Nu poți să fii o pictoriță bună când ai hârtie proastă
3 lucruri... pe care să le pui în ”ghiozdanul emoțional” al copilului tău

Odată cu evoluția tehnologiei, am ajuns să trăim într-o lume dominată de computere, laptopuri, telefoane, tablete și tot felul de dispozitive cu ecrane. Mă uitam aseară la un film cu un prieten. Acțiunea se petrecea undeva în anii 40. Concluzia lui a fost că oamenii de atunci trăiau mai mult decât noi. Nu ca durată, nu cantitativ. Ci calitativ. Aveau mai puține oportunități de a evita intimitatea, discuțiile, privitul în ochi. Faptul că noi suntem acum aproape lipiți de toate dispozitivele astea, pentru mine e un semnal de alarmă că pentru copiii noștri e esențială alfabetizarea digitală.

Prin asta nu mă refer la a-i pune copilului tableta în brațe de la un an. Nici la a-l învăța să meșterească telefonul de la 2 ani. Cu siguranță cu lucrurile astea se va descurca foarte bine atunci când va avea nevoie. Ce e nevoie să-i învățăm (și nu reușim prin propriul exemplu de multe ori… din păcate) e utilizarea corespunzătoare, înțelegerea tehnologiei, utilizarea ei din dorință și nu din dependență. Cu avansarea în tehnologie de-a lungul anilor, trăim acum într-o lume care este îmbogățită și împovărată de computere și gadget-uri.

”Mai concret, la ce te referi atunci când vorbești de alfabetizare digitală?”

Sunt convinsă că mulți dintre cititorii mei au întrebarea asta în cap după ce au citit primele două paragrafe. Bun, bun. Utilizarea responsabilă și conștientă, minunat! Dar ce înseamnă asta? Ce anume să învăț copilul ăsta? Că să evite complet tehnologia nu pare fezabil la scară largă. Și nici eficient.

Alfabetizarea digitală se poate referi la chestii mai simple sau mai complexe. Copilul trebuie întâi să afle ce poate face cu un laptop (sh sau nou), de exemplu. Că poate naviga pe internet, că poate trimite un email, că poate intra pe site-urile de socializare, că există aplicații de socializare. Asta e simplu. Mai complicat e să învățăm copiii ce se poate întâmpla în timpul navigării pe internet, interacționării pe site-urile de socializare,  utilizând o adresă de email. Și aici mă refer la: siguranța pe internet, cyber-bullying (adicătelea hărțuirea online), utilizarea etică a resurselor online.

La nivel complex, un laptop mai poate fi folosit și la altceva. Software, codare, crearea de aplicații și alte lucruri pe care eu nu le știu, pentru că nu sunt IT-istă.

Cum văd copiii lumea digitală?

Într-o lume atât de conectată la ecrane (și nu mă refer doar la monitoare aici, ci la orice dispozitiv care are un ecran), copiii își dezvoltă abilitățile digitale de mici. Aceste abilități se vor rafina și dezvolta pe parcursul creșterii lui și-i vor fi de mare folos în aproape orice domeniu ar ajunge să lucreze. Mă uit la mine. Lucrez cu emoțiile oamenilor, dar n-aș avea prea mulți clienți dacă n-aș cunoaște puțin zona tehnică, pe care o folosesc pentru a împărtăși cât mai mult din ceea ce știu și pot.

Însă copiii nu vor putea anticipa pericolele la care se expun. Așa cum le explicăm copiilor despre cum să nu primească acadele de la străini, tot așa trebuie să le vorbim și despre siguranța online. Faptul că abuzuri se întâmplă în mediul virtual nu înseamnă că nu lasă amprente în viața reală a copilului (care o include și pe cea virtuală).

Cum facem alfabetizarea digitală?

Vorbind cu copiii. Arătându-le, după cum ziceam mai sus, cum pot folosi instrumentul cu ecran, dar povestindu-le și depre pericole.

E treaba noastră să învățăm copiii despre cum funcționează internetul.

Cine și cum poate pune conținut online.

Cine și cum poate modifica acel conținut.

Cum să treacă prin filtrul propriu acel conținut.

Cum să verifice din mai multe surse acel conținut.

Ce sunt știrile false (fake news) și de ce există ele.

Cât de ușor își poate pune cineva o mască în spatele site-urilor de socializare.

Ce e o amprentă digitală.

Ce înseamnă o informație ”publică”.

Cât de mare e acel public.

Cât de mult control mai ai asupra unei informații pe care ai făcut-o publică.

Și, poate cel mai important, să vorbească despre interacțiunea online. Despre orice i se pare ciudat. Despre orice i se pare minunat. Internetul nu e un loc în care să te pierzi singur. E o experiență împărtășibilă, la fel ca mersul după pâine.

Nu poți să fii o pictoriță bună când ai hârtie proastă
3 lucruri... pe care să le pui în ”ghiozdanul emoțional” al copilului tău