3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

iul. 28, 2020

Scris de Diana Vijulie

Când ai un nou născut în brațe, te uiți la el și nu-ți poți crede ochilor cât e de mic și cât de fragil pare. Te gândești oare ce o înțelege el din lumea asta mare și poate te întrebi cum o face?

O face prin simțuri. Prin stimulare senzorială. Așa învață el, dragul de nou născut, cum e treaba asta cu lumea. Tot așa va învăța și mai târziu, bebeluș fiind, apoi copil mic, apoi copil mai mare. Va învăța folosindu-și cele 7 simțuri (văz, auz, miros, gust și tactil, proprioceptiv și vestibular) în situații create artificial pentru el de către adult pentru a-l stimula, sau în situații în care se va pune singur și va explora din inițiativă proprie.

Piaget spune că punctul de plecare al dezvoltării copilului sunt reflexele (reflexul suptului, de apucare, etc.) cu care acesta se naște. Copilul vine la pachet cu aceste reflexe în primul rând pentru a putea supraviețui. Dar, odată cu trecerea timpului, bebelușul va sofistica reflexele primare și le va transforma până la urmă în acțiuni deliberate. Piaget e de părere că asta nu e nimic altceva decât o extensie a asimilării senzorio-motorie.

Apoi, toate experiențele de învățare vin să completeze experiențele inițiale. Cu cât experiențele inițiale sunt mai multe, cu atât se pot adăuga înflorituri bogate, asemănătoare mandalelor complexe și frumos colorate.

După cum spuneam, nu e necesar ca adultul să stea să tot construiască diferite contexte pentru a stimula simțurile copilului. Copilul se va pune singur în astfel de situații, mediul înconjurător fiindu-i suficient pentru o stimulare de bază. Dar întotdeauna dorim mai multe pentru copiii noștri și atunci încercăm să facem tot ce e mai bine pentru ei.

Stimularea vizuală

La început noul născut nu vede foarte bine. Studiile spun că pe o rază de 20-30 cm el vede destul de clar, în rest mai nimic. Distinge culori încă de la naștere, dar preferă la început albul și negrul, contrastele mari. Privește la început contururile obiectelor, privirea și-o focalizează asupra muchiilor. Preferă figurile umane în detrimentul obiectelor, jucăriilor, oricât de colorate și frumoase ar fi ele. Pe măsură ce crește, văzul se rafinează, imaginile devin tot mai clare, încep să îl intereseze culorile și alte detalii.

Dacă pentru un nou născut e suficient să punem la dispoziție o imagine simplă în culori contrastante (Fipul era fascinat de wrapul zebră pe care îl aveam) sau să îl lăsăm să privească frunzele mișcându-se în vânt, pentru un copil de doi ani putem combina activități mai complexe. O masă cu lumini ar putea fi de folos, un teatru de păpuși cu umbre pe perete, prinzători de lumină agățați în geam, jocul cu lanterna și tot felul de activități care să stimuleze vizual copilul, activități prin care copilul va învăța foarte multe despre mediu.

Stimularea auzului

Stimularea auditivă începe dinainte ca bebelușul să se nască. În uterul mamei, bebelușul aude vocea acesteia și sunetele de fundal. După ce se naște, bebelușul preferă în mod evident vocea mamei. Îi plac și vocile altor femei, sunetele pițigăiate (da, știu… enervantele sunete pițigăiate) și recunoaște cântecele pe care mama le-a ascultat în timpul sarcinii.

Preferă sunetele albe și roz, apoi, după șase luni muzica în genul muzicii de meditație.

Stimularea auzului la un bebeluș mic se poate face cu jucării zornăitoare, mișcarea acestora de la o ureche la alta, prin cântecele cântate de mamă, tată, bunică, vecină. Emei îi plăceau, de exemplu, plicurile cu bule, care fâșâiau când băga mânuța micuță în interior. Ca să nu mai spunem că putea și ascunde lucrușoare mici înăuntru, pe care le putea căra după ea.

Până pe la 18 luni, bebelușii nu au funcția simbolurilor sau semiotică. Nefiind capabili să folosească simbolurile (cuvinte), gândirea lor e complet diferită de ce va urma. După descifrarea limbajului, stimularea auzului se poate face diferit, în direcția verbalizării.

Adulții pot vorbi mult cu copiii, pot denumi clar obiectele, pot citi copilului, povesti, explica. Pot oferi copilului instrumente muzicale cu care acesta să experimenteze, preferabil din categoria fără butoane, ”jucării pasive pentru copii activi”

Stimularea olfactivă

Și simțul olfactiv se dezvoltă tot atunci când bebelușul e în burta mamei. El poate simți mirosuri, dar și gusturi, apoi după naștere va recunoaște și prefera mirosul mamei lui. Tot după miros poate găsi și sânul din care va suge laptele. Tot mirosul îl ajută și să creeze o legătură (bonding) cu mama sa, din pricina asta e foarte important ca mama să evite după naștere produse cu miros puternic si persistent.

După 3-4 luni, când bebelușul începe să observe că în afară de mama și persoanele care îl au în grijă mai există și alți indivizi, el poate deveni circumspect și chiar plânge atunci când simte mirosul unui necunoscut. Simțul mirosului oricum este destul de bine dezvoltat, astfel încât orice miros puternic îl poate obosi și hiperstimula pe bebeluș (aviz celor care se parfumează înainte să ia copiii în brațe; ai mei au fost amândoi foarte sensibili la stimularea olfactivă).

