Camera copilului care crește <3

Scris de Diana Vijulie
În decursul celor aproape 8 ani de când scriu pe blog și am și copila dintâi, am tot scris articole despre camera sau spațiile destinate copiilor. M-am concentrat de la început să fie vorba despre spații flexibile și ușor de modificat, tocmai pentru că și nevoile copiilor sunt schimbătoare. Camera de bebeluș a fost cameră de bebeluș (mă rog, nu camera, ci spațiul, pentru că amândoi au împărțit camera cu noi când erau bebeluși), spațiul de bebeluș care merge deja de-a bușilea și e interesat să-și aleagă jucării dintr-o zonă a arătat altfel, apoi, pe măsură ce au crescut, au apărut unele spații și au dispărut altele.
Indiferent de cum era împărțit spațiul, am fost mereu concentrată pe organizarea jucăriilor și materialelor ca să le fie ușor de văzut și ales. Nu aveam cutia aia imensă în care se pun toate jucăriile și se răstoarnă pe covor, ci jucăriile își aveau locul în raft, cam cum îmi plăcea și mie să am ustensilele pe birou sau la bucătărie sau cărțile în bibliotecă. Să le văd, să pot alege ce-mi trebuie și să nu fie nevoie să scormonesc grăbită și furioasă după una sau alta.
În tot acest setup, trei lucruri au fost mereu prezente: jucăriile, cărțile și stickerele de pe pereți. Acum copiii au 6 și 8 ani (aproape) și simt că trecem într-o nouă etapă. În lockdownul trecut le-am reorganizat camera și, ce să vezi, am demontat unul din dulapurile cu jucării și l-am scos din uz. Aștept să reiau munca la cabinet, pentru că va fi un bun dulap pentru cărți sau materiale pentru masa cu nisip. Încă nu m-am decis. Stickerele pe pereți încă mai există (pentru că am încercat să le dau jos, dar se dau jos cu tot cu tencuială, deci acolo să rămână…), însă pe ușa de la cameră (pe care am vopsit-o cu vopsea metalică) a apărut prins cu un magnet un poster cu un super erou. Cărțile au devenit și ele mai mici, pentru că au mai puține poze și au mai multe litere, deci ocupă mai puțin spațiu. Camera lor e încă destul de copilărească (sunt păpuși și mașini și tot felul de prostioare), însă parcă începe să fie ușor mai adolescentină.
Adesea strâng de pe jos un binoclu, în loc de o mașină cu cheie. Și pe cutia cu sertar nu mai sunt mulți bebeluși înșirați, ci niște păpuși decorative de porțelan. Ema nu mai caută magazine cu jucării, ci cu decorațiuni interioare, ca să-și ia un suport mic pentru cercei, o vază în care să pună o floare, un bibelou sau o pernuță decorativă. Copiii cresc și odată cu ei începe să crească și spațiul (literally, pentru că e mai puțin ocupat de tot felul de mărunțișuri :)))
Așa că eu una abia aștept să le zugrăvim camera și să dăm jos stickerele de pe pereți, pe care să-i umplem de mesaje mai relevante pentru ei. De exemplu, afirmații potrivite vârstelor lor și etapelor lor de dezvoltare. Aveam gândul de mult timp, însă mi-a revenit în atenție când am înregistrat podcastul despre bullying, împreună cu Alexandra Iftode, pentru că ea a zis ceva foarte smart în podcast, pe la final (vă las în suspans și nu vă zic ce :)). Linkul unde puteți asculta podcastul este aici: Podcast cu Diana & Alexandra Iftode (Episodul 22) – Despre Bullying.
Mesajele pe care le am în minte pentru Filip, care urmează să împlinească 6 ani:
Poți explora cine ești și poți afla cine sunt ceilalți
Poți să fii puternic/ă și poți cere ajutor în același timp
Poți testa roluri diferite și moduri diferite de a avea putere
Poți afla consecințele comportamentului propriu
Toate emoțiile tale sunt OK pentru mine
Poți învăța ce e real și ce e fantezie
Te iubesc pentru cine ești.
Iar mesajele pe care le am în minte pentru Ema, care urmează să împlinească 8 ani, sunt:
Poți gândi înainte să spui da sau nu și să înveți din greșeli
Poți avea încredere în intuiția ta pentru a decide ce vrei
Poți găsi un mod de-a face lucrurile care să ți se potrivească
Poți învăța regulile care te ajută să trăiești cu ceilalți
Poți învăța când și cum să contrazici
Poți gândi pentru tine și cere ajutor, în loc să-ți fie greu
Te iubesc chiar și când nu suntem de acord. Iubesc să cresc cu tine

De ce camera copiilor mei n-o s-arate niciodată ca pe Pinterest
facebookinstagramyoutuberssCel puțin o dată pe trimestru ne-apucăm să scoatem tot din camera copiilor și să vedem ce rămâne și ce pleacă din tot ce au. Scopul meu și scopul lor sunt foarte diferite, așa că în camera lor arată adesea ca și cum cele două scopuri ale...

Camera copilului – Spațiul fluid, care cere mai mereu modificări
Țin minte că în primul articol pe care l-am scris despre spațiile din casă destinate copiilor am spus cât de importantă e flexibilitatea părintelui în proces. Și să urmărească interesele copilului atunci când aranjează, structurează, decorează. Drept urmare, spațiile...

Din patul părinților în camera copilului – Mutarea copilului în camera lui
Știu că subiectul ”mutarea copilului în camera lui” e un subiect foarte interesant pentru părinți, fie ei noi sau vechi. Mulți dintre ei/voi/noi se întreabă ”când o fi cel mai bun moment să mutăm copilul din patul nostru în patul lui, din camera noastră în camera...

6 cărți despre frați
Acum vreo patru ani aflam că Ema va fi soră mai mare. Nu era chiar o veste neașteptată, ba chiar era o veste așteptată și foarte dorită. Cum eu am fost un copil singur la părinți, mi-a venit tare greu să-mi dau seama cum se face treaba asta de părinte de...

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența
Trăim într-o lume în care oamenii nu mai au timp. Nu mai au timp și nu mai au răbdare, iar copiii noștri sunt expuși permanent la asta. Sunt expuși la nevoia de rezultate rapide, la șabloane, la toate lucrurile astea care nu-i încurajează să-și...

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională
- Mami, ce-i aia inteligență emoțională? - Mai ții minte când am vorbit despre creierul cu care citești și creierul cu care lovești? - Da. Și despre neuronii oglindă. - Să știi cum și când să-ți folosești creierul cu care citești, ca să-l poți controla și pe ăla cu...

Cărți cu dinozauri pentru copii
A fost odată ca niciodată un băiețel de vreo 4 ani, pe care l-am cunoscut într-un magazin de jucării. Eram cu Ema de mână și cu Fip în brațe. Iar băiețelul respectiv îmi spunea în română cum se numesc toți dinozaurii expuși în magazin. I-am spus că sunt sincer...

Cărți inteligente pentru părinți (și nu numai)
Deși primesc aproape o dată la două zile câte o întrebare legată de recomandări de cărți de dezvoltare personală și/sau parentală, n-am mai scris de foarte multă vreme pe tema asta. Așa că e momentul. Bine, primesc întrebări și legate de când am timp să citesc atâtea...

Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți
- Nu stă, domne, să-i citesc. Încerc mereu, dar nici nu vine la mine. Sau, dacă vine, îmi ia cartea din mână și o aruncă. N-are răbdare. Nu știu ce să mă mai fac cu el! Sunt convinsă că multe dintre voi vă recunoașteți în propoziția de mai sus. Știu sigur, pentru că...
0 Comentarii