Leading Out Of Drama - Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău (interviu Dana Grigoraș)
Podcast Cu Diana (Episodul 14) - Gândurile Cu Care Tu Îți Scazi Încrederea În Tine

Să ne învățăm băieții că și bărbații sunt oameni

mai 4, 2020

Scris de Diana Vijulie

Prima dată când am adus într-o zonă conștiento-rațională faptul că există diferențe între femei și bărbați a fost pe la 19 ani, când mama unui fost prieten (pe vremea aia era actual prieten:)) ) mi-a recomandat să citesc cartea aia cu femeile care vin de pe o planetă și bărbații care vin de pe alta. 

Pfoai, mi s-a părut revelatoare la momentul respectiv. Descoperisem apa caldă, bicicleta cu 2 roți egale și pâinea prăjită pe deasupra! Între timp m-am temperat puțin cu categorisirile astea și prefer să văd bărbatul și femeia din fața mea, fără să-i bag întâi în cutiuțe separate. Însă, ce am văzut la bărbații și femeile din fața mea, fără a-i băga în cutiuțe, e o anumită dinamică a exprimării emoțiilor, care, deși nu-i bătută în cuie, ne arată că există niște tipare. Și poate le-ați observat și voi: femeile comunică un pic mai mult despre emoțiile lor (nu neapărat în feluri sănătoase de fiecare dată), iar bărbații mai degrabă nu vorbesc despre asta.

Și totul se trage, desigur, de la cultura în care am crescut, unde băieții generației noastre au primit mesajul că nu e ok să plângă sau să fie speriați (”Ce bărbat ești tu dacă plângi?” – mai aude chiar și Fip; zic ”chiar și” el, pentru că deja cultura noastră de acum e un pic mai diferită și băieții încep să primească permisiunea de a simți și de a arăta că simt). Lucrurile se schimbă în bine, observ la generația tânără, unde emoțiile primesc mai mult spațiu pentru a se desfășura. Sigur, curentul împotriva simțirii și pro lui ”Fii puternic” încă există (mă seacă pe suflet să aud de ”snowflakes”, acea perspectivă că dacă ești conștient de ceea ce simți tu, dar și ceilalți și nu ignori, ci vorbești despre asta și o iei în serios, ești speriat de bombe și o să te topești ca un fulg de nea într-o zi călduroasă de februarie). Însă pare mai mult echilibru acum.

Citește și:

 

Eh… m-am luat cu lucruri serioase, când eu voiam să scriu, de fapt, despre cum la noi în familie avem parte de o dinamică atipică: creștem o viitoare femeie care nu vorbește despre emoțiile ei cât te-ai aștepta și un viitor bărbat care le identifică clar și corect, le exprimă și-apoi caută și soluții.

Da, Ema nu prea povestește despre trăirile ei. Are un stil personal de a și le gestiona, diferit de cum se așteaptă ”lumea” să simtă și să exprime emoțiile o femeie. Așa e cu ea. Și el pare să nu se încadreze prea bine în tipologiile decise de ceilalți. 

 

Ieri, la masa de prânz, Fip ne anunță că mai vrea din înghețata de vanilie. Desigur, cu o seară înainte, la o sesiune de binging între emisiunea cu făcătorii de cuțite și big bang theory, mai sus menționata înghețată fusese prăpădită de V, ca să se termine frumos ziua. La auzul unei asemenea grozăvii, copilu’ făcu ochii mari (deja vedeam cum se aglomera lichid sărat în ei), apoi explodă cu o disperare în voce cum nu vezi decât în marile tragedii ale lumii.

Mă bag și eu ca musca-n lapte și presupun că-i vorba de îngrijorare aici. Îngrijorarea că nu va mai avea înghețată. Însă, copilul mi-o taie scurt:

– Nu, nu-s îngrijorat că nu mai e înghețată. Știu că nu mai e înghețată! Așa că sunt trist că nu mai am înghețată de mâncat. 

Ceea ce e perfect logic. Frica-i despre viitor, ce frică să aibă copilul când deja știe că înghețata nu mai e aici și acum, nu că n-o să mai fie acolo și mâine. Despre ce s-a întâmplat e tristețea. Copilul a pierdut înghețata, normal că-i trist. Și plânge pentru că-i trist. Lacrimile exprimă tristețe, doar o zic mereu oamenilor cu care lucrez. Dacă plângi când ți-e frică sau ești furios, ceva nu se potrivește acolo… Plânsul e o exprimare sănătoasă a tristeții. 

Plusez.

 – Și mi se pare că ești și furios, nu?

  – Da, sunt și furios. Sunt furios și trist în același timp.

 

Băi, mă lași? Pe mine m-au costat câteva sute de lei bune orele de terapie ca să aflu cu vreo 25 de ani prea târziu că pot simți mai multe emoții în același timp. Că e ok să fiu înfricoșată și bucuroasă în același timp. Sau tristă și furioasă tot în același moment.  

 

Citește și:

Pentru că vă știu îngrijorați pentru bunăstarea tuturor copiilor din lume, vă anunț că mai exista și alt tip de înghețată în frigider, așa că problema a avut o soluție plăcută pentru toate părțile implicate.

Eh… m-am bucurat așa că familia noastră e parte din schimbarea paradigmelor, care redau bărbaților dreptul de a fi oameni.

 

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mișcare pentru copii statici

Mișcare pentru copii statici

facebookinstagramyoutuberss Am văzut că unul dintre cele mai vândute produse în timpul izolării a fost trambulina. Părinți care și-au dorit să țină activi copiii chiar și în cutiile de chibrituri (vorba bunică-mii) din București s-au gândit că aceste dispozitive vor...

Ce faci când copilul îți solicită atenția permanent

Ce faci când copilul îți solicită atenția permanent

Aseară, cât așteptam să adoarmă copiii, îmi făceam o recenzie a propriului corp și a senzațiilor pe care le simt. Eram epuizată. Vorbeam (vorba vine, scriam) cu prietenele mele, iar una dintre ele îmi spunea că așa se simțise și ea cu o zi înainte. ”Îmi venea să bat...

Jurnal de #StămAcasă – primul weekend

Jurnal de #StămAcasă – primul weekend

Jurnal de #StămAcasă - primul weekend Sâmbătă dimineața m-am trezit cu fundu-n sus. Adică, dac-ar fi să-mi asum emoțiile de-atunci și să nu fug de ele, m-am trezit tristă și speriată, care s-a tradus într-un soi de resemnare și lipsă de energie. Uh, ce mai facem și...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Leading Out Of Drama - Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău (interviu Dana Grigoraș)
Podcast Cu Diana (Episodul 14) - Gândurile Cu Care Tu Îți Scazi Încrederea În Tine