3 lucruri pe care să le întrebi înainte să te căsătorești
Rugăciune pentru Cernobîl - Svetlana Aleksievici

Cum ne lăsăm duși de nas

feb. 26, 2021

Scris de Diana Vijulie

 

<a href='https://www.freepik.com/photos/flower'>Flower photo created by nakaridore - www.freepik.com</a> Flower photo created by nakaridore – www.freepik.com

Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii. Ci faptul că ne dăm cu parfum. Acest ”parfum” a acompaniat omul în evoluția lui pe această planetă de sute de ani, ceea ce mie-mi transmite că îndeplinește mai mult decât o funcție pur ”decorativă” din punct de vedere olfactiv.

Mirosul e unul din modurile în care oamenii controlează natura. Natura în totul ei miroase într-un fel, însă omul a reușit să preia acest miros și să și-l însușească. Putem oricând să mirosim ca un trandafir, sau ca o floare de levănțică, chiar și în acele momente din an în care trandafirul nu mai are nici frunze, iar levănțica stă liniștită într-un colț de curte, așteptând primăvara și vara să-și lase parfumul să plutească în jurul său. Am putea să mirosim și a pământ dacă am vrea, dar în ce fel ne-am mai exprima noi puterea asupra naturii construind un parfum cu un miros al unui element care e mereu alături de noi, fie că-i iarnă sau că-i vară.

Mi-au venit gândurile de mai sus în timp ce-mi făceam ordine în bibliotecă. O dată la ceva vreme e musai să scot fiecare carte, s-o scutur puțin de praf și s-o bag înapoi, după ce am șters-o cu o cârpă. Iar atunci când fac asta, îmi amintesc despre fiecare carte separat: de când o am, de unde, unde am citit-o, cu cine, cum mirosea când o citeam, care era ceaiul meu preferat atunci și ce gânduri filosofice mi-am construit citind-o sau apoi. Una din cărțile din bilbioteca mea se numește ”Parfumul” (de Patrick Suesskind) și e o carte pe care am citit-o în două perioade foarte distincte din viața mea. Prima dată am citit-o în germană, când eram în școală. Și am înțeles din ea ceea ce eram pregătită să înțeleg.

A doua oară am citit-o în română, când eram adult. Și mi-am ridicat la fileu multe întrebări.

Am tras atunci concluzia că trăim niște vremuri în care depunem foarte multe eforturi să nu lăsăm mirosul nostru în urmă. Ne parfumăm pe noi, parfumăm casele în care locuim și mașinile în care mergem. Ne spălăm cu săpunuri parfumate și ne dăm cu creme parfumate. Nu mai lăsăm mirosul nostru să iasă, să fie mirosit, să fim recunoscuți. Poate nu ne simțim în siguranță, cine știe.

Apoi m-am gândit ce v-am scris mai sus. Că e un mod de a ne juca de-a zeitatea. În care nu ne facem parfumuri din mirosul altor oameni, ca în carte, însă… Ne transferăm asupra noastră niște mirosuri care nu ne aparțin. Decidem că nu e etic să clonăm animale (sau oameni), însă e OK să clonăm mirosurile și să ne îmbrăcăm cu ele. Am construit o modalitate nepericuloasă de a fi zeități.

Psihologic vorbind, însă, mirosurile au un mare impact asupra noastră, din multe puncte de vedere.

Însă acum nu vreau să scriu decât despre cel că ne influențează starea. Există suficient de multe studii care să confirme faptul că un miros ne poate influența viziunea despre o situație, despre un obiect, despre un om. Și fiecare dintre noi folosește această putere așa cum îi vine la îndemână.

Ca oameni poate că ne dăm cu parfumuri. Că vorbim despre un Tom Ford (după cum vă scriam și în alt articol, e singurul parfum pe care îl mai folosesc de vreo 2 ani, dacă nu chiar mai mult), că vorbim despre parfumurile Lattafa de femei (mă fascinează sticluțele lor; aș face colecție și le-aș pune în geam, să mă bucur de cum trece lumina prin ele), sau parfumurile Cacharel de femei (unul din primele parfumuri primite când eram mică a fost Anais Anais de la Cacharel; am ținut cu sfințenie de sticluță, pe care am umplut-o în repetate rânduri cu alcool alb după ce s-a terminat parfumul, ca să am impresia că nu l-am pierdut de tot 🙂 ), nici nu contează. Dar ne folosim de această putere fie pentru a ne crește nouă emoțiile plăcute (doar amintindu-mi de sticluța de Anais Anais și mi-am trântit un zâmbet imens pe față), fie pentru a ne face plăcuți de ceilalți.

În magazine, suntem atrași de mirosurile dispenserelor de parfumuri de cameră, astfel încât să ne simțim bine și să stăm mai mult timp acolo. În saloanele de masaj suntem relaxați de mirosurile blânde ale aromelor care plutesc în aer. În bucătărie ni se trezește pofta, atunci când simțim miros de plăcintă cu mere. Și există multe alte feluri de a ne crește starea de bine cu ajutorul mirosurilor.

