Preferințele Emei
Am început să-mi pun probleme în momentul în care Ema a început să aibă o predilecție pentru roz. Era mică, avea un an și ceva. Iar dacă mergeam să cumpărăm ceva (haine, veselă, mobilă, orice), primul obiect pe care-l alegea era roz. Avea farfurie roz, ceșcuțe roz, față de masă roz. Dintr-un set de castronele de plastic în culori diferite, alegea mereu pe cel roz. Iar dacă cel roz nu era la îndemână, accepta cu greutate unul mov. Cât despre jucării, mașinuțele nu-i plăceau, pe bicicletă nu prea se dădea, nici cu mingea nu prea se juca. Îi plăceau șinele de tren și cam atât. Cărțile erau, mereu, clar de fetițe. Le ghicea dintr-o mie. Nici n-avea rost să-i propun altceva.
Preferințele lui Fip
Dubiile au devenit și mai pronunțate când a crescut și Fip. Lui Fip nu i-am cumpărat jucării la începutul vieții, așa că jucăriile din jurul lui erau cele ale Emei. Păpuși, chestii roz. La început îi plăceau și se juca. Chiar mă gândeam: ”na, mă, că e condiționat social ca băieții să se joace cu mașini! Al meu e cu păpuși…” Dar, cu timpul, și-a format și el preferințele. Iar lui îi plăceau mașinuțele. Jocurile cu construcții. Mașinile mari. Autobuzele. Mașini de pompieri. Mașini cu telecomandă. Când ieșeam în oraș și ajungeam prin ceva magazin de jucării, invariabil alegea mașinuțe și mașinoaie. Ulterior supereroi (deși încă nu a văzut vreun film cu ei și îi plac și acum). Cu trotineta se dădea mai bine decât sora lui. Pe bicicletă zbura. Cât despre cărți, colecția cuprindea (pe lângă acele cărți unisex, cu animale sau plante), exclusiv cărți cu avioane, cu mașini de gunoi, cu pompieri, cu polițiști, cu ursuleți care își doreau să devină pompieri și-așa mai departe. Când mai venea Ema cu câte o carte din colecția ei, se supăra foc, repeta ”nununununu” și aducea cartea mare cu pompieri. Acum au mai crescut și, pe de-o parte, își dau spațiu unul altuia să citim pe rând din cărțile preferate ale fiecăruia (deși, de multe ori Ema preferă să plece atunci când ÎNCĂ mai citim cartea cu pompieri de acum 2 ani, iar Fip mai pleacă și el atunci când citim o carte cu o balerină) și am găsit și literatură unisex pentru ei. Deci stăm mai bine la capitolul ăsta. Știți cum e? Pentru ea o păpușă e un bebeluș care trebuie îngrijit și iubit. Pentru el o păpușă e o sabie. Pentru că, de ce nu? Deci, da. Alegerile lor m-au surprins mult de tot. Și, tot căutând eu informații pe subiectul cu pricina, am dat peste niște cercetători care confirmă ceea ce eu am experimentat acasă.
Studiul cu maimuțe rhesus
Unul din studii este făcut pe maimuțe rhesus, maimuțe care nu avuseseră contact până atunci cu jucării ”de băieți” și jucării ”de fete”. Este greu de înțeles de ce maimuțele rhesus de sex masculin preferă jucăriile „masculine” cu roți”, chiar dacă nu au întâlnit aceste jucării în trecut. Cum anume fac maimuțele (și puii de om) ca să facă diferența dintre o jucărie ”masculină” și una ”feminină”? Care sunt criteriile? Poate că maimuțele feminine sunt „programate” să fie sociabile și materne și, prin urmare, sunt mai predispuse să aleagă jucării moi care pot fi îngrijite sau ținute în timp ce masculii sunt activi și preferă jucăriile care se mișcă. Însă, spun cercetătorii, ”această explicație nu se potrivește cu datele prezentate”. În alte studii femelele s-au jucat atât cu jucării active, cât și cu jucării moi drăgălașe, însă masculii au preferat mereu doar jucăriile grele cu roți. Poate că o abordare mai bună este să ne întrebăm ce caracteristici ale jucăriilor cu roți le fac deosebit de atrăgătoare pentru masculi/băieței. O posibilitate este că numai jucăriile cu roți prezintă mișcare internă, iar interesul în mișcarea obiectului apare foarte devreme în dezvoltarea băieților. Dar cum poate o maimuță să știe toate astea, dacă până în momentul respectiv n-a mai interacționat niciodată cu jucăria respectivă? Una din teorii este că aceste preferințe sunt direcționate de hormoni, de percepția vizuală sau, în general, de procesarea senzorială (care pare că diferă între băieți și fete. Despre cele 8 simțuri am mai scris aici). Alte studii au confirmat, după cum ziceam ipoteza. Masculii au preferat în ele jucăriile ”de băieți” și le-au respins pe cele ”de fete”, iar fetele pe cele ”de fete” (deși nu le-au respins total nici pe cele ”de băieți”. Cum anume funcționează mecanismul probabil că urmează să aflăm cândva. Studiul îl găsiți aici, însă nu este gratuit.
Bună! Și bine ai venit la mine pe blog! Eu sunt Diana Vijulie, mamă de doi copii, soție și persoană care studiază constant tot ce ține de dezvoltare personală și parentală. Sunt consilier pentru dezvoltare personală, instructor certificat în disciplină pozitivă, utilizez în lucrul meu și elemente de terapie prin artă, pe care le-am aprofundat în cadrul colaborării mele cu American Art Therapy Association, iar în prezent mă specializez în direcția Analizei Tranzacționale la Yorkshire Training Center Romania și ca terapeut de cuplu împreună cu The Gottman Institute. De asemenea, am inclus în pregătirea mea și programul legat de inteligența emoțională, Applied Emotional Intelligence
3 lucruri bune pe care le trăiește copilul în tabără
Ca să vorbesc și din experiență personală, copiii mei au încercat două tipuri de tabere: tabăra cu grădinița/școala (unde toți adulții și copiii le erau cunoscuți și apropiați) și tabăra cu ”străini”. Recunosc, în tabăra cu grădinița/școala nu am avut emoții; aveam încredere în mediul în care-i trimiteam și aveam încredere și că n-o să fie ceva atât de diferit pentru ei: erau încă mult în zona de confort.
Emoțiile și sistemul imunitar
Pornind de la premisa că există o legătură strânsă între emoții și sănătate, eu vreau să vorbesc astăzi despre aspecte psihologice care ar putea îmbunătăți sistemul imunitar al copiilor. Și adulților, de ce nu? Până la urmă am văzut
Ce fel de media e mai potrivit pentru copiii mici?
Cum ajung mesajele media la bebeluși și copiii mici?
Chiar dacă bebelușii și copiii mici nu înțeleg neapărat că la televizor se vorbește despre politică sau că pe rețeaua de socializare trei mame se ceartă dacă e mai bine să-ți alăptezi copilul sau să-i dai lapte praf, ei simt emoții atunci când sunt expuși la aceste medii.