Acum mulți ani, mult prea mulți ani (dar frumoși ani) aș fi fost în a treia zi de școală (da, băiețelul îmbrăcat în trening din poza în care toate fetițele erau în fustă și bluză cu volane, eram eu, pe la 7 ani și câteva luni, în prima mea zi de școală). Când vârfurile cariocilor galbene încă nu erau murdărite de tot, când încă mai aveam ascuțitoarea în penar și când stiloul chinezesc nu crăpase încă și nici nu i se lăbărțase vârful ca o limbă de șarpe. Nu aveam carioci parfumate, nici creioane cu vârfuri imortale, nici compas cu protecție la vârful ascuțit. Aveam, asemeni fiică-mii, care a început școala de o săptămână și trei zile, un entuziasm la fel de ascuțit ca vârful creionului HB, care mă murdărea pe lateralul mâinii.
Pe lângă penar cu creioane, carioci și stilou, aveam caiete care trebuiau îmbrăcate în coperți de mușama albastră, cărora trebuia să le trag linie la două pagini de la cotor (două linii paralele, ca să arate mai bine), aveam etichete, pe care trebuia să-mi scriu numele, clasa și materia (de fapt, îl scria tata, care avea un scris impecabil, ca de șablon), aveam caiet de geografie, de biologie, bloc de desen. Acuarele noi, pensule noi cu vârf de plastic, sugative și colțare pentru caiete. Cumpăram toate lucrurile astea noi de la librăria din piață și le aduceam acasă, unde făceau un maldăr care mirosea a curat, a un nou început, a entuziasm.
Apoi, pe măsură ce le aranjam, maldărul din stânga se muta în grupulețe organizate din dreapta. Caietele cu copertă într-un teanc, caietele de rezervă în alt teanc, penarul aranjat alături, toate puse peste blocul de desen care era mare și le putea cuprindea pe toate. Apoi își găseau locurile lor. Caietele pe care urma să le folosesc în curând, creioanele pentru acasă, riglele, compasul, toate intrau în sertarul biroului. Într-un dulap din bibliotecă intrau rezervele, așteptându-și cuminte rândul să intre într-o copertă deja măzgălită sau cu stickere pe ea, să li se tragă linii și să li se lipească etichetele cu nume, clasă și materie.
Pentru fie-mea n-am urmat procesiunea de mai sus în primul an de școală. Din fericire, în clasa pregătitoare nu are nevoie de 50 de caiete, din fericire nu prea mai sunt la modă coperțile de mușama albastră, din fericire stilourile de-acum nu mai curg, se crapă greu și, de fapt, scriu în loc să zgârie. N-am cumpărat sugativă, n-am fabricat colțare pentru caiete. Dar mi-am amintit de începuturile mele de școală, de senzația aia de vas curat și proaspăt, care așteaptă să fie umplut cu experiențe frumoase, cu informații noi, cu prietenii (eu eram vasul cu pricina, în caz că nu mi-a ieșit metafora).
Știu că nu-s singura care-și amintește cu bucurie de începutul școlii, în ciuda faptului că și eu, ca și mulți dintre voi, am vrea să schimbăm câte ceva în sistemul de educație. Știm că se poate mai bine și am vrea asta pentru copiii noștri, dar am fi vrut asta și pentru noi. Da, mi-ar fi plăcut și mie un stilou roz cu fluturi când eram în clasa I, stilou care să scrie cursiv, care să nu-mi curgă pe degete, care să nu se strice din primele două săptămâni de utilizare. Dar, cu tot stiloul meu chinezesc de calitate îndoielnică, tot mi-a plăcut școala. Și pentru că vreau să împărtășesc asta cu voi, propun să facem un cadou cu rechizite. Dar nu înainte de a vă povesti despre o campanie care se numește ”BIC pentru educație” și pe care o susțin din tot sufletul. Să vă povestesc.
