă produsul. Am experimentat și cu asta când a plecat să cumpere mâncare pentru cățelul nostru Doni și a venit acasă cu hrană umedă pentru pisici și cu hrană uscată pentru pisici. Pe cea umedă a mâncat-o Doni cu poftă, pe cea uscată a returnat-o și a cerut altceva la schimb.
Le prinde bine să învețe astfel de lecții când sunt mici și miza nu e mare. Mă refer la miza financiară. Miza emoțională e foarte mare, și aici e și șmecheria. Pentru că ei simt foarte intens acum toate aceste evenimente (cum s-a simțit când a avut bani economisiți și a putut să-și cumpere imediat ce și-a dorit, cum s-a simțit când s-a zgârcit și a preferat să țină banii, în loc să-și ia ceva ce i-ar fi fost util, cum s-a simțit când a dat mai mulți bani decât și-ar fi dorit și tot așa).
Copiii tăi ce relație au cu banii?