Camera copilului care crește <3
Podcast Cu Diana (Episodul 19)- Creierul Și Neurotransmițătorii

Sunt căștile sigure pentru școala online?

oct. 21, 2020

Scris de Diana Vijulie

Zilele astea feedul meu de Facebook a fost plin de discuții despre școala și grădinița online, pentru că lucrurile se întâmplă iar fără cap în țara noastră și instituții care ar putea oferi educație și un nivel de siguranță medicală mai mare decât, de exemplu, multe alte entități care sunt deschise și frecventate de oameni, sunt închise. Ceea ce înseamnă, de exemplu, că toți copiii din București vor rămâne acasă în viitorul apropiat, căci școlile se închid. Sau, vor putea merge la ”after”, pentru că ”afterul” încă rămâne deschis, sau la mall, sau la cafenele ”în aer liber”. Dar asta e altă discuție.

Cert este că mulți copii din țară (nu doar din București) vor reveni la școala online în următoarea perioadă. Iar una din întrebările pe care ni le punem, ca părinți, în situația asta, e ce putem face să ușurăm puțin viața copiilor noștri și a noastră, în condițiile în care casa a redevenit (sau redevine treptat) locul în care muncim, învățăm, gătim, spălăm, ne jucăm, ne facem cumpărăturile, ne uităm la filme cu popcorn, facem sport și tot așa. 

Amintindu-mi de perioada martie-iunie, când amândoi copiii învățau de-acasă și noi doi lucram de-acasă, știu că mi-am pus multe întrebări despre cum aș putea atenua unele dintre efectele negative ale învățatului din fața ecranului. Tocmai pentru că eram recunoscătoare că există această învățare online (spre deosebire de ce auzeam în jurul meu), însă acceptam și că e greu. 

Am folosit imprimanta la adevărata ei valoare și ne-am blindat cu cartușe de încărcare (din fericire n-a fost nevoie să printăm extrem de multe fișe, dar eram pregătiți dacă ar fi fost). 
Ne-am dotat cu carduri de memorie și stickuri USB (acum că mă gândesc mai bine, nu știu exact ce mă gândeam să facem cu ele din perspectiva școlii online :)))
Am cumpărat scaune confortabile de birou, pentru că deja copila se plângea de dureri de spate, stând multe ore pe zi pe scaunul de birou potrivit pentru un copil care stă în el să-și facă o jumătate de oră de teme pe zi, nu pentru un copil care se conectează la școala online la 9 și se mai deconectează la 3 (cu pauze, desigur, însă 4 ore adunate tot erau, dacă nu chiar mai mult).
Am pus un monitor pe birou, pentru că laptopul avea un ecran mic (din fericire, între timp a revenit la școală, așa că încă n-a fost inaugurat de copilă).
Și ne mai gândeam să punem niște panouri de antifonare pe ușa de la birou, ca să fie ceva mai liniște (eu încă mă gândesc la asta, V. are alte idei)

Și-apoi, disputa familiei: ce le dăm copiilor, căști sau boxe? Când era un singur copil online (din fericire, nu prea li se suprapuneau orele), laptopul se conecta la o boxă portabilă JBL pe care o aveam pe birou, veneam periodic să o dau mai încet și închideam ușa camerei. Când, însă, erau amândoi în aceeași cameră și lucrau online, nu mai puteam folosi boxa, ci trebuia să recurgem la căști. Ei, și-atunci am început să-mi pun întrebări dacă sunt OK căștile pentru urechile lor mici. 

Și Ema și Filip aveau oricum câte o pereche de căști de copii, pe care le mai foloseau câteodată când voiau să asculte muzică diferită în aceeași cameră sau în avion, când călătoream. Însă nu se întâmpla prea des, pentru că în general au gusturi similare la muzică și pentru că nu călătoream zilnic cu avionul :)) Așa că eram relaxată.

