Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)
După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

iun. 17, 2020

Scris de Diana Vijulie

Să fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să avem grijă de noi, ca să putem susține acest proces pe termen lung, după cum pare că e nevoie. De fapt, sună foarte pompos ce-am scris. Nu. Articolul de astăzi este despre mine și cum fac eu să am grijă de mine, ca să nu o iau razna și să mă simt ok pentru mine și pentru cei din jurul meu. 

Prima mea provocare în pandemie a fost legată de spațiul și timpul personale. După mulți ani de împărțit aproape tot timpul și spațiul meu cu unul sau amândoi dintre copii, în ciuda faptului că nevoia asta a fost mereu importantă pentru mine, descoperisem o rutină mai mult sau mai puțin constantă în care să pot fi eu cu mine. Aveam o pauză mai lungă pe zi între ședințe când puteam ieși din cabinet și mă puteam plimba pentru 20-25 de minute pe unde-mi venea. Dimineața, în drum spre cabinet, mă opream adesea și-mi luam o cafea, pe care o beam singură. Seara implementasem un sistem în care alternam cu V. culcatul copiilor și aveam atunci timp de citit sau de stat, pur și simplu, pe canapea, sau de pregătit casa pentru ziua următoare. 

De când cu pandemia, s-au dus toate astea, mai puțin culcatul copiilor seara. Timpul meu cu mine aproape că a dispărut, valabil și pentru V, însă acum vorbesc în numele meu. 

După ce am dat tot o vreme, mi-am dat seama că dacă n-am grijă și de mine, n-o să fie bine pentru nimeni. N-o să fie bine pentru mine, iar dacă eu n-o să mă simt bine cu mine, nu se simte nimeni bine cu mine. Bine, mi-am dat seama de asta după ce, într-o zi, mi-a pus V în vedere că-i musai să-mi iau câinele de lesă și căștile de urechi și să plec în lume. Și-am ieșit în fața curții 20 de minute și m-am întors alt om. Eh, cum plecatul de-acasă în izolare nu-i chiar o opțiune bună și la îndemână, mi-am căutat timp și loc în casă, în care să pot să am doar grija mea. Cum am făcut asta?

  1. Cu un vin bun și-o carte bună

    După ce n-am reușit să leg două pagini citite la începutul pandemiei, am renunțat la a mai citi pentru a învăța și m-am întors la a citi pentru a respira. Seara, cu un pahar de vin bun, am ignorat telecomanda de la Netflix și m-am reintrodus în tainele cititului cu ajutorul cărților lui Backman. O dată la două seri, când V culca copiii, era liniște în casă și se făcea și liniște în cap și era tare bine.

     

  2. Cu o plimbare cu mașina

    Da, în pandemie nu-i safe să ieși la plimbare pe străzi, pentru că ideea e tocmai să stai în casă. Dar, poți oricând să alegi drumul mai lung către supermarket, mai ales când locuiești în afara orașului și ai un pic de condus până la cumpărăturile săptămânale. Cu muzica tare în boxe, cu o cafea în termos, era tare bine. Condusul este o relaxare pentru mine și mi-au prins tare bine cele câteva ieșiri de genul ăsta.

     

  3. Cu o plimbare cu bicicleta pe câmp

    Când lucrurile s-au mai așezat și a devenit mai puțin periculos să ieșim din casă, am reluat și obiceiul de a ieși cu bicicleta și câinele la plimbare. În prima zi, chiar și câinele era ruginit și-abia ținea pasul cu bicicleta. Apoi ne-am reintrat în ritm.

     

  4. Cu yoga

    Yoga făcută dimineața mi-a fost de mare folos să mă simt bine cu corpul meu. De la atâta stat pe loc simțeam că mă doare peste tot. Parcă nu puteam nicicum să mă mișc. Copiii au învățat, pe sistemul ”dacă-i musai, cu plăcere” să-mi respecte cele 30-40 de minute matinale pe salteluță. 

Poate că pare banal ce-am scris. Și chiar este. Dar scopul articolului … sunt două 🙂 

Primul ar fi să-mi amintesc eu mie însămi că pot face ceva ca să-mi fie mai bine, chiar și-atunci când pare că nu-i nimic de făcut. Că am puterea de a schimba ceva în viața mea, chiar dacă nu pot schimba contextul în care se desfășoară viața mea.

Și al doilea ar fi pentru voi, să vă dați voie să fiți acolo pentru voi. Indiferent că-i cu Netflix sau vin și-o carte. E ok să ocupați timp și spațiu și e OK să-i oferiți ocazia și partenerului (sau partenerei) să și le ia. 

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce și cât pot controla eu acum?

Ce și cât pot controla eu acum?

Eram mai cultă înainte să înceapă pandemia. Pare că-mi făcusem un scop în viață să nu-mi petrec serile în fața televizorului, așa că ascultam muzică în surdină și citeam, în timp ce beam un ceai. De când cu pandemia, s-a dus pe suflet toată cultoșenia și mă regăsesc...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Jurnal de #StămAcasă – Săptămâna 3

Vine un moment în viața oricărei carantine când te oprești din numărat zile, apoi din numărat săptămâni, apoi din numărat luni. Sincer, sper că nu vom ajunge la scenariul în care ne vom opri din numărat luni, dar, în momentul de față, eu una m-am oprit din numărat...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Cum ajungi de la un ceas la o decizie nouă de viață

Voiam să scriu un articol despre cărțile mele preferate din anul 2019 și am intrat puțin pe elefant.ro, să verific ceva. Nu știu voi cum sunteți, dar eu când n-am ce face, mai intru la ei pe site, și nu știu cum se întâmplă, că după câteva zile, bate un curier la ușă...

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Când parfumul nu e doar miros, ci e dezvoltare personală

Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie înseamnă să am multe creme în baie, multe tipuri de șampoane și geluri de duș, oje și parfumuri.Ani la rând am crezut că parte din a fi femeie o reprezintă dilema ”în ce ordine să-mi dau cu toate cremele astea pe față” și...

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Cum a fost la conferința despre Efectul Cibernetic cu Dr. Mary Aiken

Vi s-a întâmplat vreodată să vă vină să ziceți ”Băi, nu mai pot cu sfaturile de a crește reziliența copiilor la orice”? Sau ”Măi, dar ideea asta de reziliență sună a-i ajuta pe copii să se adapteze la situații nedrepte. Oare doar asta vreau pentru ei”? Sau ”E minunată...

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Spune-mi ce te supără la copilul tău și o să-ți spun ce defecte ai

Psihologia ne învață multe, însă nu-i suficient că citim și învățăm. Acum mulți ani am citit, pentru prima dată, într-o carte ”serioasă” că ne supără la ceilalți exact lucrurile care ne supără la noi, de fapt. La o primă citire, m-am răzvrătit. Mă rog, mai...

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

Urmează ziua mea luna asta. Uitasem de asta, că vine acus acus, dar mi-a amintit Fip aseară, când încerca să-si facă el ordine în gânduri. “Deci, după ziua Emei e ziua mea. Si după ziua mea, e ziua lui tati. Si ziua ta când e?” Uite că e imediat după colț. Asteaptă...

Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)
După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?