Anul mi l-am început cu câteva idei despre ce vreau să schimb în viața mea.
M-am gândit la procesele mele personale pe care vreau să mă concentrez în 2019. Am mai scris despre asta aici, dar zic acum pe scurt. În 2019 vreau să mă concentrez pe a nu mai risipi energie grăbindu-mă aiurea.
În plan profesional vreau să mă orientez către lucrul în grupuri de dezvoltare personală și în cuplu.
Ce vreau să schimb în familia noastră?
Și, pe lângă astea, m-am gândit la o nouă direcție și în plan familial. Anii trecuți au fost anii declutter-ului. Mi-a luat mult să ajung departe, însă am reușit, zic eu. Am reușit să aerisesc dulapuri și spații de depozitare (ceea ce mi-a aerisit și mintea) și am reușit să înțeleg că ăsta e un proces care curge, nu e o acțiune pe care o fac o dată și-apoi gata, nu mai am o mie de nimicuri inutile în casă.
În 2019 m-am hotărât să mă organizez mai bine pe partea de reciclare și pe partea de gestionare a … alimentelor. Am analizat comportamentul nostru ca familie și mi-am dat seama că facem enorm de multă risipă de mâncare. Enorm de multă! Și nu mai vreau să arunc la gunoi ingrediente, muncă, viață. Nu.
Ce este risipa de mâncare?
Risipa de mâncare se referă la mâncarea care a fost destinată uzului uman și comestibilă la un moment dat, dar a ajuns să nu fie consumată, din varii motive.
În plus, risipa de mâncare nu-i doar risipă de mâncare. E risipă de apă (pentru irigații, animale, etc.), risipă de altă mâncare (în caz că aruncați carne, care provine de la un animal hrănit și el cu altă mâncare), risipă de energie, de combustibil. Să nu uităm de noxe, de ambalaje (și nu doar cele în care sunt ambalate pentru utilizatorul final) și multe altele.
Am deschis discuția și în comunitatea de mame, curioasă să văd dacă suntem singura familie necumpătată. Surpriză! Nu suntem. Mai sunt multe alte familii la fel de necumpătate.
De fapt, 20% din toată mâncarea produsă în UE este risipită anual. Adică, 88 de milioane de tone de mâncare ajung anual la gunoi. 143 de miliarde de Euro, zice Comisia Europeană, că atât înseamnă cele 88 de milioane de tone.
Căutând datele statistice pentru România, am aflat că o treime din produsele alimentare din România ajung la gunoi și nu în castronul cu mâncare. Echivalentul a 2.55 de milioane de tone (se pare că suntem în media UE, nici mai buni, nici mai răi). 170 de kg de mâncare risipește fiecare familie pe an.
Din rapoartele UE reiese că cea mai mare parte de mâncare risipită este din familii (53%), apoi în timpul procesării alimentare (19%), restaurante și alte servicii similare (12%), producție (11%), retail (5%). Deci, toți cei implicați sunt responsabili pentru risipa de mâncare.
De ce risipim mâncare?
Mâncarea poate fi risipită în foarte multe feluri (cu o mare parte din felurile astea am mult prea multă experiență, din păcate).
Mâncarea ajunge la gunoi și nu în castron din motive accidentale sau non-accidentale. De exemplu:
- mâncare scăpată/vărsată pe jos
- mâncare aproape sau care a depășit termenul de valabilitate
- mâncare aproape sau care a depășit termenul ”a se consuma de preferință înainte de”
- mâncare proaspătă care nu arată bine (munți mici de legume aruncate prin piețe sau – mai puțin vizibil – în marketuri sau la distribuitori/producători)
- mâncare care nu mai arată/miroase bine
- mâncare evident alterată
- mâncare care a stat prea mult timp în frigider
- mâncare depozitată necorespunzător
- mâncare ambalată necorespunzător
- cantități prea mari cumpărate
- porții prea mari
- mâncare prea multă, care nu a apucat să fie mâncată.
Se pare că în țările mai sărace, risipa mai mare de mâncare se face în timpul producției, pe când în țările mai bogate pierderile mari sunt la nivelul consumatorului final.
Cum risipim noi, Vijulienii, mâncare?
Ziceam mai sus că suntem ași la risipit mâncare. Motivele, în cazul nostru, sunt cam astea:
- nu nimeresc porții potrivite pentru gătit (gătesc prea mult, sau gătesc la fel de mult ca data trecută, dar ai mei mănâncă mai puțin sau deloc de data asta)
- încerc să gătesc o porție în plus, just in case, porție pe care spun că o mănânc eu a doua zi la prânz, dar n-o fac
- nu dau câinelui mâncarea rămasă pentru că mă gândesc că o mai vor copiii/V./eu, dar n-o mai vrea nimeni
- copiii desfac din ambalaj un produs, dar mănâncă doar jumătate și-apoi nu le mai place gustul (la iaurt, de exemplu)
- bunicile ne aduc exagerat de multă mâncare
- gătesc ceva ce cred că o să le placă (și nu le place)
- nu e gata mâncarea până vine V., așa că toată lumea mănâncă aiurea de foame, iar când e gata mâncarea, toată lumea e sătulă
- merg nemâncată la cumpărături și iau chestii de care mi-e poftă, dar fără cap și fără coadă
- nu păstrez o rutină a alimentelor pe care le consumăm; încerc mereu lucruri noi, firme noi, ambalaje noi, etc.
- nu mă uit în dulapuri/frigider înainte să merg la cumpărături
… și cred că mai sunt și multe alte motive.
Așa că am decis să schimb asta. Vreau să mă pun la grea încercare, să văd cum pot face să nu mai risipesc, ci să consumăm, dar cu plăcere, nu pentru că ”trebuie să nu aruncăm”. Și am decis și să transform asta într-o campanie, poate încurajez mai multă lume să facă la fel. O să scriu mai multe articole pe tema asta, o să vă țin la curent cu ce încerc și ce-mi iese și ce încerc și nu-mi iese, o să pozez idei și rețete, o să fac infograficuri pentru conștientizare (pe mine m-au șocat informațiile pe care le-am găsit pe subiect), tips and tricks și o să fac asta timp de vreo 2 luni, până îmi intră în rutină.
Sunt încrezătoare. O să reușim! Puțin cu puțin schimbăm mentalități, lăsăm o lume mai curată copiilor. Cine sare cu mine în barcă? Sau, mai bine zis, #încastron ?
