A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se organizau ai mei pe vremea mea. Stăteam cu bunicii din București până veneau ai mei de la serviciu, apoi plecam o vreme și la Ploiești, la bunica de la curte. Nu am avut vacanțe la țară (că n-aveam unde), dar la Ploiești aveam un vișin în care mă puteam urca (dar nu mă urcam, pentru că îmi era frică), vecinii aveau găini (noi nu) și erau copii pe stradă, cu care mă puteam juca. Scoteam o pătură la poartă, păpușile, hainele de păpuși, cărucioarele și mașinuțele și tare repede treceau zilele.
Pe lângă joaca liberă, aveam și ”activități organizate”. Bine, nu vorbmin de activități gen Pinterest și nici nu le zicea activități. Le zicea doar ”n-o să stai toată ziua pe stradă, hai că îți ajunge; mai fă și altceva” sau ”toți copiii au treabă și nu pot ieși la joacă”.
Așa că îmi amesteca bunica săpun cu apă, îmi dădea o macaroană cu gaură și făceam baloane.
Trăgeam la țintă cu praștia făcută de bunicul, pe care o foloseam cu muniția făcută din sârmă întoarsă în formă de U.
Trăgeam cu mingea la perete, ca în reclama aia de la radio cu doamna bătrână supărată că-i pică tencuiala.
Spălam pe jos cu furtunul.
Găteam sărățele cu cremă de ciocolată (oribilă combinație).
Culegeam pătrunjel pentru supă (deși nu-mi plăcea pătrunjelul în supă).
Desenam cerculețe cu apă în jurul furnicilor, ca să văd cum găsesc ieșirea din situația fără ieșire (aveam o seringă pentru această activitate).
Pictam pietre. Pictam paie. Pictam foi. Pictam pahare. Pictam bucăți de metal. Pictam… mă rog, v-ați prins. Pictam orice.
Și făceam haine păpușilor cu bucăți de material primite de la fina bunicii, care fusese croitoreasă și un capsator.
Jucam tabinet și macao cu bunica, un joc de-a cumpărăturile, fotbal cu nasturi, ascultam muzică la radio și făceam pâine prăjită cu unt pe reșou (erau mai bune decât cele pe aragaz).
Ah, da. Și mă fandoseam la oglindă, în casa din spatele curții unde era răcoare, dar (mai ales) eram singură.
Acum parcă mi-e și rușine să le pun copiilor în față așa niște activități simple. Dacă nu-mi ia 2 ore să le pregătesc, parcă nici nu merită să-i obosesc. Sigur că glumesc. Nu mai fac asta. Am depășit perioada cu vreo 4 ani. Și chiar dacă ai mei copii n-au vacanță de 3 luni, tot se mai întâmplă ca după amiaza, când suntem acasă, să nu fie prietenele și prietenii lor acasă. Sau să fie, dar să fie prea cald afară pentru zbenguit cu biciclete și trotinete sau prea soare pentru piscină. Deci, cum își petrec ei zilele de vară?
Își iau și ei o pătură, ghiozdanele și penarele, caiete și foi și se așază pe un petic de iarbă de vis a vis de casa noastră, care-i ascuns între niște brazi. Și-au făcut acolo locul secret. Au întins o sfoară, de care au agățat niște inimioare și steluțe tăiate din hârtie colorată și alte câteva nimicuri drăguțe cu care au decorat spațiul. Își iau fructe și clătite, sticluțe de apă sau suc și fac picnic, se uită la nori, se ceartă, se împacă.
Pictăm împreună, așa cum pictam și eu când eram mică. Ne așezăm la masa de afară sau din casă (în funcție de cât e de cald) și pictăm. Eu pictez obsesiv galaxii, valuri și mări. Ei pictează roboți, pisici sau chestii abstracte. Puse în rame foto sunt un cadou foarte frumos pentru prieteni sau bunici, de exemplu.
Ne jucăm cu mingea sau cu un frizbi sau cu un disc cu arici, cu care prinzi o minge (nu știu cum îi zice). Urmează să începem cu badmintonul. Toate astea în fața casei, unde trec destul de puține mașini. Jucăm în 3 sau în 4, depinde câți suntem acasă.
Facem baloane de săpun, care sunt distractive la orice vârstă (și a mea, și a lor). Culegem mentă pentru limonadă sau pătrunjel pentru porcușoarele de Guineea. Nu chinuim furnici, pentru că am mai multă minte acum. Gătim chestii comestibile, pentru că sunt acolo lângă ei să le spun că sărățelele și crema de ciocolată nu fac casă bună împreună. Praștie n-avem (și nici nu vreau s-avem :)), dar avem pistoale cu apă cu care ne alergăm prin curte (mă rog, curtea noastră e mică. Ei aleargă, eu nu prea am loc :))
Practic, facem împreună lucrurile pe care eu le făceam fie cu bunicii, fie singură. Tot practic, simt că îmi retrăiesc copilăria. Și voi faceți activități simple cu copiii și vă bucurați de ele?