Campania BIC pentru Educatie este o campanie dedicată, în principiu, cadrelor didactice, dar cum între cadre didactice și părinți nu poate să nu existe o relație de colaborare pentru binele copiilor, campania se bazează și pe sprijinul părinților, iar premiul cel mare este un voucher de 1000 de euro pentru echiparea clasei cu diferite materiale. Locurile 2 și 3 vor primi rechizite BIC pentru toţi elevi
La acest concurs pot participa doar cadrele didactice din ciclul primar, iar lucrurile se desfășoară astfel:
Etapa 1 – Înscrierea (a început pe 9 septembrie și se încheie pe 29 septembrie)
În magazinele participante la campanie, un elev și părinții lui se duc să se mai uite la pixuri și caiete. Descoperă în magazin un colț special amenajat cu rechizite și produse BIC. Ce drăguț. Copiii și părinții pot face acolo diferite activități, iar la final, elevul va primi un card special (ca o felicitare) pe care îl poate completa și dedica învățătorului sau învățătoarei sale. Când ajunge copilul la școală, îi oferă învățătorului sau învățătoarei cardul cu urarea. De exemplu, așa:
Sau, dacă nu e timp de ajuns în magazin, nu e nicio problemă. Cartolina poate fi descărcată și de pe site (de-aici) și completată în clasă, împreună cu elevii.
Apoi, învățătoarea/învățătorul va înscrie clasa
Deci, dacă ești părinte cititorul articolului, poți anunța învățătoarea/învățătorul despre campanie, iar dacă ești cadru didactic poți înscrie clasa ta la concurs.
Etapa 2 – Votarea (30 septembrie – 18 octombrie)
Acum e nevoie să aduni voturi cât mai multe, pentru a câștiga marele premiu, pentru că după perioada de înscriere, profesorii și părinții pot vota clasa ”preferată”. Și-aici intervine și implicarea părinților, care-și pot mobiliza familiile, prietenii, cunoscuții, pe doamna de la magazinul de la parterul blocului sau pe oricine doresc, să voteze clasa copilului.
Apoi e simplu. Clasa cu cele mai multe voturi, este câștigătoarea marelui premiu, voucherul în valoare de 1000 de euro, pe care îl puteți folosi pentru echiparea clasei. Câștigătorul este anunțat pe 25 octombrie.
Dacă vreți și mai multe detalii sau regulamentul de concurs sau să vă înscrieți sau orice, găsiți informațiile pe site-ul BIC pentru educație.
CONCURS
Și-acum concursul de care v-am spus și care se desfășoară pe pagina de facebook a Gangblog :
Povestește-mi despre cum îți amintești tu prima zi de școală, cu bunele și cu relele ei, apoi dă share articolului meu, ca să ajungă informația asta prețioasă la cât mai multe clase. Ai timp să faci asta până pe 29 septembrie, căci pe 30, dis de dimineață, voi extrage prin tragere la sorți, 3 câștigători.
Fiecare câștigător va primi câte un pachet de rechizite BIC, alcătuit din:
- Creioane de colorat BIC Kids Evolution 24 buc – 1 pachet
- Markere de colorat BIC Kids Kid Couleur 24 buc – 1 pachet
- Roller cu gel termosensibil BIC Gelocity Illusion – 1 buc
- Stilou BIC X-Pen + 6 rezerve – 1 buc
- BIC Pic 2 buc – 1 pachet
- Creioane grafit cu radiera BIC Evolution Stripes 8 buc – 1 pachet
- Lipici Glue Stick 36 g – 1 buc
- Radiera Galet – 1 bucHai, s-aveți spor nu doar la învățat, ci și la cele două concursuri!
Avantajele și dezavantajele unui freelancer (care lucrează în relație cu oamenii)
Soțul meu e foarte inteligent și intuitiv. Când a împlinit Ema un an, m-a întrebat foarte clar:
– Ce faci când se termină concediul de creștere a copilului? Te mai întorci la birou sau nu?
Mi-e frică să nu-mi pierd amintirile
Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre pozele și filmulețele pe care le avem cu copiii. Care sunt niște comori fără de preț, amintiri ce nu pot fi înlocuite cu nimic. Vorba reclamei, pentru orice altceva există nu știu ce card de credit.
