Asta era Ema într-o după amiază în care rămăseserăm și fără hârtie din bumbac de 300 g (hârtia aia minunată pentru pictat pe ea cu multă apă; n-o să știți niciodată cât de minunată e pictura până nu vă luați hârtie ca lumea, credeți-mă) și fără canvas. Practic, îi dădusem o foaie A4 din imprimantă, care se aduna sub apă, făcea valuri și ”gozomeți” (îi știți?)
Da, copilul chiar avea dreptate. Nu poți să fii pictoriță cu hârtie de copiator. Asta e foarte clar. Și despre asta voiam să vă povestesc. Despre a-i oferi copilului o experiență în sine, nu doar hârtie și acuarele.
Din ce am observat în jur, căutăm să le oferim copiilor cea mai moale plastilină. Cele mai colorate ghiozdane. Cele mai bune pixuri și creioane. Poate și niște acuarele bune. Dar când vine vorba de hârtie, luăm un bloc de desen și e suficient.
Stați, stați, nu vă cert. Sunt OK blocurile de desen. Și eu am pictat pe ele când eram mică. Și copiii mei pictează pe așa ceva. Sunt mult mai OK decât hârtia de copiator. Primesc apa cu ceva deschidere, poți face multe lucruri interesante pe ele. Și știu, hârtia de care vorbesc eu e scumpă, însă și-așa tot întreabă bunicii și prietenii ce să le cumpere copiilor, nu? Iată o idee bună de cadou. Bloc de desen cu hârtie de bumbac. Pentru că experiența unei coli de bumbac de 300 g e din alt film. Din filmul de mai jos. Știu că are 10 minute, dar woooow
Și să revenim la copii. Și la creativitatea lor. Pe care e important să și-o dezvolte, indiferent de hârtia pe care le-o oferim.
De ce să-i încurajăm pe copii să picteze (dacă le place)?
Arta e un mediu minunat pentru copii prin care se dezvoltă în foarte multe arii. Cognitiv, emoțional, motric. Arta îi stimulează să analizeze și să rezolve probleme, să gândească în afara cutiei, să se concentreze pe proces (ceea ce noi, adulții, am uitat de ceva vreme și suntem motivați doar de rezultat, nu de proces în sine). În plus, copiii se simt bine în timp ce creează, arta ajută la sporirea încrederii în sine. În plus, în artă există viziune, nu există greșeli. Sau, orice greșeală se poate transforma în alt tip de artă. Minunat, vă zic. Să-i observați când pictează fără să le dați indicații. S-ar putea să vă minunați de capacitatea de simbolizare și abstractizare, de cantitatea de concentrare pe centimetru pătrat de hârtie, de imaginație, de emoții, de tot ce pun ei în lucru.
Cum să-i încurajăm pe copii să fie creativi în adevăratul sens al cuvântului?
Da, sunt creativi și când le dăm noi un model despre ce și cum să picteze, dar… să fim serioși, atunci nu-și exprimă propria viziune. ”Așa se face o floare” și ”așa se face o casă” nu exprimă multe despre ei. Exprimă despre simbolistica generală legată de ”cum se face o floare” și nu cum văd ei mediul. Pentru că, să fim și mai serioși, o floare poate să arate așa:
Dar, cu siguranță nu arată identic în natură. Și chiar de-ar arăta identic, există atât de multe flori, așa poate să arate și în multe alte feluri. În funcție de floare, de poziție, de cum o vede copilul, de cum o simte.
Despre pictura cu final deschis (pictura neghidată) am mai scris, pentru că îi încurajez pe părinți să le permită copiilor să se deschidă astfel. Și, fie vorba între noi, de multe ori îi încurajez și pe adulții cu care lucrez individual sau în grupuri să facă asta (da, dacă veniți la mine în cabinet, s-ar putea să vă invit să pictați, dar promit că am acuarele bune, pensule bune și hârtie bună 😉 )
Voi ați încercat hârtia bună? Pictura cu final deschis? Cum a mers?
Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?
Ați fost vreodată martorii unei explozii artistice în livingul vostru? Da, vorbesc despre momentele când copiii voștri își transformă în adevărate capodopere fiecare colț al casei, de la frigider până la cutia de pantofi primită recent. Nu-mi răspundeți. Sunt convinsă că da. Sper doar că n-a fost și sclipiciul implicat.
Așa. Șterg din amintiri momente în care am găsit sclipici în locuri în care niciodată nimeni nu ar trebui să găsească sclipici, și trecem mai departe.
Știai asta despre înmatricularea mașinii?
Dacă n-am toate temele astea, mă aștept ca autoritatea să fie imprevizibilă, iar eu să mă blochez și să nu mai știu ce să spun, apoi să ajung acasă cu numărul de înmatriculare IF-nuștiucât-PLM, pe care sigur sigur nu-l voiam așa.
Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele
După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...