Un ritual de relaxare pe gustul meu
Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)

Cum să nu-ți dresezi câinele

iun. 23, 2020

Scris de Diana Vijulie

Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare compulsiv pe copii, ca să se joace cu ei, dacă mai face toate prostiile pe care le făcea până acum.

Dacă mă întrebați asta după ce tocmai m-a scos din sărite, o să vă răspund că nu, nu s-a schimbat nimic. Are comportamente la fel de enervante ca și până acum și e tare greu de coabitat cu el.

Dacă mă întrebați asta când trecem printr-o zi bună, în care n-a mai uitat niciun copil poarta deschisă, deci n-a mai fugit, o zi în care l-am plimbat suficient, deci n-a mai făcut pipi pe canapeaua din curte și nici pe flori, o zi în care  l-am ținut lângă mine când am avut copii în vizită, deci n-a mai sărit pe ei, o să vă răspund că încă e zălud și energic, dar nu la fel de rău ca înainte. Și, între noi fie vorba, probabil că așa și este, în realitate. Este zălud, dar nu la fel ca pe vremuri. De exemplu, spre deosebire de cum era pe vremuri, acum a înțeles să nu mai facă pipi pe canapeaua din curte, dar nu și pe covorul din living, pe care a durat fix o lună să-l curățăm de mirosul de pipi.

Sigur că-i vina noastră că nu ne înțelegem cu el. De fapt, eu n-am fost de acord cu dresajul, de la bun început, pentru că l-am considerat pe Doni o parte din familie și doar nu ne dresăm niciun membru al familiei, nu? Doar că pentru el lucrurile au fost diferite. Pentru el, noi eram haita, nu familia, iar casa trebuia, desigur, protejată și marcată bine de tot, să nu ne cotropească alte haite de câini. Bravo, Doni, am fost în siguranță datorită ție! Acum, ca să fiu sinceră, dacă i-aș fi cunoscut personalitatea, probabil că nu m-aș mai fi arătat împotriva dresajului. Doar că eu una m-am raportat la ideea de ”câine, membru al familiei cu drepturi depline” pornind de la Pimpi și Mao, doi câini complet diferiți, care chiar și nedresați puteau merge civilizat pe stradă, nu fugeau de-acasă, veneau când îi chemam și, odată priceput că nu se face pipi în casă, nu mai făceau și gata.

În comparație, pe Doni l-am luat cândva cu noi la terasă, cu lesa pusă frumos și, la un moment dat, îl vedem zburdând prin parcare. Își rosese lesa și se eliberase. I-am înnodat-o și 5 minute mai târziu era din nou ca o gazelă printre mașini. Atunci am căutat zgărzi și lese pentru câini exagerat de iubitori de libertate și ne-am oprit la o lesă de lanț. Vă dați seama ce periculos pare cu lanțul prins de zgardă și cu urechile fluturându-i în vânt :))

Așa că fac această postare ca să-mi pun cenușă în cap, pentru că acum aș vrea să-l dresăm, dar l-am zăpăcit pe cățel tare de tot până acum, încât nu cred că mai reușim să ieșim din cercul ăsta fără ajutor (ajutor în care, momentan, nu vrem să investim financiar, ca să fiu sinceră). Ce greșeli am făcut?

  1. Nu l-am învățat nicio comandă când era mic

    Aici am greșit prima dată. Când era mic l-am tratat ca pe un pui de om sau ca pe un pui de câine care nu trăiește într-o casă de oameni. Din păcate, nu avea nici exemplul unei haite, nici limitele puse de un câine mai puternic decât el, așa că a crescut zălud și despletit, cum vi l-am prezentat mai sus. Însă, cu o mare iubire de viață și de oameni. Prea mare :))

     

  2. Când l-am învățat comenzi, l-am zăpăcit de cap toți odată

    Nu exista să-i zică cineva ”stai” sau ”hai” ca să nu apară altcineva în peisaj care să repete imediat comanda, înainte să apuce bietul câine să priceapă ce vrem de la el. Asta n-a fost deloc bine, pentru că l-am încurajat să fie zălud și zăpăcit și cu deficit de atenție. Iar atunci când a învățat să facă ce-l rugasem, faptul că primea comanda de 3-4-5 ori înainte să apuce s-o execute, a învățat să nu reacționeze din prima la ce-i spunem să facă. Ceea ce pe mine m-a dus la punctul 3.

