Leading Out Of Drama - Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău (interviu Dana Grigoraș)
Podcast Cu Diana (Episodul 14) - Gândurile Cu Care Tu Îți Scazi Încrederea În Tine

Să ne învățăm băieții că și bărbații sunt oameni

mai 4, 2020

Scris de Diana Vijulie

Prima dată când am adus într-o zonă conștiento-rațională faptul că există diferențe între femei și bărbați a fost pe la 19 ani, când mama unui fost prieten (pe vremea aia era actual prieten:)) ) mi-a recomandat să citesc cartea aia cu femeile care vin de pe o planetă și bărbații care vin de pe alta. 

Pfoai, mi s-a părut revelatoare la momentul respectiv. Descoperisem apa caldă, bicicleta cu 2 roți egale și pâinea prăjită pe deasupra! Între timp m-am temperat puțin cu categorisirile astea și prefer să văd bărbatul și femeia din fața mea, fără să-i bag întâi în cutiuțe separate. Însă, ce am văzut la bărbații și femeile din fața mea, fără a-i băga în cutiuțe, e o anumită dinamică a exprimării emoțiilor, care, deși nu-i bătută în cuie, ne arată că există niște tipare. Și poate le-ați observat și voi: femeile comunică un pic mai mult despre emoțiile lor (nu neapărat în feluri sănătoase de fiecare dată), iar bărbații mai degrabă nu vorbesc despre asta.

Și totul se trage, desigur, de la cultura în care am crescut, unde băieții generației noastre au primit mesajul că nu e ok să plângă sau să fie speriați (”Ce bărbat ești tu dacă plângi?” – mai aude chiar și Fip; zic ”chiar și” el, pentru că deja cultura noastră de acum e un pic mai diferită și băieții încep să primească permisiunea de a simți și de a arăta că simt). Lucrurile se schimbă în bine, observ la generația tânără, unde emoțiile primesc mai mult spațiu pentru a se desfășura. Sigur, curentul împotriva simțirii și pro lui ”Fii puternic” încă există (mă seacă pe suflet să aud de ”snowflakes”, acea perspectivă că dacă ești conștient de ceea ce simți tu, dar și ceilalți și nu ignori, ci vorbești despre asta și o iei în serios, ești speriat de bombe și o să te topești ca un fulg de nea într-o zi călduroasă de februarie). Însă pare mai mult echilibru acum.

Citește și:

 

Eh… m-am luat cu lucruri serioase, când eu voiam să scriu, de fapt, despre cum la noi în familie avem parte de o dinamică atipică: creștem o viitoare femeie care nu vorbește despre emoțiile ei cât te-ai aștepta și un viitor bărbat care le identifică clar și corect, le exprimă și-apoi caută și soluții.

Da, Ema nu prea povestește despre trăirile ei. Are un stil personal de a și le gestiona, diferit de cum se așteaptă ”lumea” să simtă și să exprime emoțiile o femeie. Așa e cu ea. Și el pare să nu se încadreze prea bine în tipologiile decise de ceilalți. 

 

Ieri, la masa de prânz, Fip ne anunță că mai vrea din înghețata de vanilie. Desigur, cu o seară înainte, la o sesiune de binging între emisiunea cu făcătorii de cuțite și big bang theory, mai sus menționata înghețată fusese prăpădită de V, ca să se termine frumos ziua. La auzul unei asemenea grozăvii, copilu’ făcu ochii mari (deja vedeam cum se aglomera lichid sărat în ei), apoi explodă cu o disperare în voce cum nu vezi decât în marile tragedii ale lumii.

Mă bag și eu ca musca-n lapte și presupun că-i vorba de îngrijorare aici. Îngrijorarea că nu va mai avea înghețată. Însă, copilul mi-o taie scurt:

– Nu, nu-s îngrijorat că nu mai e înghețată. Știu că nu mai e înghețată! Așa că sunt trist că nu mai am înghețată de mâncat. 

Ceea ce e perfect logic. Frica-i despre viitor, ce frică să aibă copilul când deja știe că înghețata nu mai e aici și acum, nu că n-o să mai fie acolo și mâine. Despre ce s-a întâmplat e tristețea. Copilul a pierdut înghețata, normal că-i trist. Și plânge pentru că-i trist. Lacrimile exprimă tristețe, doar o zic mereu oamenilor cu care lucrez. Dacă plângi când ți-e frică sau ești furios, ceva nu se potrivește acolo… Plânsul e o exprimare sănătoasă a tristeții. 

Plusez.

 – Și mi se pare că ești și furios, nu?

  – Da, sunt și furios. Sunt furios și trist în același timp.

 

Băi, mă lași? Pe mine m-au costat câteva sute de lei bune orele de terapie ca să aflu cu vreo 25 de ani prea târziu că pot simți mai multe emoții în același timp. Că e ok să fiu înfricoșată și bucuroasă în același timp. Sau tristă și furioasă tot în același moment.  

 

Citește și:

Pentru că vă știu îngrijorați pentru bunăstarea tuturor copiilor din lume, vă anunț că mai exista și alt tip de înghețată în frigider, așa că problema a avut o soluție plăcută pentru toate părțile implicate.

Eh… m-am bucurat așa că familia noastră e parte din schimbarea paradigmelor, care redau bărbaților dreptul de a fi oameni.

 

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 țări în care bărbații poartă fuste (inclusiv România)

4 țări în care bărbații poartă fuste (inclusiv România)

facebookinstagramyoutuberssVestimentația e un construct social. Faptul că există modă, faptul că femeile se îmbracă într-un fel, iar bărbații în alt fel, este, printre altele, un mod de comunicare. Comunicăm către exterior cum suntem și de ce grup de oameni aparținem....

Cum să-ți îngrijești emoțiile?

Cum să-ți îngrijești emoțiile?

facebookinstagramyoutuberss”Fip, nu poți avea mereu tot ce-ți dorești” Fraza de mai sus este un laitmotiv al familiei noastre în această perioadă în care lui Fip încă îi e greu să se despartă de hainele lui de copil-centru-al-universului. Încă exersăm răbdarea cu el...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

facebookinstagramyoutuberss Una din ”problemele” universale ale părințelii este... desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel...

Grijă de tine, ca să-ți fie bine

Grijă de tine, ca să-ți fie bine

facebookinstagramyoutuberssAm tot scris și spus eu asta, însă o s-o tot repet, pentru acelea dintre voi care m-au cunoscut mai târziu. Până acum câțiva ani, relația mea cu pielea mea era una aproape non-existentă. Tenul meu a fost mereu extrem de permisiv și...

Cum ne lăsăm duși de nas

Cum ne lăsăm duși de nas

facebookinstagramyoutuberss  Flower photo created by nakaridore - www.freepik.com Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii....

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Leading Out Of Drama - Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău (interviu Dana Grigoraș)
Podcast Cu Diana (Episodul 14) - Gândurile Cu Care Tu Îți Scazi Încrederea În Tine