Dar acum eram în altă postură. Așa că m-am apucat să fac research, așa cum îmi place mie să fac atunci când nu știu ce să mai fac. Am început să caut studii, să citesc și să mă informez. M-am speriat puțin când am citit un studiu din State, care zicea că 1/5 dintre adolescenți constată un anumit nivel de pierdere de auz. Cea mai mare parte din problemele legate de auz nu țin nici de genetică, nici de alte aspecte incontrolabile, ci (și) de expunerea la zgomote prea mari. Deci, bun. Cum facem atunci cu căștile, care iau tot sunetul și-l direcționează pe tot în urechi?

Vă las mai jos concluziile pe care le-am tras eu după documentarea de care vă ziceam și vă mai las aici și un document util al Organizației Mondiale a Sănătății, pe același subiect.

1. Căști pe ureche, nu în ureche

Sigur, ideea asta nici n-am cercetat-o inițial, pentru că mi s-a părut de bun simț. Dar m-am apucat apoi să și caut, în ideea de cum zice V. mereu ”Don’t leave any stone unturned”. Dacă era acolo ceva util, ce nu știam și puteam afla? Deci, avusesem dreptate. Căștile de pus în urechi nu sunt potrivite pentru copii din mai multe motive: motive legate de igienă, motive legate de dimensiuni (tocmai pentru că nu-s potrivite pentru ei, nici nu se prea fabrică pe mărimea urechilor lor), motive legate de faptul că sunetul se duce țintit în interiorul urechii și nu există nicio cale de a-l evita și mai sunt și altele. 
Dacă vreți să cumpărați căști pentru copii, alegeți unele care se pun pe urechi, care nu strâng foarte tare, care sunt moi pe toate părțile. 

2. Dați volumul jos

Una din problemele legate de căști e volumul ridicat, ce poate leza urechea. Așa că dați volumul la jumătate. Dacă nu există un buton de volum pe căști, limitați volumul din setările laptopului. E ușor să vă dați seama și dacă e prea tare volumul, pentru că se aude și la distanță sunetul care iese din căști. Nu-i bine așa. Deci, undeva la 50%-60% din volumul total ar trebui să fie OK și nu mai mult. Unele căști de copii limitează automat nivelul de volum, așa că vă puteți orienta și către acestea. 

3.  Limitați timpul de utilizare

Dacă aveți cum să limitați timpul de utilizare pentru copil, ar fi super să nu depășească o oră pe zi de utilizare. Noi foloseam pe rând căștile, în funcție de orele pe care le aveau copiii. O dată era Ema cu căști și Fip cu boxe, ora următoare erau invers, apoi, dacă mai aveau amândoi ore simultan, îi mutam în altă cameră, etc. Pentru adulți căștile nu-s la fel de nocive, așa că, desigur, când lucram din același spațiu, eram eu cu căștile pe urechi, ca să nu-i deranjez pe ei și ei fără. Învățaseră în perioada aceea și să utilizeze foarte bine butonul de mut :D. Dădeau drumul doar când aveau ceva de zis, așa că clasa lui Fip nu mai deranja clasa Emei 🙂 

Știu că ce am scris mai sus poate ține de … bun simț. Nu-i nimic revelator, însă când ai atât de multe întrebări și griji în minte, se mai întâmplă să ratezi chiar și unele chestii care par simple și evidente. Și dacă sunteți și voi ca și mine și vă place să fiți informați, măcar nu mai pierdeți vremea cu căutările și găsiți aici informația digerată deja, dar câteodată e OK și asta. Mai ridică din presiunea pe care o avem sau o punem pe noi. 

 

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

facebookinstagramyoutuberss Era să încep articolul cu expresia ”Primul Paște în Pandemie”, apoi mi-am dat seama că sună sinistru. Sper să fie primul, ultimul și singurul Paște în Pandemie, în ciuda faptului că n-a fost așa rău pe cât mă așteptam.  Dacă acest articol...

Ce și cât pot controla eu acum?

Ce și cât pot controla eu acum?

Eram mai cultă înainte să înceapă pandemia. Pare că-mi făcusem un scop în viață să nu-mi petrec serile în fața televizorului, așa că ascultam muzică în surdină și citeam, în timp ce beam un ceai. De când cu pandemia, s-a dus pe suflet toată cultoșenia și mă regăsesc...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Camera copilului care crește <3
Podcast Cu Diana (Episodul 19)- Creierul Și Neurotransmițătorii