     

     

  3. Am lucrat cu el când eram frustrată

    Frustrată și foarte frustrată. Nope, n-a funcționat să încerc să-l dresez când eram nervoasă, pentru că nu era nicio plăcere pentru nimeni. Nici pentru el, nici pentru mine. Apoi m-am dresat eu pe mine însămi să asociez încercările de dresaj cu frustrarea mea și acum mă enervez imediat, de la primul refuz al lui.

     

  4. Am asociat comenzile cu chestii care nu-i plac

    De exemplu, i-am zis ”Vino” atunci când tocmai fugise de acasă și n-avea niciun gând de a se întoarce prea curând, deci îl puneam să facă ceva ce nu-i plăcea. Nu i-am zis ”vino” când îi dădeam mâncare sau când eram cu mingea în mână. Și am făcut asta și cu alte comenzi, așa încât l-am învățat să fugă de ele, nu să le execute ca să ne distrăm împreună. 

Probabil că am făcut și multe alte greșeli, nu doar cele de mai sus. Dar le-am scris pe astea, poate vă sunt de folos. Dacă aveți tips and tricks, le accept cu deschidere.

Iar despre cum să-ți dresezi câinele, în timp ce nu faci greșelile mele, poți citi în articolul din link. 

(poza am pus-o la derută, să nu vă agite în timp ce-mi citiți articolul :)))

 

2 Comentarii

  1. Ana

    Bună.

    Noi am avut cățel înainte de copii și l-am dresat, sau, cum spunea dresorul, ne-am dresat noi ca să înțelegem cum funcționează mintea cățeilor. Pe vremea aia aveam mai mult timp liber și, în afară de orele cu un specialist, lucram cu cățelul de fiecare dată când îl scoteam la plimbare. Îi plăcea f mult să lucreze și să învețe lucruri noi. Soțul meu și cu mine lucram pe rând cu el, nu amândoi o dată.
    După 6 ani, 3 copii, dat cățelul unei prietene, care nu lucrează cu el, atunci când îl mai scoatem și noi afară sau când îl mai luăm mai multe zile pe undeva, execută f bine tot ce știa!
    Dresajul a fost prin joacă, cățelul nu a fost bătut, nu i s-au aplicat șocuri electrice sau mai știu eu ce metode cu care nu as fi de acord.
    Consider că a fost cea mai bună decizie pt noi și pt el. Dacă ne vom muta la curte și ne vom lua cățel, aș face la fel!
    Succes cu Doni!

    Răspuns
    • Diana Vijulie

      Mulțumesc. Șocurile alea electrice îmi dau fiori pe șira spinării :(((

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Voiam să scriu un articol despre cărțile mele preferate din anul 2019 și am intrat puțin pe elefant.ro, să verific ceva. Nu știu voi cum sunteți, dar eu când n-am ce face, mai intru la ei pe site, și nu știu cum se întâmplă, că după câteva zile, bate un curier la ușă...

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie înseamnă să am multe creme în baie, multe tipuri de șampoane și geluri de duș, oje și parfumuri.Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie o reprezintă dilema ”în ce ordine să-mi dau cu toate cremele astea pe față” și...

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină să ziceți ”Băi, nu mai pot cu sfaturile de a crește reziliența copiilor la orice”? Sau ”Măi, dar ideea asta de reziliență sună a-i ajuta pe copii să se adapteze la situații nedrepte. Oare doar asta vreau pentru ei”? Sau ”E minunată...

Un ritual de relaxare pe gustul meu
Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)