Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)
După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

iun. 17, 2020

Scris de Diana Vijulie

Să fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să avem grijă de noi, ca să putem susține acest proces pe termen lung, după cum pare că e nevoie. De fapt, sună foarte pompos ce-am scris. Nu. Articolul de astăzi este despre mine și cum fac eu să am grijă de mine, ca să nu o iau razna și să mă simt ok pentru mine și pentru cei din jurul meu. 

Prima mea provocare în pandemie a fost legată de spațiul și timpul personale. După mulți ani de împărțit aproape tot timpul și spațiul meu cu unul sau amândoi dintre copii, în ciuda faptului că nevoia asta a fost mereu importantă pentru mine, descoperisem o rutină mai mult sau mai puțin constantă în care să pot fi eu cu mine. Aveam o pauză mai lungă pe zi între ședințe când puteam ieși din cabinet și mă puteam plimba pentru 20-25 de minute pe unde-mi venea. Dimineața, în drum spre cabinet, mă opream adesea și-mi luam o cafea, pe care o beam singură. Seara implementasem un sistem în care alternam cu V. culcatul copiilor și aveam atunci timp de citit sau de stat, pur și simplu, pe canapea, sau de pregătit casa pentru ziua următoare. 

De când cu pandemia, s-au dus toate astea, mai puțin culcatul copiilor seara. Timpul meu cu mine aproape că a dispărut, valabil și pentru V, însă acum vorbesc în numele meu. 

După ce am dat tot o vreme, mi-am dat seama că dacă n-am grijă și de mine, n-o să fie bine pentru nimeni. N-o să fie bine pentru mine, iar dacă eu n-o să mă simt bine cu mine, nu se simte nimeni bine cu mine. Bine, mi-am dat seama de asta după ce, într-o zi, mi-a pus V în vedere că-i musai să-mi iau câinele de lesă și căștile de urechi și să plec în lume. Și-am ieșit în fața curții 20 de minute și m-am întors alt om. Eh, cum plecatul de-acasă în izolare nu-i chiar o opțiune bună și la îndemână, mi-am căutat timp și loc în casă, în care să pot să am doar grija mea. Cum am făcut asta?

  1. Cu un vin bun și-o carte bună

    După ce n-am reușit să leg două pagini citite la începutul pandemiei, am renunțat la a mai citi pentru a învăța și m-am întors la a citi pentru a respira. Seara, cu un pahar de vin bun, am ignorat telecomanda de la Netflix și m-am reintrodus în tainele cititului cu ajutorul cărților lui Backman. O dată la două seri, când V culca copiii, era liniște în casă și se făcea și liniște în cap și era tare bine.

     

  2. Cu o plimbare cu mașina

    Da, în pandemie nu-i safe să ieși la plimbare pe străzi, pentru că ideea e tocmai să stai în casă. Dar, poți oricând să alegi drumul mai lung către supermarket, mai ales când locuiești în afara orașului și ai un pic de condus până la cumpărăturile săptămânale. Cu muzica tare în boxe, cu o cafea în termos, era tare bine. Condusul este o relaxare pentru mine și mi-au prins tare bine cele câteva ieșiri de genul ăsta.

     

  3. Cu o plimbare cu bicicleta pe câmp

    Când lucrurile s-au mai așezat și a devenit mai puțin periculos să ieșim din casă, am reluat și obiceiul de a ieși cu bicicleta și câinele la plimbare. În prima zi, chiar și câinele era ruginit și-abia ținea pasul cu bicicleta. Apoi ne-am reintrat în ritm.

     

  4. Cu yoga

    Yoga făcută dimineața mi-a fost de mare folos să mă simt bine cu corpul meu. De la atâta stat pe loc simțeam că mă doare peste tot. Parcă nu puteam nicicum să mă mișc. Copiii au învățat, pe sistemul ”dacă-i musai, cu plăcere” să-mi respecte cele 30-40 de minute matinale pe salteluță. 

Poate că pare banal ce-am scris. Și chiar este. Dar scopul articolului … sunt două 🙂 

Primul ar fi să-mi amintesc eu mie însămi că pot face ceva ca să-mi fie mai bine, chiar și-atunci când pare că nu-i nimic de făcut. Că am puterea de a schimba ceva în viața mea, chiar dacă nu pot schimba contextul în care se desfășoară viața mea.

Și al doilea ar fi pentru voi, să vă dați voie să fiți acolo pentru voi. Indiferent că-i cu Netflix sau vin și-o carte. E ok să ocupați timp și spațiu și e OK să-i oferiți ocazia și partenerului (sau partenerei) să și le ia. 

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

facebookinstagramyoutuberss Era să încep articolul cu expresia ”Primul Paște în Pandemie”, apoi mi-am dat seama că sună sinistru. Sper să fie primul, ultimul și singurul Paște în Pandemie, în ciuda faptului că n-a fost așa rău pe cât mă așteptam.  Dacă acest articol...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Trusa medicală de autoizolare (pe care apoi o putem transforma în trusa de vacanță)
După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?