Viața e o aventură
Activități de vară anti-Pinterest
Urmează ziua mea luna asta. Uitasem de asta, că vine acus acus, dar mi-a amintit Fip aseară, când încerca să-si facă el ordine în gânduri. “Deci, după ziua Emei e ziua mea. Si după ziua mea, e ziua lui tati. Si ziua ta când e?”

Uite că e imediat după colț. Asteaptă linistită să mai treacă vreo 2 săptămâni si-un pic si vine imediat. Dacă o să vă întrebați câți ani împlinesc, să stiți că si eu m-am întrebat si am aflat doar după un calcul matematic simplu. Câți ani au trecut din 1985 si până în 2019? Destui, dar parcă nu suficienți. Parcă puteam să fac mai multe, să stiu mai multe, să-mi iasă mai multe. Poate vă identificați si voi cu insuficientul ăsta, când orice ai face, parcă tot nu-i destul.

Si ce fac eu atunci când îmi vin gânduri din astea fanteziste? Le compar cu concretul realității. Ce am făcut? Ce n-am făcut? Ce înseamnă suficient? Ce înseamnă insuficient? Drept urmare, mi-am scris o scrisoare. Când o să am acces la o masină a timpului, o s-o pun la curier si o să mi-o trimit. Până atunci, o pun aici.

Dragă Diana,

Wow, ce perioadă frumoasă din viața ta. Când îmi amintesc de-adevăratelea de tine, îmi dispare gândul urât. Pentru că esti misto. Atât de misto pe cât poți fi acum. Stiu că îți faci griji câteodatâ, dar respiră. O să cresti, o să te maturizezi, o să te aliniezi. O să lucrezi la tine, o să fii mai profundă, dar acum ai nevoie să te bucuri de viață.

Îți mulțumesc pentru toată experiența de viață pe care ai acumulat-o. Pentru toate deciziile bune si pentru toate greselile. Stiu că în serile în care pare că nimic n-are sens n-o să mă crezi când o să-ți spun că toate greselile tale sunt bune. Că esti bună si frumoasă si că din toate greselile astea ai crescut. O să înveti să pui limite din ce în ce mai bine, o să construiesti si o să dărâmi ziduri, o să cresti din tot. Si tot are un sens. 

Îți mulțumesc că muncesti si că esti serioasă. Si că te bucuri de munca ta. O să tot descoperi lucruri minunate de făcut si o să te bucuri de fiecare dintre ele. Stiu că unele dintre ele sunt coplesitoare câteodată, dar ia-le câte una pe rând si o să vezi că o să le aranjezi pe toate. 

Esti puternică, desi nu o stii. O să afli asta atunci când o să ai nevoie să te iei mai mult în serios. Si, uite, eu stau si mă gândesc la tine si îmi dau seama cât de puternică esti si prin câte ai trecut… Stiu, ți se pare că viața ta e usoară si că tocmai de-asta reusesti să treci prin ea, dar nu-i usoară. O faci tu să pară usoară, pentru că ai resurse si instrumente si le folosesti. Esti minunată!

Tu m-ai făcut să fiu eu. Cu prieteniile tale, cu iubirile tale, cu reusitele tale si cu esecurile tale. Diana de douăzeci si ceva de ani, tu ai făcut ca Diana de aproape treizeci si patru de ani să fie asezată. Să se iubească. Să construiască poduri. Să aibă o căsnicie cum stiu că îți doreai, dar nu credeai că vei avea. Si doi copii minunați la care visai, dar pe care erai sigură că n-o să ajungi să-i ai. Nu, nu te-ai “înecat ca țiganul la mal”. Ai mers până la capăt. 

Iar eu am crescut din tine. Am învățat de la tine. Am câstigat si am pierdut. Oameni, ocazii. Pe tata. Copilăria.

Asa că îți mulțumesc pentru tot. Pentru lecții, pentru amintiri. Si, stii? Câteodată mi-e dor de energia ta, de lipsa ta de limite, de bucuria ta. Chiar si de prejudecătile tale. De personalitatea ta colerică. Am nevoie să redescopăr asta în mine. S-a pierdut undeva în empatie si linistea de care am avut atâta nevoie o vreme. Vrei să mă reînveți cum se face?

Cu drag, îmbrățisări si iubire,

A ta Diana de aproape treizeci si patru de ani. 

 

Viața e o aventură
Activități de vară anti-Pinterest