În același timp, mirosurile pot provoca și emoții neplăcute, și este adevărat că și această latură a lor e utilizată. Mirosul gazului, care nu ne place, ne atrage atenția că e un pericol undeva, legat de o scurgere de gaze. Valabil și pentru alte substanțe toxice, care ne transmit că ceea ce miroase așa, nu e bun pentru noi. Cam ca și sconcsul, căci de unde să fi venit noi cu ideea, dacă nu din natură 😀

Pe scurt, ne lăsăm duși de nas, cum zice expresia și o facem și noi cu noi și cu ceilalți în același timp. Iar partea bună știți care e? Că atunci când vă simțiți low, down, când vă e greu, puteți folosi un miros care să vă ajute să aveți grijă de voi. La mine e mirosul de infuzie de fructe de pădure cu mirosul de pâine prăjită. Așa mirosea siguranța pentru mine, când eram mică.

 

2 Comentarii

  1. Puzica

    Mindblowing a fost pentru mine cartea lui Suskind, am citit-o de 2 ori la interval de vreo luna, pentru ca prima data am devorat-o pur si simplu in 2 zile. A doua oara am citit-o in viteza mai mica, ca sa o pot „savura”, sa ma pot opri si sa ma gandesc.
    Sti ca este si un film facut dupa carte, mie mi s-a parut destul de bun.

    Răspuns
    • Diana Vijulie

      Nu știam de film. Mulțumesc de idee. Ia să-l caut…

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Atunci când vine vorba de alegerea unui parfum, bărbații și femeile pot avea abordări diferite. Diferențele culturale și de gen În multe culturi, parfumul este considerat un aspect important al frumuseții și al atracției feminine. Femeile sunt adesea încurajate să își...

Rochiile și psihologia

Rochiile și psihologia

Rochiile nu sunt doar bucăți de material, cusute frumos în piese de îmbrăcăminte. Rochiile au puterea de a evoca o serie de emoții (ha! mi-am amintit expresia asta de când învățam pe de rost comentarii literare la română) și pot avea un impact semnificativ asupra...

Mașina și psihologia

Mașina și psihologia

Deținerea unei mașini poate avea un impact semnificativ asupra psihologiei unui individ. De la sentimentul de libertate și independență pe care deținerea unei mașini îl poate aduce până la stresul și anxietatea care pot veni cu întreținerea și reparațiile, deținerea...

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Atunci când vine vorba de alegerea unui parfum, bărbații și femeile pot avea abordări diferite. Diferențele culturale și de gen În multe culturi, parfumul este considerat un aspect important al frumuseții și al atracției feminine. Femeile sunt adesea încurajate să își...

Rochiile și psihologia

Rochiile și psihologia

Rochiile nu sunt doar bucăți de material, cusute frumos în piese de îmbrăcăminte. Rochiile au puterea de a evoca o serie de emoții (ha! mi-am amintit expresia asta de când învățam pe de rost comentarii literare la română) și pot avea un impact semnificativ asupra...

Mașina și psihologia

Mașina și psihologia

Deținerea unei mașini poate avea un impact semnificativ asupra psihologiei unui individ. De la sentimentul de libertate și independență pe care deținerea unei mașini îl poate aduce până la stresul și anxietatea care pot veni cu întreținerea și reparațiile, deținerea...

Cum ne lăsăm duși de nas

feb. 26, 2021

 

<a href='https://www.freepik.com/photos/flower'>Flower photo created by nakaridore - www.freepik.com</a> Flower photo created by nakaridore – www.freepik.com

Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii. Ci faptul că ne dăm cu parfum. Acest ”parfum” a acompaniat omul în evoluția lui pe această planetă de sute de ani, ceea ce mie-mi transmite că îndeplinește mai mult decât o funcție pur ”decorativă” din punct de vedere olfactiv.

Mirosul e unul din modurile în care oamenii controlează natura. Natura în totul ei miroase într-un fel, însă omul a reușit să preia acest miros și să și-l însușească. Putem oricând să mirosim ca un trandafir, sau ca o floare de levănțică, chiar și în acele momente din an în care trandafirul nu mai are nici frunze, iar levănțica stă liniștită într-un colț de curte, așteptând primăvara și vara să-și lase parfumul să plutească în jurul său. Am putea să mirosim și a pământ dacă am vrea, dar în ce fel ne-am mai exprima noi puterea asupra naturii construind un parfum cu un miros al unui element care e mereu alături de noi, fie că-i iarnă sau că-i vară.

Mi-au venit gândurile de mai sus în timp ce-mi făceam ordine în bibliotecă. O dată la ceva vreme e musai să scot fiecare carte, s-o scutur puțin de praf și s-o bag înapoi, după ce am șters-o cu o cârpă. Iar atunci când fac asta, îmi amintesc despre fiecare carte separat: de când o am, de unde, unde am citit-o, cu cine, cum mirosea când o citeam, care era ceaiul meu preferat atunci și ce gânduri filosofice mi-am construit citind-o sau apoi. Una din cărțile din bilbioteca mea se numește ”Parfumul” (de Patrick Suesskind) și e o carte pe care am citit-o în două perioade foarte distincte din viața mea. Prima dată am citit-o în germană, când eram în școală. Și am înțeles din ea ceea ce eram pregătită să înțeleg.

