Dr. Lawrence Cohen in Romania - Cum a fost la conferință
6 idei de cadouri pentru proaspete mame

Când eram eu în școală am aflat despre faptul că avem 5 simțuri. Bunica le tot repeta cu mine și îmi spunea că sunt importante și că e important să știu care e care și ce se face cu ele. Nu înțelegeam atunci foarte bine de ce, însă acum pricep. E modul în care învățam eu… lumea. Învățam despre cum funcționează ea, cream trasee neuronale, puneam bazele informațiilor ulterioare pe care urma să le acumulez. Cu alte cuvinte, să-mi folosesc cele 5 simțuri cât mai mult însemna că o să fiu… deșteaptă. Nu la nivel de IQ, ci la orice nivel, pentru că să fii ”deștept” înseamnă mult mai multe decât să poți recita Luceafărul. Ba chiar, de multe ori, să fii deștept poate însemna să refuzi să înveți Luceafărul :))

Între timp, cum zona mea de studiu chiar s-a dus în direcția despre importanța căreia îmi tot povestea bunica (periodic îmi amintesc despre frânturi de discuții cu ea despre Freud, despre Jung, despre Maslow, despre Pavlov) și am aflat că între timp știința discută despre mai mult de 5 simțuri. La momentul în care vă scriu articolul, ce știu eu este că sunt 8 simțuri prin care experimentăm lumea. Și nu știu dacă pe undeva e în dezbatere, dar mie și experiența de viață mi se pare un simț bun de luat în calcul, care modifică felul în care percepem și trăim realitatea. Modul în care simțim durerea, modul în care simțim gusturile, chiar și modul în care vedem sau auzim lucruri sunt (din punctul meu de vedere) enorm influențate de acest al nouălea simț… Cel al experienței de viață.

În fine, îmi propun să mai studiez perspectiva asta și până una alta să vă povestesc despre celelalte simțuri.

    • Simțul vizual

      Simțul vizual este responsabil, după cum bine îi spune și numele, cu văzutul. Ochii captează o imagine, forme, culori, lumină, mișcare și transmite informația către zone ale creierului care îi dau sens. Cam cum funcționa pe vremuri developatul pozelor de pe film, doar că în creier răspunsul este atât de rapid, încât nici nu ne dăm seama de el.
      Simțul vizual este extrem de important și în comunicare. Cu ajutorul simțului vizual percepem comunicarea non-verbală, de exemplu.

      Activități pe care să le faci cu copilul pentru dezvoltarea simțului vizual:

      – jucați jocuri de memorie cu cartonașe (un set de cartonașe pe care copilul le vede și apoi dispar din raza lui vizuală, iar el trebuie să-și amintească ceea ce a văzut)
      – jucați jocuri de memorie cu găsit perechi (cartonașe sau cărți de joc puse cu fața în jos, iar copilul trebuie să întoarcă aceste cartonașe unul câte unul, pentru a descoperi cât mai repede perechile)

      – jucați jocuri de genul ”Who is Who”
      – folosiți lumina și oglinzile în jocul copiilor

      • Simțul gustativ

        Simțul gustativ sau papil-gustativ se referă la a simți gusturi. E important pentru siguranța personală să poți face diferența dintre gusturi, mai ales dacă e să privim în evoluția noastră, când un gust rău putea atrage atenția asupra unui aliment otrăvitor.
        Copiii încă și-au păstrat această reținere legată de mâncare și au tendința de a refuza gusturile noi, care sunt în afara zonei lor de confort.

        Activități pe care să le faci cu copilul pentru dezvoltarea simțului gustativ:

        – organizați împreună degustări diferite; de fructe, legume
        – alternează gusturi dulci cu gusturi sărate sau amare și discutați despre intensitatea și modul în care sunt resimțite
        – încercați să aflați dacă e adevărat că anumite gusturi se simt în anumite zone ale limbii

      • Simțul tactil

        Simțul tactil se referă la ce anume simțim cu pielea noastră. Pielea noastră, acest organ lung și mare, care ne protejează interiorul. Drept urmare, e important ca pielea noastră să facă (desigur, cu ajutorul creierului) diferența dintre o atingere plăcută și una periculoasă.
        Atunci când o persoană are dificultăți în a procesa informațiile senzoriale legate de simțul tactil, această diferență nu se mai face atât de ușor, astfel încât fie crește foarte mult toleranța la durere, ceea ce poate fi periculos, fie crește foarte mult sensibilitatea, astfel încât orice atingere este dureroasă și/sau neplăcută din punct de vedere psihologic.

