Camera copilului - Spațiul fluid, care cere mai mereu modificări
Cum m-a agitat pe mine o pastilă de calmat nervii
Când eram mică, gospodinele familiei aveau planul lor zilnic de îngrijit casa. Nu mai țin minte în detaliu cum se organiza fiecare bunică, știu doar că joia era zi de spălat rufe pentru una dintre ele, iar pentru cealaltă era zi de aspirat. Iar mama gătea vinerea iar sâmbătă dimineața făcea curat în casă și duminica se ocupa de călcat.

Nu sunt eu atât de organizată și știu că o rutină atât de strictă n-ar face decât să mă susțină în procesul meu de a … pune presiune pe mine (nu cred că știți despre ce e vorba aici, cred că e doar problema mea), însă ceva ceva tot trebuie să structurez, pentru că nici a trăi în dezordine și mizerie nu mă bucură prea mult.

Așa că am găsit calea de mijloc: un plan de care mă țin când pot. Sună ciudat, știu. Dar îmi dă structură și libertate în același timp (cred că nici nu v-ați gândit vreodată la cât de compicată e experiența interioară a unei gospodine, nu-i așa?)

Planul l-am făcut pentru mine, dar vi-l pun și vouă. Poate vă ajută. Și… N-o să găsiți în el nimic legat de spălatul hainelor, pentru că n-am simțit nevoia să văd în plan faptul că spăl zilnic. E cam prea mult.

Ah, da. Și nu știu voi cum sunteți la capitolul aspirat și spălat pe jos, dar la noi se întâmplă cam zilnic, doar că doar o dată pe săptămână dau mobila la o parte și fac dezmăț de curățenie.

Luni

– Lunea e important să mă bag în bucătărie. După un weekend acasă, poate cu prieteni, poate cu mâncare de la prietenii noștri care gătesc bine, nu mai știu mare lucru din ce e prin dulapuri și prin frigider. Și pentru că, după cum vă spuneam, anul ăsta vreau să mă concentrez pe a nu mai risipi mâncare, așa că-i musai ca lunea să mă asigur că știu ce avem și ce n-avem pentru săptămâna în curs. Și asta vine la pachet cu toată bucătăria, pentru că, nu știu cum faceți voi, dar noi acolo ne ținem mâncarea.

Deci, da. După weekend, cel mai bine îmi prinde să mă ocup lunea de bucătărie. Obisnuiam să mă ocup de celelalte camere (le-am încercat pe rând, dar așa are cel mai mult sens pentru mine)

Marți

– Ei, da. Marți e ziua în care mă ocup de sufragerie. Săraca de ea, trece prin foarte multe în weekend, așa că își merită locul în fața celorlalte camere. Cu un cățel în casă și doi porcușori (de Guineea, nu copiii), plus doi adulți și cel puțin doi copii (de obicei mult mai mulți), se adună pe sub dulapuri praf și chestii care arată ca în vestul sălbatic și nu ne plac la noi în casă. Am reușit, cu mare greutate, să strâng și toate lucurile de pe singurul dulap înalt din living, așa că vreau să vă declar, foarte mândră de mine, că reușesc să șterg săptămânal praful de pe el. E o mare reușită personală, trust me.

 

Miercuri

– Ok, și băile stăteau la rând. Îmi permit să le las abia pe miercuri pentru că oricum le șterg în fiecare zi, dar nu cu atâta conștiinciozitate. Una din supărările mele cu cele 3 doamne pe care le-am avut la curățenie în decursul anilor de când sunt mamă era că nu ștergeau faianța din băi. Că nu lucea baia și că nu mirosea a chimicale curate, cum vedeam prin alte case. Na… Acum le înțeleg. E greu să faci asta săptămânal. E greu și să cureți (sau îmi e greu mie) petele de calcar de pe ușile cabinei de duș. Da, le înțeleg. Dar ce frumos lucesc acum pereții din băi <3

Joi

– E ziua cea mai ușoară. Dormitorul nostru e destul de aerisit. Un pat cu picioare înalte, sub care se aspiră ușor, nu avem scaune și alte chestii pe care să se adune lucruri (da, exact de-aia nici nu avem :)) ), așa că termin repede ce am de făcut. Dacă o să vă întrebați de ce nu intră în ziua asta și camera copiilor e pentru că sunt suficient de mari să fie independenți și autonomi și nu mai au nevoie de mine. Ha-ha. Nu chiar, doar că la 6 ani Ema deja e capabilă să aspire singură, să spele pe jos și să-și șteargă praful în cameră. În avantajul ei vine și faptul că e o bună coordonatoare de echipă, așa că îl direcționează bine și pe frati-su, care șterge impecabil ușa de la intrarea în camera lor până la nivelul de 1 m și aspiră prin locurile unde ea n-are chef să aspire.

Ce nu-mi place aici e partea cu schimbat așternuturile. Ele sunt prea mari și eu sunt prea mică. Când pot, abuzez de soțul meu (nu în modul ăla) și le schimbă el, până la urmă. Pfiu. Și spăl suplimentar. Dar, ca să fiu sinceră, vă zic un secret. Doar vara schimb toate așternuturile săptămânal. În rest, prin rotație. O dată ale noastre, o dată ale copiilor.

Vineri

– Da. Vinerea e o zi ușoară, dar mai strictă. Adică țin de ea, ca să nu intru în weekend cu panică. Și ca să țin minte când schimb prosoapele mari. Altfel nu mai știu dacă-s noi, vechi, curate murdare.

Calc puțin (spre deloc, dacă ar fi după mine), pentru că mi se pare că îmi ia prea mult timp. Poate nu mă ajută nici fierul pe care îl avem, nu știu. Poate că viața mi-ar fi mai simplă cu o stație de călcat (vă las aici un ghid complet pentru a alege stația de călcat, după citirea căruia, informațiile acumulate au intrat într-un mare conflict de interes cu dezinteresul meu pentru călcat. Sunt pierdută în idei… Să vreau, să nu vreau? Prea multă presiune!)

Vă las și lista mea aici. Poate vă ajută. Poate nu. Voi cum vă organizați?

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Camera copilului - Spațiul fluid, care cere mai mereu modificări
Cum m-a agitat pe mine o pastilă de calmat nervii