2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020
Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

dec. 22, 2020

Scris de Diana Vijulie

La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau aproape, dar cu teamă. Oricât am vrea să evităm părțile negative ale pandemiei și să ne concentrăm pe părțile pozitive, ca să n-o luăm razna, cred că e important pentru noi să fim un picuț conștienți de ceea ce simțim și cum o facem în această perioadă.

Scriu aceste gânduri la finalul serbării de Crăciun a Emei, care a fost pe zoom. Foarte drăguță, e drept. Ne-am pus haine de Crăciun pe noi, copiilor le-am făcut câte o ciocolată caldă cu bezele, mie mi-a făcut V. un capuccino într-o cană cât o găleată mai mică, iar lui și-a făcut un espresso într-o cană cam cât lingurița, ne-am pus laptopul în fața bradului și ne-am logat pe zoom. Am petrecut acolo aproape 2 ore împreună de la distanță și a fost drăguț și, în același timp, îmi aminteam de serbarea (tot online) de sfârșit de clasă pergătitoare, și cum speram atunci, cu tot sufletul nostru de părinți, profesori și copii, să fie ultima astfel de serbare. ”Ce naivi!”, îmi spun acum, când privesc în urmă.

Și mai scriu aceste gânduri și acum, când tocmai am împachetat cadoul de Crăciun al mamei, pe care mama n-o să-l ia pe 25 dimineața de sub bradul din sufrageria noastră. Și anume un telefon mobil. L-am cumpărat pentru ea fiindcă telefonul ei urma să facă 5 ani de utilizare și nici filmulețe nu mai primea, nici de auzit n-o mai auzeam bine. Am ales un telefon cu un difuzor bun, ca s-o auzim mai bine (și ea pe noi) și cu un ecran mai mare, ca să ne vadă mai bine

Scriu aceste gânduri și uitându-mă la unghiile mele, pe care le-am făcut într-o nebunie totală, unele roșii cu sclipici, altele cu sclipici multicolor, altele albe. Într-un mod în care n-aș fi ieșit cu ele pe stradă niciodată, dar tocmai de-asta mi le-am și făcut așa, pentru că ”cine să mă vadă așa cu ele?”. Unghiile mele de Crăciun, făcute în dormitor cu ojă semipermanentă, în cele mai nebunești moduri (pentru mine), fiindcă oricum… cine să mă vadă?

Scriu aceste gânduri și fiind recunoscătoare pentru anul ce-a trecut.
Pentru că am avut cum să ne susținem financiar și emoțional în ciuda avalanșei din exteriorul casei noastre.
Pentru că am avut ce munci și puțin peste.
Pentru că am avut cum să le oferim copiilor un mediu de învățare stabil, chiar și în fața unei astfel de dificultăți globale.
Pentru că am avut laptopuri pentru toți cei din casă, care lucrau sau învățau online (adică 4! – aici trăiască procrastinarea mea și atașarea emoțională de laptopul meu vechi, care m-a împiedicat să-l vând când l-am luat pe cel nou :)).
Pentru că am fost împreună și pentru că ne e bine împreună.
Pentru că ”acasă” a fost un mediu poate mai stresant câteodată, însă a fost un mediu safe pentru toți.
Și pentru multe altele, pe care le pun în balanța acestui Crăciun diferit, ca la final să văd experiența asta din toate unghiurile ei, cu toate dimensiunile ei, gele, ușoare, bune, rele, așa cum sunt ele.

Pentru că m-a tot ros acest subiect, legat de cum este acest Crăciun diferit și cum îl putem face totuși să fie despre Împreună, pentru ultimul episod de Podcast de pe acest an, am ales să nu-l fac singură, nici măcar cu un invitat sau cu o invitată. Ci cu 4 invitate, mame din diferite colțuri ale lumii (aici m-ar contrazice Fip și mi-ar spune că lumea e rotundă și n-are colțuri), cu care n-am vorbit nici despre psihoeducație, nici despre cum să ne creștem copiii, nici despre nimic didactic. Ci despre noi și despre Crăciunurile noastre din amintiri. Cum era Crăciunul pentru noi, foști copii și încă și acum copii în suflete. Amintiri, tradiții, și o atmosferă de împreună. Asta am creat împreună și am decis la finalul întâlnirii noastre că ne-am simțit minunat împreună. Și că vrem să transformăm asta într-o nouă tradiție, indiferent cum vor arăta Crăciunurile viitoare. Dacă împreună sau separat, tot împreună emoțional ne vor găsi.

Îl poți asculta și tu aici:

Sau aici:

Crăciun împreună să ai, indiferent unde ești și cu cine.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce și cât pot controla eu acum?

Ce și cât pot controla eu acum?

Eram mai cultă înainte să înceapă pandemia. Pare că-mi făcusem un scop în viață să nu-mi petrec serile în fața televizorului, așa că ascultam muzică în surdină și citeam, în timp ce beam un ceai. De când cu pandemia, s-a dus pe suflet toată cultoșenia și mă regăsesc...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Vine un moment în viața oricărei carantine când te oprești din numărat zile, apoi din numărat săptămâni, apoi din numărat luni. Sincer, sper că nu vom ajunge la scenariul în care ne vom opri din numărat luni, dar, în momentul de față, eu una m-am oprit din numărat...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Voiam să scriu un articol despre cărțile mele preferate din anul 2019 și am intrat puțin pe elefant.ro, să verific ceva. Nu știu voi cum sunteți, dar eu când n-am ce face, mai intru la ei pe site, și nu știu cum se întâmplă, că după câteva zile, bate un curier la ușă...

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie înseamnă să am multe creme în baie, multe tipuri de șampoane și geluri de duș, oje și parfumuri.Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie o reprezintă dilema ”în ce ordine să-mi dau cu toate cremele astea pe față” și...

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină să ziceți ”Băi, nu mai pot cu sfaturile de a crește reziliența copiilor la orice”? Sau ”Măi, dar ideea asta de reziliență sună a-i ajuta pe copii să se adapteze la situații nedrepte. Oare doar asta vreau pentru ei”? Sau ”E minunată...

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Psihologia ne învață multe, însă nu-i suficient că citim și învățăm. Acum mulți ani am citit, pentru prima dată, într-o carte ”serioasă” că ne supără la ceilalți exact lucrurile care ne supără la noi, de fapt. La o primă citire, m-am răzvrătit. Mă rog, mai...

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

Urmează ziua mea luna asta. Uitasem de asta, că vine acus acus, dar mi-a amintit Fip aseară, când încerca să-si facă el ordine în gânduri. “Deci, după ziua Emei e ziua mea. Si după ziua mea, e ziua lui tati. Si ziua ta când e?” Uite că e imediat după colț. Asteaptă...

2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020
Cum îți pregătești casa pentru iarnă