Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas – nu însărcinată, ci cu două numere în plus la sutien), de ochii prea migdalați, de părul prea nu știu cum. Și de dinții prea galbeni. Căci da, lăsând și presiunea și toate cele într-un colț de cameră, la sfârșitul zilei, când mă uit în oglindă, îi văd.

I-a văzut și dentista la care m-a dus mama să ne spună ce să facem. ”Ce să facem, doamnă, n-avem ce să facem. Smalțul dinților e subțire (confirm, chiar e… îl simt la fiecare ceai cald și înghețată rece), drept urmare mult prea translucid”. Acum X ani, când nu știu ce fel de tratamente existau față de ce-o exista azi, a refuzat să-mi facă tratamente de albire, pe motivul că ar sensibiliza și mai mult dinții și nu mi-a rămas decât să mă spăl bine și să mă accept așa cum sunt. Greu, nene. Greu.

Așa că, în loc să mă accept, am încercat tot felul de soluții. Pastele de dinți pentru albire sau diferite ”tratamente naturiste”. Vă zic ce am încercat și cum a mers. N-am încercat aparate pentru albit dinții sau alte lucruri tehnologizate (dacă ați folosit voi, ziceți cum vi s-au părut).

1. Frecat dinții cu sare

Mama insista ca de două ori pe săptămână să-mi frec dinții cu sare grunjoasă. Udam periuța și o băgam în cutia albă cu capac, de lângă aragaz. Acum că mă gândesc înapoi, îmi dau seama cât de neigienic procedam (toată lumea mânca ciorbă cu saliva mea de pe periuță, bleahs), dar atunci nu mă gândeam așa de departe. Sarea e abrazivă și curăță dinții, așa că ar trebui să-i curețe, iar pe termen lung să-i și albească. Nu-mi dau seama dacă e placebo sau nu, dar chiar păreau mai albi. Și, adevărat, se simțeau foarte curați după un astfel de periaj.

2. Frecat dinții cu bicarbonat

Asta am urât cu pasiune. Tot mama mi-a propus, dar n-am suportat niciodată gustul ăla oribil de bicarbonat. Câteodată mi-l amesteca în sare, ca să nu-l mai simt, dar tot îl simțeam. Nu știu să vă zic efectele pe termen lung, pentru că mă fofilam cât puteam de la practica asta, de a-mi băga în gură periuța cu bicarbonat. Oribil. Daaaaar, dacă n-aveți grețuri din astea, chiar sunt curioasă dacă la voi se vede ceva.

3. Periuță de dinți electrică cu program de albire

Noi suntem toți fani periuțe electrice. E chiuveta noastră plină de periuțe electrice pentru adulți (eu am două, pentru că cea veche nu dorește să-și dea duhul, după mulți mulți ani de utilizare, V are una, iar copiii au și ei două periuțe electrice pentru copii) Am încercat, dar era prea agresivă pentru dinții mei sensibili, așa că am revenit la programul pentru dinți sensibili. Dar, până să ajungă să mă doară dinții, simțeam că mi-i curăță până la rădăcină :))

4. Periat cu turmeric

Ei, pe-asta n-o mai știu de la mama, care gătea românește și nu chinezește sau indian. Pe-asta am descoperit-o, desigur, pe facebook, așa că am și încercat-o, de ce nu? Și am încercat cele două variante: în ulei de cocos sau simplu. Cu ulei de cocos mi s-a părut grețos și scârbos și n-am putut. Dar simplu, pe periuță, a mers bine. Mi-a curățat dinții și, poate că a fost doar o iluzie optică pe care o ai după ce îți clătești bine dinții complet galbeni, dar apoi au părut mai albi (mai ales după mai multe utilizări).

Voi ce-ați încercat?