        Activități pe care să le faci cu copilul pentru dezvoltarea simțului tactil:

        – alegeți împreună 10 obiecte pe care le puteți folosi pentru a atinge pielea (care să ofere experiențe senzoriale diferite). ”Cobaiul” este legat la ochi, iar ”omul de știință” pune obiectele respective, pe rând, în contact cu pielea cobaiului. Cobaiul trebuie să ghicească ce obiect l-a atins.
        – așezați în fața copilului două castroane mari. Unul din castroane conține apă caldă, iar celălalt apă rece. Invitați copilul să bage mâinile în castroane, numărați până la 5, apoi schimbați castroanele între ele (astfel încât, mâna care a stat în apă caldă să fie acum în apă rece și invers).
        – desenați copilului diferite forme geometrice în palmă (sau litere, dacă e un copil care deja știe bine să citească) și lăsați-l să ghicească ce anume ați desenat
        – invitați copilul să meargă desculț pe diferite suprafețe

      • Simțul vestibular

        Simțul vestibular se referă la poziționarea noastră în spațiu, la echilibru, la orientare. Informațiile sunt corelate cu imaginile și sunetele pe care le percepem și ajută la orientarea noastră fizică în lume. Simțul vestibular ne transmite și în ce poziție stăm (orizontal sau vertical sau cu capul în sus sau cu capul în jos) în funcție de cum e amplasat capul în raport cu forța gravitațională. Inteligent, nu?
        De exemplu, atunci când avem urechile înfundate, simțul vestibular funcționează cu dificultate.
        Atunci când o persoană are dificultăți legate de acest simț, pare mai împiedicată, cade ușor, îi e greu să facă sport.

        Activități pe care să le faci cu copilul pentru dezvoltarea simțului vestibular:

        – mersul pe o bicicletă pentru copii sau pe o trotinetă pentru copii, sau pe role, sau pe skateboard
        – jocurile fizice, în care (în funcție de toleranța copilului) adultul îl transformă în avion, în elicopter, în săgeată, îl sucește și răsucește cu capul în sus, în jos, în toate felurile (util și pentru simțul proprioceptiv, vezi mai jos)
        – faceți astfel de activități în timp ce copilul este privat de simțul vizual și auditiv (legat la ochi și cu căști de antifonare la urechi); recomand activitatea aceasta cu copii mai mari. Cei mici tind să se sperie
        – sau… pur și simplu mergeți cu copilul în parc și lăsați-l să se urce pe toate jucăriile, să coboare, să stea cu capul în sus sau în jos, să sară, să-și țină echilibrul.

      • Simțul proprioceptiv

        Simțul proprioceptiv este foarte asemănător cu cel vestibular. Dacă simțul vestibular ne ajută să ne poziționăm în spațiu în funcție de cum și unde stă capul nostru, simțul proprioceptiv își ia informațiile de la mușchii noștri, de la ligamente și încheieturi. Copiii au nevoie de joacă liberă pentru a-și dezvolta acest simț. Adesea ei au comportamente care pe noi, adulții, ne enervează și-atunci îi oprim. Dar nu știm că îi oprim din a-și trezi și dezvolta acest simț foarte important.
        Când mai lucrez cu părinți care sunt iritați sau se tem pentru copiii lor care își mestecă gulerul de la hanorac, sau care pun mâna ”pe toate alea”, care se bâțâie permanent, care se joacă prin împins și-așa mai departe, le trimit, adesea, să urmărească acest filmuleț care explică toate aceste comportamente.
        Vă invit și pe voi să-l urmăriți. Iar la final o să vedeți câteva idei de activități/jocuri pe care să le inițiați cu copiii, sau pe care să nu le mai opriți atunci când copiii sunt antrenați în ele:

 

  • Simțul interoceptiv

    Simțul interoceptiv este cel mai nou simț despre care se discută și se referă la senzațiile pe care le simțim în corpul nostru. Foamea, setea, nevoia de a merge la toaletă, dureri, felul în care se simte o gură de apă rece alunecând pe gât în jos. Toate astea le simțim datorită simțului introceptiv.
    Din păcate, de multe ori sabotăm acest simț atunci când hrănim copilul neînfometat, atunci când îl invităm să folosească olița după programul pe care îl dictăm noi.
    Ca activități nu vă recomand mare lucru, decât să invitați copilul să asculte ce simte corpul lui. Să asculte dacă burtica lui îi spune că îi e foame, sau dacă pipi vrea să iasă afară, de exemplu.

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță

Acum că a început deja școala sau grădinița de mai bine de o lună și jumătate, e posibil ca deși integrarea copilului să fie ”completă”, să observi totuși ceva dificultăți și să tragi concluzia că ai un copil mai sensibil decât ceilalți și-apoi să te întrebi ce poți face cu informația aceasta.

Dr. Lawrence Cohen in Romania - Cum a fost la conferință
6 idei de cadouri pentru proaspete mame