A doua oară am citit-o în română, când eram adult. Și mi-am ridicat la fileu multe întrebări.

Am tras atunci concluzia că trăim niște vremuri în care depunem foarte multe eforturi să nu lăsăm mirosul nostru în urmă. Ne parfumăm pe noi, parfumăm casele în care locuim și mașinile în care mergem. Ne spălăm cu săpunuri parfumate și ne dăm cu creme parfumate. Nu mai lăsăm mirosul nostru să iasă, să fie mirosit, să fim recunoscuți. Poate nu ne simțim în siguranță, cine știe.

Apoi m-am gândit ce v-am scris mai sus. Că e un mod de a ne juca de-a zeitatea. În care nu ne facem parfumuri din mirosul altor oameni, ca în carte, însă… Ne transferăm asupra noastră niște mirosuri care nu ne aparțin. Decidem că nu e etic să clonăm animale (sau oameni), însă e OK să clonăm mirosurile și să ne îmbrăcăm cu ele. Am construit o modalitate nepericuloasă de a fi zeități.

Psihologic vorbind, însă, mirosurile au un mare impact asupra noastră, din multe puncte de vedere.

Însă acum nu vreau să scriu decât despre cel că ne influențează starea. Există suficient de multe studii care să confirme faptul că un miros ne poate influența viziunea despre o situație, despre un obiect, despre un om. Și fiecare dintre noi folosește această putere așa cum îi vine la îndemână.

Ca oameni poate că ne dăm cu parfumuri. Că vorbim despre un Tom Ford (după cum vă scriam și în alt articol, e singurul parfum pe care îl mai folosesc de vreo 2 ani, dacă nu chiar mai mult), că vorbim despre parfumurile Lattafa de femei (mă fascinează sticluțele lor; aș face colecție și le-aș pune în geam, să mă bucur de cum trece lumina prin ele), sau parfumurile Cacharel de femei (unul din primele parfumuri primite când eram mică a fost Anais Anais de la Cacharel; am ținut cu sfințenie de sticluță, pe care am umplut-o în repetate rânduri cu alcool alb după ce s-a terminat parfumul, ca să am impresia că nu l-am pierdut de tot 🙂 ), nici nu contează. Dar ne folosim de această putere fie pentru a ne crește nouă emoțiile plăcute (doar amintindu-mi de sticluța de Anais Anais și mi-am trântit un zâmbet imens pe față), fie pentru a ne face plăcuți de ceilalți.

În magazine, suntem atrași de mirosurile dispenserelor de parfumuri de cameră, astfel încât să ne simțim bine și să stăm mai mult timp acolo. În saloanele de masaj suntem relaxați de mirosurile blânde ale aromelor care plutesc în aer. În bucătărie ni se trezește pofta, atunci când simțim miros de plăcintă cu mere. Și există multe alte feluri de a ne crește starea de bine cu ajutorul mirosurilor.

În același timp, mirosurile pot provoca și emoții neplăcute, și este adevărat că și această latură a lor e utilizată. Mirosul gazului, care nu ne place, ne atrage atenția că e un pericol undeva, legat de o scurgere de gaze. Valabil și pentru alte substanțe toxice, care ne transmit că ceea ce miroase așa, nu e bun pentru noi. Cam ca și sconcsul, căci de unde să fi venit noi cu ideea, dacă nu din natură 😀

Pe scurt, ne lăsăm duși de nas, cum zice expresia și o facem și noi cu noi și cu ceilalți în același timp. Iar partea bună știți care e? Că atunci când vă simțiți low, down, când vă e greu, puteți folosi un miros care să vă ajute să aveți grijă de voi. La mine e mirosul de infuzie de fructe de pădure cu mirosul de pâine prăjită. Așa mirosea siguranța pentru mine, când eram mică.

 

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Atunci când vine vorba de alegerea unui parfum, bărbații și femeile pot avea abordări diferite. Diferențele culturale și de gen În multe culturi, parfumul este considerat un aspect important al frumuseții și al atracției feminine. Femeile sunt adesea încurajate să își...

Rochiile și psihologia

Rochiile și psihologia

Rochiile nu sunt doar bucăți de material, cusute frumos în piese de îmbrăcăminte. Rochiile au puterea de a evoca o serie de emoții (ha! mi-am amintit expresia asta de când învățam pe de rost comentarii literare la română) și pot avea un impact semnificativ asupra...

Mașina și psihologia

Mașina și psihologia

Deținerea unei mașini poate avea un impact semnificativ asupra psihologiei unui individ. De la sentimentul de libertate și independență pe care deținerea unei mașini îl poate aduce până la stresul și anxietatea care pot veni cu întreținerea și reparațiile, deținerea...

3 lucruri pe care să le întrebi înainte să te căsătorești
Rugăciune pentru Cernobîl - Svetlana Aleksievici