Încă de când era Ema mai mică ea a fost greu de impresionat. Stiu că îmi propusesem explicit într-o perioadă să transformăm părticele din viața noastră într-o aventură, însă, fiind atât de greu de impresionat, nu reuseam niciodată.
– Ema, ne-am pierdut în pădure si nu mai stim să ajungem la cabană. Ce aventură, nu?
– Nu.
– Ema, suntem cu bicicletele în cele mai mari noroaie si, uite, am trecut cu bicicleta chiar prin râu. Ce aventură, nu?
– Nu.
– Ema, am rămas blocați cu masina pe o plajă pustie. Oare cum o să mai iesim de aici? Trebuie să căutăm ajutoare. Ce aventură, nu?
– Nu.
Până la urmă am renunțat. Asa e viața noastră, lipsită de orice aventură.
Ei bine, Fip e mult mai usor de impresionat. Practic, nu trebuie să depun eu niciun efort. El e pur si simplu impresionat de viață în sine. Viața e o aventură, atunci când stii din ce unghi s-o privesti.
Zilele trecute am fost cu el în supermarketul din cartier. Un supermarket normal, cu produse si rafturi, cu cumpărători si oameni care lucrează în magazin, cu lapte, cu ouă, cu apă, cu cafea. Si cum căutam eu cafeaua în raft (iar viața mea devine si ea o aventură când rămân fără cafea în casă, ceea ce se si întâmplase, de fapt), vine Fip la mine, mă ia de mâini, mă priveste prin ochi direct în suflet si-mi zice cu entuziasmul pe care toți l-am avut cândva (ok, mai puțin Ema), dar l-am pierdut pe parcurs:
– Mami, omul ăla a clipit la mine!
– Ce om? Cum adică?
– Maaaaamiiiii. Păzitorul! Păzitorul a clipit la mine cu un singur ochi! Cred că stie unde e comoara. De-asta e Păzitor aici, că stie unde e comoara. Mami, trebuie să găsim comoara de care vorbeste Păzitorul! Haide odată!
Eu îmi găsisem comoara. Era într-un pachet prin care se simțeau boabele. I-am mulțtumit (în gând) Păzitorului comoarei si celor câteva milioane de oameni care au făcut comoara respectivă posibilă (mi-am amintit de un TED talk pe care l-am văzut în avion, cu un tip care decide să mulțumească tuturor celor responsabili pentru cafeaua lui si pe care vi-l las mai jos).
Si mi-am confirmat. Viața fără cafea chiar e o aventură!
Via
Nu contează cât de mare e cadoul. Dacă e mai mic decât altul, e mic!
De-aici a pornit o dezbatere aprinsă, presărată cu ”Dar, Ema, gândește-te cum o să mă simt eu când tu o să deschizi cadoul și eu o să am NI-MIC!” și ”Dar, Fip, tu o să primești de ziua ta. De ziua mea, eu sunt importantă”.
Cum am încercat eu din greu să ajung la Conferința Națională de Analiză Tranzacțională
Și discutam cu V. despre weekendul meu liber, în care el nu avea nimic plănuit. Ce simplu și frumos e să colaborăm așa, ca să ne îndeplinim nevoile și dorințele amândoi. Tare mult îmi place cum facem lucrurile astea împreună. Suntem faini tare…
Acum ceva mai puține luni, vine și el la mine:
Să folosim resursele planetei noastre gândindu-ne la următoarele 7 generații
Anul acesta am încercat mult sa ne concentram (noi, ca familie) pe a fi cât mai prietenoși cu mediul și cu natura. Procesul a început de când avem copii, într-o încercare de a face ceva pentru viitorul lor