15 reguli pentru siguranța copiilor pe bicicletă
Dușul nostru din curte - o poveste fără happy end (și fără duș)
Dacă am fi dezbătut subiectul ăsta acum vreo 5 ani și un pic, pe vremea când Ema avea aproximativ 1 an, aș fi fost convinsă că preferințele către jucării pe un anumit tipar sunt induse de societate. Că un băiețel preferă mașinile, iar fetițele preferă păpușile pentru că așa i-am crescut noi. Pentru că o fetiță primește păpuși și jucării de fetițe, iar băiețeii primesc mașinuțe și jucării de băieței.

Preferințele Emei

Am început să-mi pun probleme în momentul în care Ema a început să aibă o predilecție pentru roz. Era mică, avea un an și ceva. Iar dacă mergeam să cumpărăm ceva (haine, veselă, mobilă, orice), primul obiect pe care-l alegea era roz. Avea farfurie roz, ceșcuțe roz, față de masă roz. Dintr-un set de castronele de plastic în culori diferite, alegea mereu pe cel roz. Iar dacă cel roz nu era la îndemână, accepta cu greutate unul mov. Cât despre jucării, mașinuțele nu-i plăceau, pe bicicletă nu prea se dădea, nici cu mingea nu prea se juca. Îi plăceau șinele de tren și cam atât. Cărțile erau, mereu, clar de fetițe. Le ghicea dintr-o mie. Nici n-avea rost să-i propun altceva.

Preferințele lui Fip

Dubiile au devenit și mai pronunțate când a crescut și Fip. Lui Fip nu i-am cumpărat jucării la începutul vieții, așa că jucăriile din jurul lui erau cele ale Emei. Păpuși, chestii roz. La început îi plăceau și se juca. Chiar mă gândeam: ”na, mă, că e condiționat social ca băieții să se joace cu mașini! Al meu e cu păpuși…” Dar, cu timpul, și-a format și el preferințele. Iar lui îi plăceau mașinuțele. Jocurile cu construcții. Mașinile mari. Autobuzele. Mașini de pompieri. Mașini cu telecomandă. Când ieșeam în oraș și ajungeam prin ceva magazin de jucării, invariabil alegea mașinuțe și mașinoaie. Ulterior supereroi (deși încă nu a văzut vreun film cu ei și îi plac și acum). Cu trotineta se dădea mai bine decât sora lui. Pe bicicletă zbura. Cât despre cărți, colecția cuprindea (pe lângă acele cărți unisex, cu animale sau plante), exclusiv cărți cu avioane, cu mașini de gunoi, cu pompieri, cu polițiști, cu ursuleți care își doreau să devină pompieri și-așa mai departe. Când mai venea Ema cu câte o carte din colecția ei, se supăra foc, repeta ”nununununu” și aducea cartea mare cu pompieri. Acum au mai crescut și, pe de-o parte, își dau spațiu unul altuia să citim pe rând din cărțile preferate ale fiecăruia (deși, de multe ori Ema preferă să plece atunci când ÎNCĂ mai citim cartea cu pompieri de acum 2 ani, iar Fip mai pleacă și el atunci când citim o carte cu o balerină) și am găsit și literatură unisex pentru ei. Deci stăm mai bine la capitolul ăsta. Știți cum e? Pentru ea o păpușă e un bebeluș care trebuie îngrijit și iubit. Pentru el o păpușă e o sabie. Pentru că, de ce nu? Deci, da. Alegerile lor m-au surprins mult de tot. Și, tot căutând eu informații pe subiectul cu pricina, am dat peste niște cercetători care confirmă ceea ce eu am experimentat acasă.

Studiul cu maimuțe rhesus

Unul din studii este făcut pe maimuțe rhesus, maimuțe care nu avuseseră contact până atunci cu jucării ”de băieți” și jucării ”de fete”. Este greu de înțeles de ce maimuțele rhesus de sex masculin preferă jucăriile „masculine” cu roți”, chiar dacă nu au întâlnit aceste jucării în trecut. Cum anume fac maimuțele (și puii de om) ca să facă diferența dintre o jucărie ”masculină” și una ”feminină”? Care sunt criteriile? Poate că maimuțele feminine sunt „programate” să fie sociabile și materne și, prin urmare, sunt mai predispuse să aleagă jucării moi care pot fi îngrijite sau ținute în timp ce masculii sunt activi și preferă jucăriile care se mișcă. Însă, spun cercetătorii, ”această explicație nu se potrivește cu datele prezentate”. În alte studii femelele s-au jucat atât cu jucării active, cât și cu jucării moi drăgălașe, însă masculii au preferat mereu doar jucăriile grele cu roți. Poate că o abordare mai bună este să ne întrebăm ce caracteristici ale jucăriilor cu roți le fac deosebit de atrăgătoare pentru masculi/băieței. O posibilitate este că numai jucăriile cu roți prezintă mișcare internă, iar interesul în mișcarea obiectului apare foarte devreme în dezvoltarea băieților. Dar cum poate o maimuță să știe toate astea, dacă până în momentul respectiv n-a mai interacționat niciodată cu jucăria respectivă? Una din teorii este că aceste preferințe sunt direcționate de hormoni, de percepția vizuală sau, în general, de procesarea senzorială (care pare că diferă între băieți și fete. Despre cele 8 simțuri am mai scris aici). Alte studii au confirmat, după cum ziceam ipoteza. Masculii au preferat în ele jucăriile ”de băieți” și le-au respins pe cele ”de fete”, iar fetele pe cele ”de fete” (deși nu le-au respins total nici pe cele ”de băieți”. Cum anume funcționează mecanismul probabil că urmează să aflăm cândva. Studiul îl găsiți aici, însă nu este gratuit.

Bună! Și bine ai venit la mine pe blog! Eu sunt Diana Vijulie, mamă de doi copii, soție și persoană care studiază constant tot ce ține de dezvoltare personală și parentală. Sunt consilier pentru dezvoltare personală, instructor certificat în disciplină pozitivă, utilizez în lucrul meu și elemente de terapie prin artă, pe care le-am aprofundat în cadrul colaborării mele cu American Art Therapy Association, iar în prezent mă specializez în direcția Analizei Tranzacționale la Yorkshire Training Center Romania și ca terapeut de cuplu împreună cu The Gottman Institute. De asemenea, am inclus în pregătirea mea și programul legat de inteligența emoțională, Applied Emotional Intelligence

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță

Acum că a început deja școala sau grădinița de mai bine de o lună și jumătate, e posibil ca deși integrarea copilului să fie ”completă”, să observi totuși ceva dificultăți și să tragi concluzia că ai un copil mai sensibil decât ceilalți și-apoi să te întrebi ce poți face cu informația aceasta.

15 reguli pentru siguranța copiilor pe bicicletă
Dușul nostru din curte - o poveste fără happy end (și fără duș)