Azi dimineață mi-am luat botinele în picioare. La 6 și jumătate, când m-am trezit complet morocănoasă, cu o moacă de parcă peste noaptea întreruptă de nu spun ce copil mic al familiei (care nici măcar nu mai e așa mic) mi se înecaseră toate comorile cu oxitocină, dopamină și serotonină, era frig. Am scos nasul pe geam și l-am băgat repede înapoi. Copilul mic, care dormise mult mai bine decât mine, în ciuda celor un miliard și jumătate de treziri (dacă ați deschis blogul mai târziu și nu știți, are 4 ani și 8 luni, damn it!), a plecat în goană către debara, să-și caute mânușile de polar și gulerul de munte. Erau vreo 10 grade. Între timp, s-au făcut mai multe. Pe la prânz chiar vreo 20, vreme încă bună de sandale…

În fine. Dar, cu toate cele 20 de grade de la prânz, a venit toamna. Încet, să nu ne dăm seama, dar nu mai e mult până când o să-mi trag niște șosete mai groase pe sub botine și un paltonaș subțire peste vesta care-mi acoperă șalele și până când o să fie extrem de important să nu-mi mai uit umbrela acasă (deși știu că o s-o uit și o să plec iar de la cabinet înfășurată în saci (curați) de gunoi – been there, done that, nu-i așa rău cum sună.

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

Și-atunci, cum facem să nu ne punem viața on hold de toamna până primăvara? Ne echipăm corespunzător, sigur că da!

1. Haine de ploaie

Să-i dea universul sănătate cui a inventat hainele de ploaie și noroi pentru copii. Pantalonii/salopetele subțirele, pe care poți să le tragi peste hainele normale și jachetele care acopera trunchiuri, brațe și capete de copii. Cizme în picioare și dacă nu e furtună, putem ieși în liniște (sau în țipete, cântece, râsete și ce-o mai fi, doar liniște nu) la plimbare cu bicicletele.

2. Haine în straturi

Exact cum ziceam, azi dimineață erau 8 grade, acum sunt 20. Din fericire, m-am îmbrăcat în straturi de haine pe care le pot pune și da jos de pe mine în funcție de cum crește și/sau scade temperatura de afară. Așa și cu copiii și de-asta mă bucur că am descoperit hainele de ploaie foarte subțiri, pe sub care pot pune straturi mai multe sau mai puține de haine. Atunci când pedalezi, e nevoie să ai opțiuni, pentru că te încălzești mai repede, dar dacă te oprești, ți se face răcoare, la fel și dacă începe o ploaie sau un vânt. Deci, pe biciclete cu haine multe și ușoare.

3. Suporturi impermeabile

Ei, schimburile și toate lucrurile astea trebuie să stea și ele undeva la loc sigur, departe de ploaie. Fie că le pui într-un rucsac pe sub protecția ta de ploaie, fie că ai o geantă a bicicletei, ambele soluții sunt bune. Atenție doar ca geanta bicicletei să fie și ea impermeabilă.

4. Atenție la alunecat

Totul pare simplu, atenție doar să nu alunecați. Asta nu se controlează din haine și nici nu există protecții impermeabile pentru asfalt, ci din multă atenție, mai ales la curbe, unde mai fuge o roată. O zic din proprie experiență, nu din altceva. Mi-am făcut genunchiul pilaf în primăvară, cu noua mea bicicletă înaltă cât o casă cu 2 etaje (nu e așa înaltă, e normală, doar eu mă simt ca la circ pe ea, după ce multă vreme am mers pe o bicicletă cu roți de 16).

5. Atenție și la frâne

În vara asa am fost la un curs defensiv de conducere și am experimentat cum e cu frâna pe apă la 50 kmh și la 55 kmh. Dacă sunteți curioși, la spațiul de frânare s-au adăugat câțiva zeci de metri doar de la 5 kmh în plus. La fel, și bicicletele frânează mai greu pe apă, așa că exersați înainte să vă aventurați. Și voi, dar învățați și copiii cum să frâneze pe apă, lăsați-i să exerseze până plecați și insistați să-și coreleze viteza de deplasare cu starea carosabilului (știu, sună bine, nu? :D)

6. Cască și când e frig

Nu, casca nu poate fi înlocuită de căciulă. Există soluții de căciuli care pot fi purtate sub cască, căutați cea mai bună variantă pentru voi 🙂

În afară de toate aceste puncte, aveți grijă să curățați temeinic bicicletele de noroi când ajungeți acasă, ca să le țineți în formă bună. Și-atât. Da, mi-ar plăcea mie să stau în casă până la primăvară, dar asta probabil pentru că o fi fost vreo perioadă în viața mea când exact asta se întâmpla, dar copiii sunt modelați diferit. Bicicletele, locul de joacă, plimbările și drumețiile sunt acolo în toate anotimpurile. Trebuie doar noi să ne adaptăm la vreme, nu vremea să se adapteze la noi 🙂