Un băiețel și pasiunea lui: tortul
– Filip, Filiiiiip, unde ești? Filiiiiiiip?
Stop. Rewind (sunet de casetă care se derulează). Unde suntem și de ce-l căutăm pe Fip?
E 16 decembrie, undeva pe la ora prânzului. Suntem toți 4 la
Eram foarte incantata in prima zi de scoala ca voi avea colegii noi si o voi cunoaste pe doamna ,de emotii am uitat ghiozdanul acasa dar in rest a fost bine .
Avem emotii ,dar asteptam cu nerabdare sa primesc abecedarul pentru ai arata fratelui meu mai mare ca am si eu manuale ,pentru ca nu ma lasa sa le rasfoiesc pe ale lui .
Nu știu, de ce, am avut emoții asa mai ca bunica pentru nepotul care a trecut în clasa a II – a. Cred ca dragostea pe care o port își spune cuvântul.
O,oho prima mea zi de scoala a fost una hazlie ,si sa intimplat acum 55 de ani (acum am 62 ) ,atunci aveam 7 ani ,cind am mers in clasa intii ,si imi amintesc ca dupa ce ne,am asezat in banci ,,tovarasa ” invatatoare de atunci a inceput ca sa ne cunoasca mai bine ,sa treaca prin dreptul fiecarui copil ,si sa ne intrebe cum ne cheama si ce vrem sa ne facem cind vom fi mari ?Unul spunea ca Dr ,altul aviator ,altul profesor ,alta farmacista ,alta doctorita etc etc .Cind ajunge in dreptul meu imi spune cu glas blajin si dulce : Ia spune mai Ionica dar tu ce vrei sa te faci cind vei fi mare ?Eu de colo cu glas tare si apasat zic tare : tractorist ,tractorist ,tractorist .( as vrea sa va spun ca ,cind eram mic imi placeau grozav tractoarele si toata ziua alergam dupa ele pe cimp si le urmaream cum ara si discuiesc si le imitam asa din gura cum sint ele accelerate la maxim ) Cind a auzit ,,tovarasa ” ca vreau tractorist imi zise :O,mai Ionica ,tu esti un baiat destept ,cuminte ,cred ca tractorist nu ,i bine ca toata ziua umbli murdar ,plin de praf ,motorina ,vaselina si pe deasupra te mai si ,,zgiltiie” de nu mai esti bun de nimic .Ce zici imi zise tovarasa ,nu ar fi mai bine sa te faci un INGINER ?
-O,am zis eu ,nu ,nu ,nu vreau inginer ,ce vreti sa fiu si eu cu gura strimba ca ,,tovarasul inginer Cascaval de la noi de la CAP ” ? ( pe atunci la CAP din comuna era sef un inginer cu numele acesta ,care avea de la un accident ,o infirmitate la gura ,era asa cu ea intr,o parte si eu dupa mintea mea de atunci ,imi imaginam ca daca te faci inginer ai sa ramii cu gura strimba ) O ,cind au auzit copii si tovarasa ce am spus ,au inceput sa rida cit ii tineau gura de nu se mai opreau .Anii au trecut ,am terminat opt clase si dupa aia m,am dus la Sc mecanici agricoli Falticeni si m,am facut tractorist ,am lucrat in cimpul muncii ,mi a placut meseria si am facut o cu placere si am iesit la pensie ,si credeti ,ma ca daca ar fi sa iau viata din nou de la capat ,tot tractorist m,as face si NICIDECUM inginer cum mi,a zis atunci ,,tovarasa ” !
Îmi aduc aminte cu drag de emoția reîntâlnirii 😀 în prima zi de școală cu profesorii 👩🏫👩🏫și colegii atunci când fiecare povesteam ce am făcut în vacanta😁.
Prima zi de scoala a fost cu multe emotii si multa nerabdare sa imi vad colegii
Am fost foarte, foarte emoționată și gatuita de emoție. Nici nu mai știam cum mă cheamă. :)))
Iar în legătură cu celălalt concurs, păcat că este cu nr. de like-uri, cei din scoli mici, de la sate sau orașe mici nu au nici o șansă.