Cu toate astea, stimularea olfactivă făcută cu măsură e de mare ajutor în dezvoltarea copilului. Unui bebeluș îi poate fi oferită spre mirosire o floare, o frunză de mentă, un baton de vanilie. Unui copil mai mare îi putem parfuma apa de baie cu o picătură de ulei esențial sau îi putem solicita ajutorul la bucătărie unde îi putem lăsa la îndemână borcanele cu condimente (niciodată nesupravegheat!).Cu copiii mei exersam recunoașterea mirosurilor cu ajutorul difuzoarelor de aromaterapie (le găsiți pe-aici, printre purificatoarele de aer): lavandă, mentă, trandafir, cam astea erau preferatele (și încă mai sunt).

Ce e foarte interesant e faptul că simțul mirosului se activează în aceeași regiune a creierului care e responsabilă cu memoria. Deci, un miros poate foarte ușor să ne trezească amintiri, ceea ce-mi amintește de scrierile lui Proust, dar asta e altă discuție.

Stimularea tactilă

Stimularea tactilă e foarte importantă, pentru că ajută bebelușul și copilul mic să fie cât mai autonom, iar pe copilul școlar îl ajută la scriere. Totul începe de la reflexul de apucare, mai apoi bebelușul va prinde din proprie inițiativă obiectele (una din marile achiziții), va învăța treptat să le mute dintr-o mână în alta, apoi se va specializa pe prinsul în pensetă, tinutul creionului, scrisul.

Pielea este cel mai mare organ al omului, iar bebelușul mic și-o folosește la maximum. Stimularea tactilă timpurie se poate referi la mângâieri, masaj, cu mâna, cu o pană, cu o eșarfă. Bebelușului îi poate fi oferit degetul ca să îl prindă, sau jucării cu mânere.

Bebelușul mai poate primi un coș cu materiale textile diferite, texturi diferite, poate testa cu apă caldă sau apă rece și așa mai departe.

Motricitatea fină se dezvoltă treptat, până când mișcările stângace ale copilului devin sigure și precise. Un bebeluș care mănâncă singur poate primi la masă de exemplu boabe de mazăre, un copil mai mare poate fi rugat să prindă rufele cu cleștele de rufe, să descuie singur ușa de la intrare, la vârsta potrivită poate tăia hârtie cu foarfeca, turna apă în pahar sau alte activități de transfer.

Stimularea gustului

Gustul se dezvoltă și el – ați ghicit!- tot in utero. Lichidul amniotic pe care îl degustă bebe amintește de alimentele pe care le savurează mama. Unii bebeluși se vor strâmba simțind gust de usturoi, alții vor plescăi fericiți.

Ulterior, la bebelușul alăptat, laptele matern va promova aceeași diversitate de gusturi. Iată un alt avantaj al alăptării!

Apoi, odată începută diversificarea, copilul va fi supus la mult mai multe gusturi, va dezvolta preferințe și aversiuni. Papilele gustative vor fi destul de bine dezvoltate cât să deosebească dulcele de amar sau de acru, experiența fiind, deci, una completă.

Să nu uităm că în primul an de viață cel puțin, sarea și zahărul sunt de evitat.

Activitățile cele mai interesante sunt cele care combină toate cele 5 simțuri, dar mare grijă la suprastimulare!

Mai multe idei despre cele 8 simțuri și idei de activități găsești și aici: 

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Activități de vară anti-Pinterest

Activități de vară anti-Pinterest

A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se...

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

Când eram eu în școală am aflat despre faptul că avem 5 simțuri. Bunica le tot repeta cu mine și îmi spunea că sunt importante și că e important să știu care e care și ce se face cu ele. Nu înțelegeam atunci foarte bine de ce, însă acum pricep. E modul în care învățam...

Robotica la 5 și 7 ani

Robotica la 5 și 7 ani

Copiii noștri trăiesc în vremuri tare diferite de copilăriile noastre. Da, știu, copilăriile noastre erau libere, cu joaca la țară sau în fața blocului cu cheia de gât, cu hoarde de copii, rațele și vânătorii sau alte asemenea. Eu nu știu prea bine cum e asta, că nici...

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

Mai sunt câteva săptămâni până când se termină și mult așteptata vacanță de vară. Pe 9 septembrie reîncep grădinițele și școlile. Dacă aveți copii de grădiniță, asta nu o să vă afecteze neapărat planurile de vacanță, însă dacă aveți copii de...

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Nu știu ai voștri cum sunt, dar copiii mei și-ar dori foarte multe jucării. Problema cu jucăriile astea, pe care și le-ar dori copiii mei... sunt două: Că se bucură de ele un timp foarte scurt (cât le scot din pachet și încă o zi după aceea) Că apoi toate...

Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?

Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?

Povestea păpușii Barbie începe puțin înaintea anului 1959, când o fetiță se juca în sufragerie cu păpușile ei cu fețe de copil și le atribuia roluri de adult. Mama ei a venit, astfel, cu ideea unei păpuși adult și-așa a apărut Barbie în 1959....

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii