Copiii mei au un regim alimentar destul de strict de vreo două săptămâni. Niște viermișori intestinali i-au dat lui Fip destul de mult de furcă. Până i-am dibuit și ne-am lămurit de la ce îl durea burtica și voma, a avut regim de vomă. Apoi, după ce i-am descoperit, regim pentru ei. Am luat fiecare câte o doză de ce medicament ne prescrisese medicul împotriva lor și am scos complet zahărul și aproape complet lactatele din meniul familiei. ”Aproape complet” pentru că ieri a mâncat o pizza cu niște brânză pe ea. În rest, nu dulciuri, nu miere, nu fructe, nu brânză, nu iaurt, nu lapte.
Nu știu alții cum sunt, dar noi când n-avem fructe în casă sau lactate, ne plângem că n-avem ce mânca. Poate să fie frigiderul plin ochi de orice. Dacă nu-i acolo un măr, o banană, o piersică, un lapte, un iaurt, putem muri de foame liniștiți.
Acum, o parte din probleme am rezolvat-o. Lactatele vegetale sunt chiar bune, copiilor chiar le place laptele de migdale (lui) și de cocos (ei) (doar nu credeați că vor bea amândoi același tip de lapte). Dimineața am reintrodus cerealele din fulgi de porumb (musai din cele fără zahăr adăugat; citiți etichetele, poate că o să aveți o surpriză) cu lapte vegetal, la prânz supă cremă de legume, ouă și paste (o ocazie bună să încep să le fac în casă, ca să fie cât mai prietenoase cu burtica trecută prin foc și pară), iar seara salate, hummusuri, fasole bătută și chestii de genul. Mai facem pizza în casă, dar fără brânză. Și cam ăsta e meniul momentan.
Dar rămâne problema dulciurilor. Nu neapărat procesate, dar măcar o banană acolo, o cireașă (mai ales că au și apărut cireșele de mai în copacii bunicilor). Tristețe maximă. Ieri au făcut la grădiniță prăjitură cu mere, iar ei n-au putut mânca. Seara am fost în oraș, au văzut prăjituri, iar ei n-au putut mânca. În weekend am făcut un grătar, iar de la invitați am primit și un cheesecake prietenos pentru copii. Dar nu l-au putut mânca. Deci, ce facem să mai îndulcim puțin supărarea asta?
Facem cremă de ciocolată!
Ok, avocado cu cacao nu mai pot nici eu să văd. Lapte de cocos/migdale cu cacao și semințe de chia e o idee, dar îi cam scârbește pe ei consistența semințelor gelatinoase. Lapte vegetal și cacao plus gelatină mai era o idee, dar nu era suficient de cremoasă. Și, bingo! Hummus cu cacao!
Nu vă strâmbați și nu vă scârbiți de idee. Nu conține ulei de măsline, usturoi sau busuioc. Ci doar năut, cacao și, dacă vreți ceva îndulcitor. Cum se face? Iac-așa:
Ingrediente
o conservă de năut bine clătită
cacao după gust
un pic de lapte vegetal, ca să nu se blocheze blenderul (dacă n-aveți nevoie, nu puneți)
esență de vanilie
fructe/miere/alte chestii dacă aveți voie
Preparare:
Toate cele în blender până iese cremă.
Le-am ornat frumos cu niște migdale mărunțite, am adăugat și niște fulgi de porumb zdrobiți puțin, pentru impresie artistică.
The end. Avem desert.
Când îi gătești câinelui mâncare, dar o mănâncă o fetiță și-un băiat
Acum, titlul vă duce în eroare, pentru că pare că s-a întâmplat o dată. Însă nu s-a întâmplat o singură dată. Se întâmplă frecvent ca cei doi copii pe care-i avem să refuze mâncarea de oameni și să prefere mâncare de câini. Ceea ce s-a întâmplat și de data asta.
Am pus să gătesc lui Doni după cum urmează:
Gustarea hrănitoare de la școală sau ”Ce minunății a mai pus mami în pachețelul de școală al Emei”
Drept urmare a trebuit să-mi dau silința să gătesc și să găsesc alimente și combinații care să fie hrănitoare, distractive, ușor de transportat și de mâncat și care să-i placă. Și ne-am descurcat onorabil, trebuie să recunosc.
Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom
În căutările mele pentru un fel doi sănătos și ușor și rapid de preparat, care să nu fie mereu grătar cu salată, mi-a făcut cu ochiul sandwich maker-ul din dulap și mi-a șoptit suav: să știi că eu știu să fac și alte chestii, nu doar să încălzesc pâine cu cașcaval și roșii. Hopaaaaa… Și-am început să experimentez. Și vă las și vouă o rețetă de prânz rapid de făcut.